Dorin Pitigoi
Anul 1994 aducea din partea lui Apple pe lîngă computerele cu procesoare RISC PowerPC si intentia acesteia de a licentia sistemul de operare si componente hardware, deschizînd practic drumul către computere compatibile MacOS, dar fără sigla Apple. Acum, la sfîrsit de an 1995, aceste intentii deja materializate de firme ca Power Computing, Radius si Daystar, aduc pentru utilizatori noi optiuni pentru achizitionarea unui computer ce foloseste sistemul de operare MacOS.
Câteva cuvinte despre fiecare companie în parte.
Este o firmă nou înfiintată special pentru crearea de clone Mac. Echipa de tehnicieni este formată din ingineri care au lucrat pentru Apple, APS si Dell. Radius este unul din cei mai celebri producători de monitoare si cartele video pentru Macintosh, avînd un renume deosebit atît pentru calitatea si performantele produselor oferite, cît si pentru inovatiile si pionieratul în domenii ca video digital si acceleratoare grafice. Daystar este liderul incontestabil al acceleratoarelor bazate pe MC68040 si PowerPC 601, compania producînd cartele si pentru modele din generatia veche precum Macintosh IIci. Fiecare companie are practic segmente de piată pe care vrea să le acopere cu modelele sale. Astfel, Power Computing doreste să acopere întregul domeniu de utilizatori practicînd o politică agresivă de preturi pentru toată gama de modele. Daystar s-a axat doar pe modele multiprocesor. Iar Radius, desi a anuntat că va produce modele doar pentru utilizări intensive, precum grafică si video digital, nu este imposibil să atragă si alte grupuri de utilizatori. Toate cele trei companii oferă conditii de garantie pentru toate produsele lor similare cu cele ale lui Apple.
Ce include programul de licentiere? De bază sunt trei elemente: sistemul de operare, ROM-ul si căteva ASIC-uri (Application Specific Integrated Circuit). Sistemul de operare licentiat este la bază System 7.5, rebotezat MacOS 7.5. ROM-ul include o parte din sistemul de operare, Toolbox-ul si emulatorul de 68LC040. ASIC-urile sunt circuite dedicate pentru executarea unui număr de functii de sistem.
Acest model reprezintă o premieră absolută pentru platforma Mac, prin existenta a numai putin de 4 procesoare PowerPC 604 la 132 MHz care fac din el primul Mac cu mai mult de un procesor. Din 1993 Daystar a început dezvoltarea unei arhitecturi multiprocesor numită nPower, arhitectură care a atras interesul lui Apple. La ora actuală, Apple a licentiat nPower de la Daystar transformîndu-l în Apple Multiprocessing Application Programming Interface, dar faptul interesant este că Daystar va fi cea care va suporta si va dezvolta acest API nu numai pentru alti producători de software, dar si pentru viitoarele versiuni de MacOS. nPower este o arhitectură de tip Symmetric Multiprocessing (SMP), mai precis este vorba de o pseudosimetrie. Spre deosebire de SMP unde orice operatie generată de o aplicatie sau de sistemul de operare se execută pe oricare din procesoarele din computer, în cazul pseudo SMP (pSMP), sistemul de operare sau orice chemare la "toolbox" generată de o aplicatie trebuie executată pe procesorul primar, dar, aplicatia respectivă poate să ruleze pe oricare procesor. Probabil că Apple va include suport pentru procesoare multiple la nivelul sistemului de operare în versiunea de MacOS ce va urma după mult asteptatul MacOS 8, dar la nivel de aplicatie acest lucru este posibil acum. Pentru a beneficia de avantajele lui nPower o aplicatie va trebui rescrisă. Curent, nPower are două nivele de procesare. Unul în care fiecare aplicatie rulează pe alt procesor, iar altul în care o operatie intensivă generată de o aplicatie este împărtită între procesoare. Sub nPower, ca si în orice arhitectură SMP, toate procesoarele au acces direct si eficient la memorie. Genesis MP este o clonă de 9500, de care, constructiv nu diferă decât prin cartela cu cele patru procesoare, în rest dispunînd de aceleasi facilităti de extensie si porturi ca acesta. Camera de extensie pentru periferice SCSI acomodează pînă la 7 astfel de periferice de 3.5" (inclusiv HD-ul intern) si 2 de 5.25" (inclusiv CD-ul). Cartela cu procesoare poate fi înlocuită cu alta cu procesoare ce rulează la frecvente de tact mai mari (ex. 150 MHz), iar pentru a face fată consumului ridicat creat de astfel de frecvente si de posibila crestere a numărului de procesoare, computerul dispune de o sursă de 350W. Sistemul de operare este MacOS 7.5.2, iar pentru a utiliza puterea de calcul a celor 4 procesoare sunt incluse si extensii pentru Adobe Photoshop si Kodak Color Management si Photo CD. Testele arată că viteza de procesare a aplicatiei Photoshop creste de pînă la 3.7 ori fată de 9500. Atentie totusi, pentru aplicatiile care nu au fost rescrise pentru nPower, viteza de executie va fii aproximativ aceeasi cu a unui 9500. Normal, nu?
Radius produce acest model în special pentru a asigura baza de lucru a sistemelor video digitale VV Telecast si VV Studio, dar si pentru cartelele grafice din seria Thunder. În măsura în care Apple nu mai livrează nici un model cu sloturi de extesie NuBus (exceptie fac doar computerele din seria Workgroup Server, dar a căror configuratie software/hardware le face neatractive pentru utilizatori), acest model este o optiune serioasă pentru utilizatorii cu investitii în cartele NuBus. În general modelul este identic cu PowerMacintosh 8100/110, cu câteva mici deosebiri. Ca si acesta, are un procesor PowerPC 601+ la 110 MHz, 256 KB de cache nivel 2, 8 MB de RAM sudati pe placa de bază si 8 sloturi SIMM pentru un total de maxim 264 MB, două porturi SCSI, unul ADB, două seriale compatibile GeoPort si unul Ethernet AAUI. Prima deosebire este unitatea CD-ROM, System 81 fiind dotat cu unitatea Toshiba XM-5301TA de viteză cvadruplă (rată de transfer de 600 KB/sec.), fată de 8100 ce includea unitatea Matshita CR-8004A de viteză dublă rebotezată de Apple, CD 300i Plus. Într-un Power Mac 8100 se află standard două porturi video, unul cu conectică standard aflat pe cartela video montată în slotul PDS care are 2 MB VRAM extensibili la 4 MB cu o rezolutie de 1152*870 în 24 biti si unul cu conectică de tip AV ce utilizează memoria DRAM a computerului pentru buffer-ul video cu o rezolutie de 832*624 în 8 biti. Acest al doilea port este, de fapt, unicul port video aflat în System 81, iar conectica lui este de tip DB-15. După cum se stie, modelele 8100 au magistrala terminată în cartela video VRAM, iar neprezenta acesteia la pornire duce la defectarea ireparabilă a computerului. Si modelul Radius are aceeasi constructie astfel că în slotul PDS se află montat un terminator. Acest terminator se poate scoate si înlocui cu o cartelă Apple AV, iar din luna decembrie si cu una Radius HPV identică cu cea din 8100. Un sfat despre sistemul video DRAM care generează o problemă atît în modelul Apple 8100 cît si în Radius System 81. Dacă utilizati un sistem de captură video (ex. VV Telecast sau Studio) si aveti un monitor conectat la acest port, veti avea "drop-frames" datorită reîmprospătării memoriei (inclusiv a celei alocate pentru video) de către CPU, fapt care consumă ciclii importanti în dauna procesului de captură. Carcasa este mai robustă decât la 8100 si are mici avantaje fată de aceasta. Constructia ei si dispunerea interioară a plăcii de bază permite acces direct la sloturile de memorie fără a fi nevoie să se demonteze întreg computerul, situatie neplăcută la 8100. Sunt incluse sine pentru prinderea dispozitivelor SCSI în toate compartimentele de extensie. Sistemul de operare este MacOS 7.5.1 distribuit pe CD. Radius include pentru gestionarea unitătii CD-ROM, FWB CD-ROM ToolKit, iar pentru dispozitivele SCSI fixe sau amovibile FWB HardDisk ToolKit PE.
Modelul Power 120 al firmei Power Computing prezintă câteva inovatii de design notabile la nivelul plăcii de bază. Cea mai evidentă este prezenta unei cartele dedicate pentru functiile I/O ce se introduce într-un slot special. Aceasta include controlerele pentru bus-urile SCSI intern si extern, pentru floppy, audio si DMA, precum si conectica pentru floppy, SCSI intern, sunet intrare/iesire, Ethernet AAUI si un port serial (modem). Pe placa de bază au rămas practic numai conectorii pentru DRAM-video, ADB si serial (imprimanta). De remarcat ca ambele porturi seriale sunt compatibile GeoPort. Al doilea port video este pe o cartelă montată în slotul PDS la fel ca în Power Mac. Această cartelă oferă în plus, pe lîngă portul video standard Mac DB-15, si un conector de tip HD-15 pentru conectarea unui monitor VGA. Cele două porturi nu sunt simultan active, existînd un jumper pe placă care comută între ele. Rezolutia maximă suportată pentru Mac este de 1152*870 pixeli în 16 biti cu 2 MB VRAM si 24 biti cu 4 MB, iar pentru VGA de 1024*768. Inima lui este un procesor PowerCP 601+ la 120 MHz cu 256 KB cache nivel 2, optional fiind posibilă mărirea acestuia la 512 KB sau 1MB. Configuratia de bază include 8 MB RAM extensibili la 200 MB. Modelul are 8 sloturi SIMM, dar primele două nu acceptă decît SIMM-uri de 4 MB. Ca si Radius System 81, include acelasi CD-ROM Toshiba cu viteză cvadruplă. Desi lîngă cele 3 sloturi NuBus se găseste spatiu si circuite pentru încă două astfel de sloturi, iar carcasa asigură ferestre pentru eventualele cartele, Power Computing se pare că a renuntat în ultima clipă la idea de a avea 5 sloturi.
Seria PowerWave are două modele de bază. Primul este în aceeasi formă si conceptie ca Power 120, dar procesorul central este PowerPC 604 la 120 MHz, iar al doilea cu un design nou, oferă configuratii cu procesor PowerPC 604 la 132 MHz, respectiv 150 MHz. Optiunile de cache sunt ca si la Power 120, execeptie făcînd modelul la 150 MHz care are standard 512 KB cache. Ca si Power Mac-urile echivalente, procesorul este montat pe o cartelă, fiind posibilă înlocuirea lui. Inovatia acestor modele este chipul StarGate. Acesta permite coexistenta celor două arhitecturi NuBus si PCI. Power Computing livrează la cererea clientului sisteme configurate cu acest chip cu două sloturi NuBus si două PCI, si fără acest chip cu trei sloturi PCI. În cele 8 DIMM-uri de 168 pini se pot monta pînă la 512 MB RAM, fiind posibilă întreteserea acestora pentru accesarea pe 128 biti. Cartela video suportă rezolutii între 640*480 pixeli în 24 biti si 1600*1200 pixeli în 8 biti cu 2 MB VRAM sau 16 biti cu 4 MB. PowerWave nu are portul video ce utlizează DRAM, dar la fel ca Power 120 are iesire VGA. Carcasa exterioară este mini turn si are camere de extensie pentru 3 dispozitive SCSI de 5.25" si unul de 3.5". Pe lîngă CD-ROM-ul Toshiba, Power Computing include ca optiune si unităti Iomega ZIP. În rest, porturile sunt identice ca la Power Macintosh.
În configuratiile de bază sunt incluse câteva pachete software precum FWB CD-ROM ToolKit, FWB HardDisk ToolKit PE, Claris Works, Now Up-to-Date, Now Utilities, Now Contact, Quicken, eWorld si pentru seria PowerWave si Nisus Writer.
Nu am avut posibilitatea să testez computerele Genesis MP si PowerWave 604 ele urmînd a fi livrate abia în luna ianuarie. În schimb, câteva zile de teste intensive pe un Radius System 81/110 si Power Computing Power120 mi-au confirmat faptul că acestea sunt fără nici un dubiu Macintosh. Practic, după ce am rulat cele mai uzuale aplicatii începînd cu Microsoft Word, Excel, Claris Works, FoxPro si terminînd cu aplicatii de calcul intensiv precum Adobe Photoshop, Illustrator, Premiere, Specular Infini-D, nu au existat erori pe care un Apple Mac să nu le genereze. Cu alte cuvinte, aceste modele fac tot ceea ce face un Mac. La testul referitor la compatibilitatea cu cartelele NuBus, ambele computere mi-au acceptat cartela grafică Radius Precision Color Pro 24x, cartela SCSI-2 Fast&Wide FWB JackHammer, sistemele de video digital Radius VV Telecast si Studio. Acelasi lucru se poate spune si despre periferice, unde tipărirea pe o imprimantă color Fargo PrimeraPro si pe una alb-negru Apple StyleWriter II a decurs fără nici un fel probleme. Din punct de vedere al performantelor, Radius System 81 are aceleasi rezultate cu un 8100/110, cu exceptia celor referitoare la ratele de transfer ale discului unde initializarea hard disk-ului cu utilitarul FWB HardDisk Toolkit, asigură acestora rate de transfer superioare fată de modelele Apple echivalente, dintr-un motiv simplu. Acest software utilizează un driver SCSI ce permite cache de tip "write-back". Acest tip de cache se regăseste si în driverele Apple doar de la modelul 9500. Pentru Power Computing Power 120, performantele procesorului sunt cu 15% mai mari fată de 8100/110, si cu 10% pe general. Ambele modele au depăsit PowerMacintosh 8100/110 în testul de CD-ROM, evident, datorită unitătii mai rapide.
Aceste trei companii nu sunt singurele care fabrică sau vor fabrica clone Apple. În Japonia, Pioneer si Bandai produc clone pentru piata de educatie si jocuri. Pioneer produce Multimedia Personal-Computer GX1 cu PowerPC 601 la 66 MHz, intrare si captură video, două difuzoare stereo si un CD cu viteză cvadruplă, iar Bandai aruncă o provocare firmelor Sega si Nintendo prin modelul Pippin Power Player cu un 603 la 66 MHz. Să trecem la lucruri mai serioase. Un pas important în cresterea acestei piete de clone este definitivarea CHRP, platforma ce defineste standardul hardware si software ce vor permite computerelor cu PowerPC să suporte o varietate de sisteme de operare precum MacOS, Windows NT, Solaris, PowerOpen etc. Firme celebre ca IBM si Motorola au anuntat că vor produce astfel de computere bazate pe CHRP care să suporte si MacOS. Producătorii taiwanezi au înfiintat un consortiu al dezvoltatorilor de produse bazate pe arhitectura PowerPC, iar unul dintre membrii fondatori, UMAX, un renumit producător de scannere, a anuntat la mijlocul acestei luni că a ajuns la o întelegere cu Apple privind licentierea MacOS si va produce primele sisteme compatibile Mac la mijlocul anului 1996. Tot în acea perioadă, Radius va produce primele sisteme bazate pe arhitectura PCI, iar unele zvonuri spun că este posibil să creeze si arhitecturi mixte NuBus-PCI.