Comunitătile îsi stabilesc criterii de valoare pentru acceptarea sau respingerea unui corp străin (outsider). O sentintă menită să-i pună odată pentru totdeauna la locul lor pe cei care au ratat "epoca de aur" era "n-a mîncat salam cu soia". Corespondentul acestei sentinte aplicabil la comunitatea informatică ar fi: "n-a lucrat pe Junior XT", sau si mai grav: "a lucrat pe calculator". Acuzele de acest gen sînt efemere, juzii grăbindu-se să facă reconstituirea faptelor incriminante, iar reconstituirea devenind substituire. Asa se face că unul dintre simbolurile nationale, "salamul cu soia", a fost înlocuit cu salamuri si salamalecuri provenind de la portile Bosforului pînă-n cedrii Libanului.
Nu ajunge însă să-i dai poporului pîine, respectiv salam, trebuie să-i dai si circ, să-l lasi să se joace. Si cea mai potrivită jucărie e calculatorul. Dar trebuie să dai cu metodă. Reteta e simplă: pui de-o adunătură de consilieri si experti si-i lasi, la foc scăzut (metoda pasilor mici), să stabilească o strategie. Este important să controlezi ce intră în tară, cît si la ce pret.
În epoca măretelor realizări ceea ce intra era controlat de COCOM, o comisie înfiintată de occidentalii speriati de Sputnik. După ce am pătruns însă cu fală în Europa, acestia si-au dat seama că sîntem băieti de treabă si că trebuie să-si păzească lebedele nu cuceririle stiintifice, asa că ne-au dat dezlegare la tehnologie, cu conditia ca nu cumva sadam ce nu trebuie cui nu trebuie. Asa că acum ne autocontrolăm. Si pentru a sti ce iese din tară, se controlează ceea ce intră. Asa s-au făcut toate marile descoperiri: în cadă, la umbra unui măr, sau la o vodcă, într-un cuvînt simplu, totul e să-ti vină ideea!
Asa s-a inventat licenta de import. Prin ciurul ei trebuie trecute produsele care se bazează pe o tehnologie care depăseste un anumit prag de intrare prestabilit. Pentru noi pragul se află undeva la nivelul unui 486 la 40 Mhz. Cum asa ceva nu prea se mai fabrică, nu va mai trece mult timp si vom lichida soldurile mondiale de supercalculatoare XT, 286 si 386 si vom astepta lumina verde pentru următoarea generatie iesită din fabricatie s.a.m.d. Problema nu este că licenta nu se poate obtine ci că obtinerea ei înseamnă birocratie (= timp si bani pierduti) si control.
O modalitate de a controla pretul este de a stabili oarece taxe si impozite, cum ar fi: un TVA de 18%, o taxă vamală de 15%, un comision vamal de 0,5% etc. Pe această cale te asiguri că pretul final de vînzare va fi cel putin dublul pretului de achizitie si că nu oricine si-l va putea permite. Cu (o parte din) banii încasati din taxe dotezi institutiile bugetare. Care nu glumesc cînd ajung la bani. O astfel de institutie vrea dintr-un foc 3 retele: una cu cea mai nouă versiune de Windows NT, a doua cu cea mai nouă versiune de Netware si a treia cu cea mai nouă versiune de SCO Unix. Asa, ca să fie, că DOOM le dau prietenii.
Justitia, pentru a fi dreaptă, trebuie să fie oarbă. Pentru a lua decizii de genul celor enumerate mai sus e suficient să ai ochii tulburei.
P.S. Am scris textul de mai sus în vara trecută, într-un moment de lehamite. Colegii m-au sfătuit să nu-l public si si-au argumentat decizia în diferite moduri. Unul mi-a spus c-ar fi "prea tare", altul c-ar trebui să fim mai optimisti, un al treilea că lucrurile sînt pe cale să se îndrepte. Si ca un efect magic, la scurt timp, au apărut cîteva raze de sperantă. Taxele vamale la procesoare si memorii au scăzut de la 15% la 5%, a început să fie discutată legea copyright-ului. Mi-am zis că totusi sfatul a fost întelept.
Acum după aproape o jumătate de an constat că bucuria a fost efemeră. De la 1 ianuarie 1996 taxele vamale la procesoare si memorii au crescut din nou de la 5% la 20%. Această hotărîre înteleaptă a pornit probabil din mintea creată a aceluiasi oarecare cu functie importantă în stat, persoană importantă, nu spun cine, care a afirmat la televizor în direct si la o oră de maximă audientă, că leul s-a prăbusit din nou în noiembrie din cauză că se importă prea multe tigări si banane.
Legea copyright-ului a fost votată, ce-i drept, în cele 2 camere ale parlamentului, dar mai este necesară o conciliere deoarece o cameră consideră că textul legii trebuie să contină sintagma "programe de calculator" în timp ce cealaltă e de părere că sintagma corectă este "programe pentru calculator". tara arde si babele din parlament se piaptănă. Asa că nu vă asteptati ca această lege să fie aplicată înainte de alegerile din toamnă, că n-o să fie.
Acum, la final, poate c-o să vă puneti întrebarea: "Bine, bine, stim si noi că asa stau lucrurile, dar cui serveste publicarea unui astfel de text?"
La modul direct? Nimănui. Nu-mi pun sperante că va face ordine în stat. Sper în schimb că vă va da un mic impuls care să vă scoată din pasivitate, să vă determine să ne scrieti. Spuneti-ne păsurile, comentati articolele pe care le publicăm, atunci cînd considerati necesar criticatile sau lăudatile. Nu ne e teamă de laude! Ajutati-ne să putem publica o "Postă a redactiei", să facem revista mai dinamică si mai interesantă, pentru că revista vă apartine, pentru Dvs. o facem.
Scrieti măcar pînă mai puteti, pînă la alegeri. Dacă rămînem pasivi s-ar putea ca pe urmă să nu mai putem scrie decît la gazeta de perete a santierului!