1995

Iosif Fettich

Mai sînt 5 ani pînă la începutul mileniului următor. Cel putin pentru acei putini care vor vrea să fie rigurosi: cei exact două mii de ani ce marchează timpul trecut de la anul 1, ora 0 se vor termina nu pe 31 decembrie 1999, ci pe 31 decembrie 2000. Ceea ce înseamnă că mileniul 3 începe la 1 ianuarie 2001, si nu pe 1 ianuarie 2000, cum aproape sigur îl vom sărbători. Căci cine va mai astepta un an ca să celebreze o ocazie mai mult decît evidentă - "schimbarea prefixului" la cifra care se schimbă cel mai rar…?

Cu atît mai mult cu cît, în mod cert, bătaia de cap pe care trecerea de la 1999 la 2000 o va aduce cu sine nu va astepta pînă în 2001: sorocul pentru acest miniatural sfîrsit de lume este chiar 31 decembrie 1999, ora 24.

Un studiu întreprins de IBM ajunge la două concluzii:

a) va fi bai destul de mare si

b) nu există o cale "civilizată" de a-l evita.

Nenorocirea constă în nenumăratele aplicatii care sînt în uz - si din care foarte multe vor mai fi în uz si peste 4 ani - si care ascund undeva în ele "bomba" 999. Orice program care la codificarea anului a economisit un octet va trece la anul 000 - cu toate consecintele pe care le implică acest lucru.

Probabil că multe din efectele acestei întineriri radicale vor fi hilare: bunici si străbunici respectabili vor fi trecuti la rubrica "copii mici" si vor fi somati să înceapă grădinita sau scoala si să-si facă vaccinurile, iar personaje care de mult joacă table în rai cu Sfîntul Petru vor primi convocări pentru a servi tara sub arme.

Dar unele vor fi mai putin inofensive si, probabil, mult mai greu de rezolvat în timp util: facturi - telefon, energie electrică - la care se adună sanctiuni pentru întîrzieri la plată de sute de ani, dobînzi grase care se virează automat în contul unor depunători, premii sau amenzi cu nemiluita în cele mai diverse domenii de activitate.

Cozi de asteptare la toate ghiseele posibile, pentru a lămuri nenumăratele încurcături iscate, pentru a corecta popriri făcute aiurea sau a emite facturi si chitante corecte. Verificări ale tuturor operatiunilor bancare - făcute manual…? - pentru a elimina crearea de milionari ad-hoc, care poate că nu se vor simti datori să refuze această plească de sfîrsit de veac… Unele greseli de acest gen vor fi desigur flagrante si relativ usor de depistat; altele, vor fi "ascunse" sub două sau trei straturi de operatiuni normale si de loc suspecte, riscînd să fie aproape imposibil de detectat - chiar dacă efectul lor ar fi de-a dreptul de domeniul penal în cazul în care s-ar întîmpla cu bună stiintă sau cu intentie. Ulterior, cine va mai putea decide dacă o astfel de greseală pînă la urmă nu a fost realmente "uitată" cu bună stiintă în program…?

Pentru a evita efectul usor apocaliptic pe care îl creionează această proiectie în viitor, se pare că nu există nici un remediu sigur. Tot ce se poate face este verificarea sistematică si minutioasă a tuturor programelor aflate în lucru. Dacă nu e prea greu de imaginat o verificare a proiectelor încă "vii", la care se mai "umblă", testează, schimbă cîte ceva, este greu de crezut că acelasi lucru se va putea întîmpla cu programele "mostenite" - cele aflate în lucru de atît de mult timp că nimeni nu s-a mai uitat de ani de zile în surse, ba eventual scrise în limbaje pe care nu le mai întelege nimeni, sau pur si simplu programe "închise" în masinării hard vîndute de mult si la care oricum nu există posibilitatea de întretinere, firma producătoare fiind de mult dispărută…

E un avantaj aici, pentru noi: gradul de informatizare al societătii românesti este departe de a fi comparabil cu cel din tările pentru care functionează prognoza sumbră făcută de IBM. Asa că, neafectati, vom putea rîde cu gura pînă la urechi - sau doar zîmbi ironic, din coltul gurii, după caz - de "ăstia" care o vor fi pătit: las' că asa vă trebuie… Există un proverb german care spune "Schadenfreude ist die größte Freude". În traducere liberă: "nu există bucurie mai mare decît cea de răul altuia". Si parcă, parcă, deja de pe acum mă pufneste rîsul la gîndul de ce o să pătească "ei"…

Chiar dacă pînă atunci probabil că si noi vom fi mult mai vulnerabili din punctul acesta de vedere, iar Internet-ul se va asterne peste toată lumea ca o magnifică manta protectoare, unificatoare si învăluitoare, cam ca zăpada albă peste toate lucrurile negre sau cenusii de dedesubt.

Pînă atunci, cred - sper - că anul care vine va fi un an important pentru Internet la noi. Si că dacă 95 a fost anul lui Windows95, 1996 va fi anul Internet în Europa si Internet în România. Să nu mai fim exclusi de la bucuria comunicării nici noi si nici copiii nostri. Să nu ni se mai pară atît de stranie "ruleta" Internet: ideea de a lăsa să ni se aleagă absolut la întîmplare un "loc" din lume pe care să-l vizităm. Un loc despre care, altfel, poate n-am fi aflat niciodată că există. (Am încercat: am ajuns la galeria de artă mexicană din Taos, New Mexico). Să putem colinda anul viitor pe vremea asta, oriunde în lume, în maniera

"Mos Crăciun cu plete dalbe

A venit din Internet

Si ne-aduce daruri multe

Bucurie si bănet

Mos Crăciun, Mos Crăciun!"Să nu mai fim tentati să cîntăm cu obida lui Goga:

"…Du-te, du-te, Mos Crăciune…"


(C) Copyright Computer Press Agora