Am citit undeva că John Stuart Mill, care a trăit în secolul al XIX-lea, a fost cel din urmă despre care s-ar fi putut spune că stia totul. De atunci încoace, indiferent de domeniul în care lucrăm, a trebuit să ne obisnuim cu ideea că pur si simplu nu cunoastem o bună parte din ceea ce se întîmplă.
O parte a acestei neputinte are de-a face cu explozia informatională, cuplată cu felul în care informatia este configurată si prezentată.
Cineva spunea că dacă am încerca să descriem creierul uman utilizînd concepte din informatică, atunci ar apărea ca avînd a low bit rate, but very high resolution - mică viteză de transfer dar o foarte bună rezolutie.
Aceasta ar explica de ce ne amintim cu greu numerele de telefon formate din să zicem zece cifre dar pe de altă parte putem absorbi practic instantaneu miliarde de biti de informatie dacă acestia apar în interconexiune, aranjati într-un model usor de recunoscut. De pildă fata unui om sau o galaxie stelară.
Pentru a comunica imaginile bogate în detalii, lucru care ne permite să întelegem mari volume de date, a trebuit să ne îmbunătătim tehnologia. În acel moment a intrat în scenă computerul, datorită capacitătii lui de a transforma datele în imagini usor de recunoscut.
Computerul s-a dovedit a fi un manipulator universal de simboluri, cea mai puternică unealtă imaginată vreodată pentru înregistrarea si comunicarea reprezentărilor si cunostintelor umane în forme codate sau simbolice. Ca urmare, captura, manipularea, transmisia si consumul de informatie în formă digitală a devenit o functie critică a societătii umane si a influentat puternic cultura si relatiile sociale. E greu de spus cum anume. Probabil nici Gutenberg n-a avut idee unde anume va conduce decoperirea sa. În cele din urmă si societatea, nu numai tehnologia, a avut un rol determinant în ceea ce s-a întîmplat cu tiparul.
Comunicarea imaginilor a presupus si existenta unor retele capabile să facă acest lucru repede, în conditii de securitate si indiferent de distantă. Rezultatul este că sectorul de telecomunicatii si informatii a ajuns să ocupe jumătate din forta de muncă în tările dezvoltate, avînd în acelasi timp cel mai rapid ritm de crestere din economie.
Infrastructura informatională s-a bucurat de investitii strategice din partea guvernelor unor tări, iar proiectele au anticipat organizări din ce în ce mai largi, complexă tesătură de fibre optice, sateliti, retele care leagă retele, părti ale unei structuri globale care cuprinde biliotecile, scolile si universitătile, spitalele, si companiile comerciale, băncile si locurile de divertisment, si pînă si cafenelele si casele oamenilor.
Revolutia tehnologică a produs schimbări dramatice în educatie, cultură, comunicatii si comert iar limbajul s-a îmbogătit cu termeni noi: piată virtuală si biblioteci digitale, investitii si bănci virtuale, videoconferinte si universităti virtuale. Incapacitatea de utilizare a tehnologiei informationale a devenit dintr-o simplă frustrare, o criză culturală. Aici intervine educatia, revigorată de noile tehnologii educationale, regîndită pe modelul societătii informatiei.
Este poate semnificativ să amintim că anul trecut, numai în Statele Unite, s-au cheltuit peste 2,4 miliarde de dolari pe tehnologii educationale.