Un specialist, spunea o definitie, este un individ care stie din ce în ce mai mult despre din ce în ce mai putin, pînă ce ajunge să cunoască aproape totul despre aproape nimic. În lupta pentru din ce în ce mai multe tranzistoare pe din ce în ce mai putin loc fizic, în laboratoare s-a ajuns deja la ceea ce (cel putin deocamdată!) pare o limită fizică de netrecut: atomul ca unitate de memorare. Un atom „sus" = 1, acelasi atom „jos" = 0, si de aici încolo totul e simplu...
Pentru cine e curios cît va dura pînă ce aceste rezultate de laborator vor însemna ceva în cotidian, să aminitim că prima imagine televizată în culori a fost obtinută în laborator în 1928 si prezentată pentru prima dată public în 1938. Nu am informatii despre prima linie de fabricatie de televizoare - dar în ceea ce priveste liniile de fabricatie pentru microprocesoare, ceea ce se întîmplă în prezent este tranzitia către tehnologia „submicron".
Micronii folositi ca unitate de măsură reprezintă de fapt grosimea conductorilor din care se „brodează" reteaua de tranzistoare si elemente logice ce alcătuiesc microprocesoarele; pentru a explica de ce distanta de la o tehnologie de 1 micron la una de 0,8 microni este uriasă, să luăm în considerare regula cu aproximatie valabilă că o înjumătătire a grosimii conductoarelor are ca efect înzecirea capacitătii de calcul.
P6 va fi fabricat în tehnologie de 0,5 microni - si e foarte probabil ca încă înainte de sfîrsitul secolului să se treacă pe scară largă (?) la tehnologii de 0,3 microni sau chiar mai putin.
Comparatia cu firul de păr îsi are farmecul ei: 50 de microni are un fir normal în diametru. Iar cele 5,5 milioane de tranzistoare care alcătuiesc ansamblul ce se numeste P6 este un număr care poate fi mai usor imaginat dacă ne închipuim de exemplu fiecare tranzistor ca fiind echivalentul unui comutator electric si tot microprocesorul ca fiind echivalentul unui oras de talia Bucurestiului. Totalitatea comutatoarelor existente în Bucuresti, avînd însă functii distincte fiecare si interactionînd foarte exact...
Nu numai numărul urias de elemente ce trebuie corelate duce la dificultăti în proiectare-documentare-fabricatie-testare: fiecare fractiune de micron înseamnă, de regulă, probleme noi. Să amintim numai cîteva: cresterea numărului de elemente active duce la cresterea puterii electrice consumate, care duce la supraîncălzirea si reducerea duratei de viată a circuitului; reducerea tensiunii de alimentare - de la cei 5V traditionali la 3 sau 3,5V- poate contracara partial acest efect, dar duce la cresterea importantei „parazitilor" din mediu sau chiar dintre componente apropiate; reducerea grosimii firelor conductoare are ca efect cresterea capacitătii parazite a lor, pînă într-atît încît aceasta nu numai că nu este neglijabilă, ci devine determinantă...Etc. Si totusi: se estimează că ritmul de dezvoltare nu se va modifica în următorii 30 de ani. Copiii nostri vor vorbi despre P6 cam cum vorbim noi despre Felix, M18, 8080: la modul trecut.