Thank You, BYTE

De anul nou si de ziua lui - acestea sînt, zice-se, cele două momente pe an în care în mod natural fiecare individ e tentat să facă un fel de bilant, să se oprească un pic, să uite pentru moment de imediat si să îsi definească sau găsească locul în propriul său sistem planetar.

Si dacă nu în fiecare an - măcar odată la 20 de ani, ocazia trebuie folosită. 20 de ani de BYTE - o sărbătoare adevărată. Si pentru noi? Noi, spectatorii?

Si pentru noi. Nu (numai...) pentru că BYTE România este un fel de rudă cu BYTE-ul cel bătrîn, permitîndu-ne să ne bucurăm de succesele lui ca de ale noastre. Ci pentru că, dintotdeauna, a participa la o performantă, chiar si ca simplu spectator, te face să fii putin autorul ei.

Cine e în stadion atunci cînd se stabileste un nou record mondial, se poate bucura de acest succes al unui necunoscut uneori mai mult decît de o reusită proprie. Cînd Nadia a uimit lumea la Montreal, toată România parcă luase nota 10. Cînd Gagarin a zburat prima dată în cosmos, eram un pusti care trăiam evenimentul zgîindu-mă seară de seară la stele, doar-doar oi vedea satelitul. (Si imaginîndu-mi, desigur, că poate Gagarin va lăsa o frînghie în jos pe care să urc pînă acolo sus să văd si eu cum e).

Iar cînd, student fiind, eram în sală cînd a intrat AP-ul (dl. Prof. Adrian Petrescu) la curs anuntînd că e gata primul M18 făcut la FCE, ne-am bucurat ca si cînd am fi cîstigat cine stie ce premiu.

A participa la o performantă sau un eveniment pozitiv - o bucurie dintre cele mai simple si adevărate. „Every mankind loves a lover" spune un proverb englezesc. Am văzut odată un pusti, cu gura pînă la urechi de fericire, ce n-avea ochi decît pentru cele două înghetate pe care le avea în cîte o mînă si din care gusta alternativ. Cine l-a văzut atunci, a avut o zi mai frumoasă.

Iar ceea ce BYTE a făcut în toti acesti ani este, poate, semnificativ în primul rînd din punctul acesta de vedere. În lumea calculatoarelor, lumea noastră, BYTE ne-a făcut, mereu, să fim spectatori la evenimentele cele mai semnificative si importante. Să stim. Să întelegem. Să nu ne simtim exclusi, chiar cînd eram exclusi. Să ne putem bucura de fiecare pas mai semnificativ al tehnologiei. Să ne putem simti părtasi la fiecare reusită mai importantă. Să ne ducă în locurile în care se întîmplă cele mai interesante lucruri, să ne prezinte oamenii care fac istoria acestui domeniu al cunoasterii, să ne lase să ne putem considera „insideri" si nu „outsideri". Thank You, BYTE.

În altă ordine de idei, există si o latură tragi-comică a acestui fenomen. Cine l-a auzit pe Mircea Dinescu povestind despre băbuta care, stînd dimineata la coadă la lapte, ore în sir, pe frig si întuneric, plîngînd pentru ce i s-a întîmplat săracei Sue Ellen în „Dallas"-ul din ziua precedentă, stie la ce mă refer. Stop-cadru si să revenim la noi, ăstia cu calculatoarele: cîti dintre noi nu ne simtim un pic milionari numai pentru că Bill Gates este unul ?

Cortes a deschis drumul spre „India" si a devenit milionar; Bill Gates a deschis calea spre „era informatică" - si a pătit la fel. Cortes, cînd a ajuns pe pămîntul nou, a dat foc la corăbii. Bill Gates, cînd si-a văzut sansa, a renuntat la studii. Coincidentă ?

Orice domeniu de activitate îsi are vedetele sale. Vîrfurile, istoria, geniile, legendele, eroii, anecdotele. Bill Gates, vrem nu vrem, este o legendă vie si o emblemă, mai mult ca oricine din istoria calculatoarelor. O vedetă. Pe drept sau pe nedrept, nu se va mai judeca niciodată; faptul e consumat. Numele lui se leagă indisolubil de pătrunderea termenilor specifici computerelor în limbajul curent. Asa cum oricine se pricepe la fotbal, tot asa „oricine" stie că un calculator e un PC cu 286, 386 sau asa ceva si că dacă nu e cu Windows înseamnă că nu e prea bun.

Windows '95 e lansat. Cu o publicitate pe care, dacă nu gresesc, nu a mai cunoscut-o niciodată vreun produs soft. Si poate nici hard. O publicitate al cărei impact e departe de a se fi epuizat. Chiar reactiile uneori violente de după lansare - de genul nimic-mai-prost-ca-Windows-'95 - nu fac, în final, altceva decît să mentină tema în discutie, să stîrnească dorinta omenească de a încerca pe viu. Chiar dacă Windows '95 nu va fi la înăltimea asteptărilor, sigur nici nu va putea fi atît de prost încît să nu „intre" pe marea majoritate din milioanele de PC-uri în uz. Peste tot. Poate că e rău asa. Poate că nu. Cred că nu prea contează. În ideea că Windows '95 va însemna încă un pas înspre un viitor care, fără el, ar fi mult mai departe. Si care este independent de Windows. Nu contează că softul care deschide drumul se cheamă Windows - sau Linux, sau altfel. Cum nu contează prea mult care anume au fost primele cărti care s-au tipărit, atunci cînd a apărut tiparul. Important era că posibilitatea de a citi a încetat să fie un lux - primul pas înspre a transforma analfabetismul într-un lucru de rusine. Important este că noi si noi milioane de oameni se vor familiariza - nu cu un set de comenzi, anumite utilitare sau programe - ci cu ideea că pot fi mult mai eficienti, mult mai productivi, mult mai cîstigati folosindu-se de ajutoarele pe care informatica, în sens larg, le are în mînecă. Nu mai e mult - pariu? - pînă cînd a nu sti să te folosesti de calculator va fi echivalentul analfabetismului în momentul de fată.

Dacă sau nu directia în care mergem este bună, sau ce se va mai întîmpla pe drum, este o problemă de alt ordin. Ce mi se pare clar este că Windows '95 este o autostradă nouă într-o directie înspre care pînă acum nu prea erau macadamuri.

Iar BYTE va continua, desigur, să ne fie ghid pe drumul ăsta. Thanks again, BYTE.


(C) Copyright Computer Press Agora