De la siliciu la social

La cîteva pagini distantă se poate vorbi despre „tehnologie de 0,35 microni" si despre „noile paradigme educationale", fără a iesi din sfera informaticii.

Mircea Sîrbu

Într-o emisiune televizată, un personaj important din conducerea unei mari companii americane de telecomunicatii a relatat o povestioară, cu tîlc dar si cu haz, pe care îmi permit s-o repovestesc. Pe scurt, un studiu de piată a constatat că într-o anumită tară din extremul orient (Hong Kong, dacă bine-mi amintesc) nu se cumpărau decît telefoane celulare care se asează într-o pozitie verticală. A urmat un alt studiu care a dezlegat misterul. Fiind în primii ani de la lansarea pe piata de consum, telefoanele celulare erau destul de scumpe, asa că posesorii lor erau de îndată investiti cu o anumită pozitie socială. În restaurantele elegante din această tară, aproape pe fiecare masă se afla un telefon celular care, desigur, trebuia să se vadă de la celelalte mese. Aparatul devenise un însemn social.

Care-i tîlcul? Cred că faptul că, mai devreme sau mai tîrziu, o tehnologie nouă are un anumit impact social. Cu atît mai mult dacă tehnologia în cauză devine accesibilă si se răspîndeste în masă. O privire integratoare asupra tehnologiei trebuie să surprindă întregul spectru al problematicii, de la miez si pînă la aspectele sociale implicate. Acesta este de altfel exercitiul pe care vi-l propunem în acest număr al revistei.

„Miezul" tehnologiei, în cazul calculatoarelor, îl reprezintă procesoarele. Iar dacă v-ati imaginat că odată ce scama din Pentium a fost depanată puteti sta linistiti, vă înselati. Bătălia pentru putere si viteză continuă iar protagonistii aruncă deja în joc o nouă generatie de procesoare. Au început nuntile si botezurile: pînă să apucăm noi să punem în pagină grupajul, AMD a si cumpărat pe NexGen, iar Intel a reusit să pună un nume mai „omenesc" lui P6, care se va chema (ati ghicit) PentiumPro. Dacă n-ati apucat încă să vă schimbati computerul cu 486, riscati să treceti direct la un procesor care nu mai e nici CISC nici RISC, e realizat în tehnologie de 0.35 (sau poate chiar 0.25) microni, pulsează la 400 Mhz si se pricepe la video mai bine decît la socoteli. În paginile 19 - 46 puteti afla cam ce ne asteaptă.

Dar desigur că performantele procesoarelor nu ne pot încălzi prea tare dacă nu avem sansa să le exploatăm. Din fericire nici în domeniul sistemelor de operare lucrurile nu stagnează, chiar dacă Windows 95 există deja. În loc să stea să admire butonasele în relief migălite de băietii din Redmond, specialistii de la Sun si AT&T lucrează la sisteme de operare distribuite, iar altii trag cu ochiul la NextStep pentru a produce sisteme de operare orientate pe obiecte. Raportul Special care începe la pagina 61 vă va pune la curent cu ce mai e nou.

Odată ce ne-am lămurit cum stăm cu sistemele de operare, putem trage un ochi la aplicatii, unde vom constata că nu se mai poartă lucrul de unul singur. Tot ce a atins Lotus s-a transformat în groupware: nici măcar un procesor de texte (vezi WordPro) nu mai e o unealtă individuală. Access si Oracle încearcă să se tină după Notes în privinta posibilitătilor de replicare, esentiale pentru, desigur, lucrul în echipă. Basicul nu mai e jucărioara de altă dată. Visual Basic 4.0 devine o platformă de dezvoltare la nivel corporativ, aruncînd în joc o primă variantă de OLE Automation distribuit, pe care o credeam rezervată pentru Cairo.

Ce mai urmează după aplicatii? Utilizatorii. Dar între aplicatii si utilizatori există o interfată, care e pe cale de a fi revolutionată. Si cine sînt cei ce fac revolutiile? Agentii, bineînteles. Autonomi si inteligenti, acestia vor sta pe lîngă noi si vor face în locul nostru o multime de treburi care fie ne plictisesc, fie pur si simplu nu stim să le facem. Ne vor deveni consilieri si asistenti, poate chiar profesori. Prin intermediul lor, relatia dintre noi si calculator se va schimba radical. Dacă în bine sau în rău, rămîne de văzut. Vă recomand să nu dati un pronostic pînă nu cititi grupajul „State of the Art" (pag 47 - 59).

Vorbind despre „relatia dintre noi si calculator" am ajuns deja la marginea domeniului tehnologic propriu zis. Pentru că de îndată ce-mi pun problema dacă nu cumva acest calculator în permanentă schimbare va ajunge să mă schimbe si pe mine, deja am trecut pragul. Iar dacă, multiplicînd relatia, îmi pun problema dacă nu cumva această tehnologie în permanentă schimbare va ajunge să schimbe si societatea în care trăim, ajung la acel „impact social" de la care am pornit. Si cred, cu toată tăria, că o poate schimba. În bine. Iar exemplul cel mai evident este reprezentat de posibilitătile extraordinare pe care noile tehnologii le deschid în educatie. Dosarul cu tema „Tehnologie si educatie" încearcă să ofere o panoramă a acestor posibilităti si a modului cum sînt sau ar putea fi folosite.

Am uitat ceva?


(C) Copyright Computer Press Agora