Multasteptata lege a copyright-ului a apărut, iar aparitia ei a avut un ecou si un impact care mi-a amintit de una din povestile relatate la o bere (unde sînt berile de altădat'..?) de un prieten, matematician la pornire.
Era în cadrul facultătii de matematică-informatică, la Timisoara, la cursul de astronomie, iar în acel an urma să se întîmple un eveniment astronomic absolut senzational, unul din acelea care se întîmplă odată la multe vieti de om. Nu-mi mai amintesc care era evenimentul; să zicem că o trecere a lui Uranus printr-un punct deosebit al Universului. Asteptat cu febrilitate, evenimentul a fost desigur pregătit cu minutiozitate, telescoapele verificate si răsverificate, ca totul să functioneze impecabil la ora h. Cînd, în fine, totul a fost gata, bineînteles că profesorul nu a putut rezista tentatiei de a-si invita studentii să participe ca martori oculari.
Lume multă, conversatie, asteptare, mai e putin, mai cîteva minute, tonul discutiilor devine soaptă, mai un minut, liniste din ce în ce mai deasă, mai cîteva secunde, o tensiune de nedescris, profesorul, din ce în ce mai agitat, respiratia sacadată, si, în fine, se întîmplă ceea ce trebuia să se întîmple: un punctulet galben de pe ecran, destul de greu vizibil cu ochiul liber, ajunge exact în punctul în care trebuia să ajungă.
Linistea monumentală ce însotea întîmplarea e ruptă în acest moment de remarca (involuntar?) sonoră a unuia din martorii oculari:
"rîsu' …."
(Profesorul, căruia îi tîsneste sîngele în obraji, devine stacojiu si e cît pe ce să facă un atac de apoplexie; iar dacă studentul cu pricina a mai trecut sau nu anul acela, nu se mai stie).
Poate gresesc făcînd analogia cu legea copyright-ului, dar tare mă tem că s-a consumat o formalitate care va deveni operantă tot atunci cînd ne vor fi curate străzile pe motiv că nimeni nu mai aruncă mizerii pe jos iar locatarii apartamentelor de bloc nu-si vor mai scutura covorasele din balcon.
Pînă atunci, una din cele mai lucrative îndeletniciri ale momentului este copierea de CD-uri cu soft-uri "protejate" prin legea copyright-ului. (La 50-90.000 lei se pot cumpăra CD-uri cu colectii de soft-uri care, plătite la valoarea lor de listă, ar însemna mii sau chiar zeci de mii de dolari. De regulă, chiar si numai economia la dischete si comoditatea în utilizare justifică cu prisosintă, din punct de vedere economic, investitia.
Cine dintre noi a avut o cît de mică remuscare achizitionînd un astfel de disc pirat ("copywrong") ? Achizitie care - haideti să recunoastem deschis - ne face efectiv părtasi la un act de hotie ?
"Sigur", una e să cumperi un calculator furat si alta să utilizezi un soft furat. E binecunoscută diferentierea între faptul că un calculator furat înseamnă că vechiul proprietar nu mai are pe ce lucra, în timp ce un soft furat înseamnă doar că există un utilizator suplimentar. Dreptul de autor rămîne neatins - s-asa, copyright-ul devine copyleft…
Si totusi… Ca autor de programe, as vrea să stiu că bunurile pe care le produc îmi vor aduce beneficiile pe care le astept. Că îmi va fi plătită munca si ideile. Dar tot ca autor de programe, sînt teribil de tentat să nu plătesc chiar pentru toate "uneltele" soft pe care le folosesc. Decît dacă îmi va trebui si documentatia, sau vreau să pot justifica în final că produsul pe care l-am făcut a fost făcut "pe cinstite", cu acte în regulă.
Ca utilizator, sînt încă mult mai departe de a-mi face probleme de constiintă. Dincolo de perfect acceptatul "dacă toată lumea, atunci de ce eu nu…?", sentimentul de culpă este - evident si perfect explicabil - mai mic sau inexistent. Nici ca să privesc un tablou de Rembrandt nu-i plătesc lui Rembrandt. Nimic.
Asupra drepturilor de autor, asupra proprietătii intelectuale si cum poate sau trebuie ea protejată se va discuta încă mult, peste tot, si dacă se va ajunge la un rezultat semnificativ mai clar decît cel formulat acum cîteva mii de ani ("Să nu furi") rămîne deschis.
Că legea copyright-ului există, mă tem că nu contează mai mult la noi decît acea lege americană (valabilă încă undeva!) conform căreia are voie să poarte cizme de cowboy în oras numai acela care posedă cel putin două vaci…
Cît de dificil este a prinde în legi "detaliate" ce anume e voie si ce nu, o poate ilustra si cazul cel putin ilar al încercării guvernantilor S.U.A. de a interzice exportul tehnologiilor avansate de criptare, RSA & co:
Rămîne să mai vedem cum se descurcă de acum încolo: o versiune completă a algoritmului, scrisă în PERL, constă în exact 3 rînduri de program. Imprimată pe T-shirt-uri (arată chiar "haios", cu multe $#"!*), sub sloganul "Information is free!", această versiune ultra-comprimată a programului circulă - la propriu - prin mai toate campusurile universitare americane. A iesi din tară îmbrăcat astfel - atentat la securitatea statului ?!
Oricum, astea sînt grijile lor: noi le-am făcut pe plac, am scos pînă si o lege a copyright-ului; nu mai au ce zice acum…