Mircea Sârbu: În tehnologia informatiei, un an înseamnă mult. Evolutiile sînt atît de rapide încît o privire de ansamblu asupra evenimentelor unui an, pentru a nu căpăta proportiile anuarului telefonic, trebuie să fie cît mai selectivă si cît mai sintetică.
Pe de altă parte, domeniul informaticii a căpătat o lărgime de-a dreptul enciclopedică, astfel încît o persoană, oricît de preocupată si de "multilateral dezvoltată", nu are sanse reale să o acopere în întregime.
Acestea sînt considerentele care ne-au condus la ideea de a scrie acest articol cu participarea tuturor membrilor redactiei si a unor colaboratori apropiati. Voi începe prin a remarca faptul că însusi modul în care se realizează propriu-zis acest text (cu MS Exchange sub Windows 95) relevă cîteva aspecte relative la anul informatic 1995: Windows 95, groupware, orientare pe documente, etc.
Voi începe lansînd o întrebare: este anul 1995 plasat sub semnul revolutiei sau a evolutiei? Poate nu ar fi rău să abordăm domeniile de jos în sus, de la "mic" la "mare", chiar dacă asta nu înseamnă "de la simplu la complex"...
Adi Pop: E poate exagerat să vorbim despre revolutii, desi în lumea tehnologiilor informationale pasii evolutiei pot fi adesea asimilati unor mici revolutii. Dacă Mircea propune să începem discutia de la cipuri, opinia mea este că anul care tocmai a trecut poate fi numit "Anul Pentium". De ce - este foarte simplu; în primul rînd a reprezentat anul lansării si impunerii acestui "monstru" de procesor - poate cel mai complex procesor de pe piată, la ora actuală. În afară de megaflops-urile si megaint-urile cu care se caracterizează aceste procesoare, poate că aparitia lui este mai semnificativă prin impactul pe care celebrul "bug Pentium" l-a produs asupra tuturor utilizatorilor de calculatoare. Am simtit toti impactul major pe care "Errare humanum est" l-a produs într-o zonă de care eram "siguri". Da, procesoarele sînt creatii umane, minunate în complexitatea si rigurozitatea lor, dar totusi produse de noi. Fetisizarea a mai pierdut putin teren iar noi, specialistii, am mai cîstigat un dram de întelepciune de pe urma acestui eveniment.
Dar să nu mă opresc aici cu lucrurile. Pentium Pro (sub numele de cod P6) a fost deja prezentat de Intel si nimic nu pare să împiedice lansarea lui pe piată în acest an. Disputa CISC versus RISC a devenit si mai nebuloasă cu anuntarea acestui nou produs. Este deja clar că lupta la acest nivel al superprocesoarelor începe să aducă mai mult cu ideea că, indiferent de arhitectura traditională a familiei din care provine, noul procesor trebuie să fie superscalar, superpipeline, superrapid si superdotat cu tot felul de cache-uri.
Interesante sînt, după părerea mea si alte aspecte care au început să se manifeste în lumea procesoarelor. Aproape fiecare mare producător se gîndeste la apropierea unor problematici din lumea DSP (digital signal processing) - mai precis implementarea unor instructiuni sau unităti functionale care să poată rezolva rapid cerintele unor aplicatii multimedia. Mutarea unei bucăti mari de procesare de la circuite specializate (chiar în jurul unor DSP-uri) către procesorul central este, cred, o optiune care va avea succes doar pentru procesoare de masă (gîndite pentru sisteme care se apropie de piata electronicii de consum mai degrabă decît de cea a calculatoarelor profesionale). Apropo de această intersectrare a celor două piete, poate un alt aspect important care vine din lumea cipurilor este evolutia surprinzătoare a micilor procesoare RISC cu care sînt înzestrate PDA-urile. Probleme majore ca recunoasterea scrisului si, într-un viitor mai apropiat, recunoasterea vocii, vor putea trece în curînd granita laboratoarelor înspre electronica de consum. Personal, dintre solutiile apărute ca posibile relativ la arhitectura acestor cipuri, am fost impresionat de ideile noi introduse de TTA (Transport-Triggered Architecture) ca o filosofie de sublimare a conceptului RISC si de impunerea foarte puternică a familiei PowerPC - unde mai rămîne de văzut doar cît de grăbiti vor fi integratorii de sistem să se alinieze recomandărilor CHRP.
Cristian Nagy: După părerea mea anul 1995 nu a prea a marcat cine stie ce revolutie în domeniul procesoarelor. Pentium-ul nu a făcut altceva decît să crească în viteză si să invadeze tot mai mult piata. Iar Pentium Pro - în afara faptului că de-abia a apărut - nu este nici cal, nici măgar. Adică nu-i nici CISC curat, nici RISC cinstit. Ceea ce face el (executie speculativă, translatie în microinstructiune si altele) nu prea constituie o noutate, avînd în vedere că alte procesoare "stiau" astea mai demult. În plus, faptul că translatarea instructiunilor x86 în microinstructiuni RISC nu este accesibilă programatorului este o chestiune cel putin discutabilă din punctul de vedere al celor care scriu compilatoare sau al celor care vor să producă rutine optimizate "la sînge".
Deocamdată disputa CISC-RISC nu pare deloc transată (în favoarea RISC) asa cum se afirmă pe alocuri.
Mircea Sârbu: Poate n-ar strica si o scurtă privire asupra pietei. Intel domină copios piata "de consum" în timp ce rivalii se pare că trebuie să se multumească cu resturile. Există oare sanse ca în 1996 situatia să se schimbe în mod sensibil? Achizitia lui NexGen de către AMD e un accident sau o tendintă? Dar ce se întîmplă cu piata procesoarelor RISC?
Adi Pop: Sigur că achizitia NexGen-ului de către AMD a fost unul dintre evenimentele majore ale sfîrsitului lui 95. Problema ridicată de acest eveniment este legată în primul rînd de puterea "efectivă" pe care concurentele directe ale Intel-ului pot s-o arunce în cercetare si totodată în investitiile de facilităti de productie pentru cipuri. Aici ambele firme (AMD si NexGen) au avut de cîstigat. Prima era rămasă în urmă cu cercetarea - vezi întîrzierile în finalizarea prototipului lui K6, iar NexGen, desi avansată cu procesorul său Nx686, era singura dintre producătoarele de procesoare fără facilităti proprii de productie. Reactia Intel-ului la această fuziune a fost, cum era de asteptat, relativ tăcută.
Victor Veres: Poate este relevantă o recentă afirmatie a unui oficial Intel: "Pentru AMD, piata dominată de Pentium si Pentium Pro este evident o provocare majoră, însă nu dispune nici de tehnologia si nici de capacitatea de productie necesară pentru a deveni un concurent real. Prin achizitia NexGen, AMD si-a putut mări numai capacitatea de productie, care este totusi net inferioră capacitătii Intel- ului" (Péter Kovács, Sales Representative for South-East Europe, 16 nov 1995, conferintă de presă Intel-Sprint, Bucuresti).
Romulus Maier: Este interesant cu sigurantă să urmărim si ceea ce fac Cyrix, AMD sau NexGen, dar agitatia stîrnită în jurul acestor firme raportată la Intel seamănă a furtună într-un pahar cu apă. Profitul realizat de Intel este mai mare decît cifra de afaceri a oricăruia dintre asa-numitii competitori. Nici Cyrix, nici AMD nu au capacităti de productie suficiente si în viitor decalajul se va accentua si mai mult. Intel a investit, numai la sfîrsitul anului trecut, 3,5 miliarde de dolari în noi capacităti de productie. Situatia este similară si în ceea ce priveste tehnologia. La o cifră de afaceri în '95, estimată la 16 miliarde de dolari, Intel îsi permite să investească 1,3 miliarde de dolari în cercetare. Mă îndoiesc că vreun "competitor" poate face acelasi lucru.
Adi Pop: După părerea mea, pentru anul acesta încă nu se întrevede o schimbare semnificativă de forte pe piata procesoarelor x86. O altă armă "secretă" a Intel-ului o reprezintă cip-seturile: Triton care este acum la modă - însotind Pentium-urile cele mai performante, este cel mai răspîndit si poate cel mai puternic de pe piată (singurul care suportă pînă la ora actuală EDO-RAM). Poate interesant în privinva firmei Intel ar fi să ne gîndim cît de serioase sînt zvonurile care sugerează o posibilă intrare pe piata software - poate ca si concurent direct al Microsoft-ului în sisteme de operare.
Romulus Maier: Este adevărat că se spune că Intel are programatori mai multi si mai buni decît Microsoft, dar nu cred că va intra pe piata sistemelor de operare. Cel putin nu în 1996. Intel domină copios piata nu numai în domeniul procesoarelor si cip-seturilor, ci si în cel al plăcilor de bază. Realizarea anului ar putea fi motherboard-ul Quad P6 (cu 4 procesoare Pentium Pro) care va determina schimbări majore piata serverelor.
Mircea Cioată: Poate că ar trebui precizat si că aparitia acestor procesoare atît de puternice si de scumpe, va duce la ieftinirea sistemelor cu procesor 486DX4 la 100 si 120 MHz, si chiar a celor cu Pentium, care vor deveni astfel accesibile financiar unui utilizator obisnuit.
Adi Pop: Cu sigurantă. Această evolutie poate fi accentuată de posibila crestere a "feliei" AMD-ului, care continuă să producă procesoare 486 si cu ajutorul căruia poate că pentru un astfel de sistem vom da sub 7-800 de dolari. În privinta Cyrix-ului, informatiile sînt mai putine, oricum ei trebuie văzuti si prin prisma faptului că produc în facilitătile lui IBM Microelectronics, iar IBM este IBM.
Romulus Maier: Cred că procesoarele 486 apartin de acum istoriei. Sigur, se vor mai vinde pe piete foarte sensibile la pret, cum este si piata noastră, dar să vinzi un procesor ieftin, cu o marjă de profit foarte redusă - în conditiile în care vînzările de volum se vor face cu P5, nu mai este o afacere.
Adi Pop: Revenind la întrebarea lui Mircea referitoare la piata RISC, eu cred că aparitia sistemelor PowerPC, în efortul de a impune o platformă mai bună decît bătrîna arhitectură PC, va fi pentru anul acesta un eveniment major, iar în conjunctie cu aceasta, si penerarea procesoarelor RISC pe piata pînă acum traditională a CISC-urilor. Un contraatac poate fi sesizat aici încă de anul trecut, cînd firme importante din domeniul PC-urilor de tip Server au intrat pe tărîmul statiilor de lucru cu PC-uri superdotate (avînd la bază Pentium-uri) impunînd o nouă gamă de calculatoare - statiile personale (vezi de exemplu gama de produse ale Intergraph).
László Szabó: Asistăm si la o tendintă de mutare a puterii de procesare dinspre procesorul central spre procesorele care controlează functii "periferice": un exemplu bun ar fi existenta procesoarelor RISC pe plăcile cu controlere SCSI. Efectul acestei mutatii va fi puternic sub sistemele de operare moderne. Acelasi lucru se va întîmpla si cu plăcile de retea si altele. Cert este că această tendintă de a distribui puterea de calcul a început si se pare că va continua într-un ritm foarte rapid..
Mircea Sârbu: Este, cred, momentul să aruncăm o privire în domeniul sistemelor de operare. În mod traditional, statiile de lucru (workstations) sînt calculatoare bazate pe procesoare RISC rulînd o variantă de Unix. Dacă unele CISC-uri au ajuns la performante comparabile cu RISC-urile la preturi mult mai avantajoase, orientarea spre aceste PC-uri superdotate (folosite ca servere, statii grafice etc) pare absolut normală. Desigur, în conditiile în care sistemul de operare pune si el umărul...
Eugen Rotariu: Principala găselnită în zona de sisteme de operare vine în '95 de la Microsoft, care a reusit în cele din urmă să lanseze mult-lăudatul (si îndelung asteptatul) Windows '95. Dar asta nu înseamnă că Microsoft a inventat multe lucruri noi. Cîteva controale noi de interfată, o implementare mai ieftină a lui Win32. Lucruri vechi puse sub o pălărie nouă. În ceea ce priveste noua versiune de Windows NT, 3.51, lucrurile sunt si mai simple. Noutătile tin doar de compatibilizarea controalelor de interfată si a formatelor de help cu Windows '95. Si, ca un premiu, compactare dinamică pe sistemul de fisiere NTFS.
În zona competitorilor, lucrurile par să stea chiar mai rău. Noile versiuni de sisteme de operare apărute ici si colo sunt doar noi compilări, alinieri la standarde, modificări cosmetice de genul "trebuie să avem si noi asa ceva dacă ei au". Nimic esential. Digital si-a redenumit OSF/1 sistemul care rulează pe statiile Alpha. Sun a lansat un Solaris 2.5. S-au mai făcut cîtiva pasi si în zona tehnologiilor distribuite. Lucrurile mai interesante par să fi rămas pe anul viitor. Cairo (Windows NT 4.0) împreună cu OLE 3.0 rămîne pe la anul (si... la multi ani!). La fel si Solaris 2.6 împreună cu noile tehnologii de multithreading si obiecte distribuite. Sun ne oferă deocamdată doar o viziune a ceea ce ar putea fi prin noul sistem de operare Spring. Pe de altă parte, sistemele de operare free (Linux, FreeBSD, etc) par să-si mai fi temperat înaintarea. Este usor să refaci pasii altora. Este mult mai greu însă să aduci ceva cu totul nou.
Pînă acum, lupta mi se pare deschisă. Si, după părerea mea, va cîstiga cel care va oferi cele mai bune tehnologii de distribuire a obiectelor în retele eterogene. OLE, OpenDoc, altceva... Microsoft a contractat deja portarea OLE pe principalele platforme, altele decît Windows. OpenDoc e gata să fie portat sub Windows. Cine stie.
Mircea Sârbu: Poate ar trebui amintit si faptul că Novell a abandonat UnixWare si pare să ezite în sprijinul pe care l-a promis OpenDoc-ului. Aceasta pare să dea apă la moara Microsoft-ului, care îsi va putea impune mai usor punctul de vedere. Mai ales că OS/2 Warp nu a avut impactul sperat de IBM.
Bătălia pare să se poarte în continuare între "Wintel" (Microsoft + Intel) si tripleta IBM, Apple si Motorola, iar primii par să fie în avantaj. Oare chiar sînt? Iar dacă da, este acest avantaj semnificativ?
Eugen Rotariu: După părerea mea OS/2 nu este un concurent puternic în zona sistemelor de operare. Cel putin nu atîta timp cît nu încearcă să porteze mai multe aplicatii peste Presentation Manager. Odată pierdută compatibilitatea cu Windows-ul, IBM va pleca cu un handicap de netrecut. Vremurile în care OS/2 rula aplicatii Windows mai sigur decît Windows-ul au trecut. Sursele noului sistem Windows '95 nu prea mai au sanse să ajungă în mîinile IBM, ca cele de Windows 3.1. Păcat, sau, cum ar zice ei la ei acasă, "Nice try!".
Mircea Sârbu: Se pare că dincolo de ocean OS/2 are multi adepti, mai ales în rîndul marilor corporatii. Explicatia constă din fidelitatea acestor clienti traditionali ai IBM si, evident, din conectivitatea mai bună a lui OS/2 spre masinile IBM mai vechi, încă foarte răspîndite. Impresia mea este că de fapt OS/2 nici nu concurează cu Windows, pur si simplu se adresează unor piete diferite.
Mircea Cioată: Novell, pe lîngă faptul că a renuntat la UnixWare, acum, după ce a văzut Word-ul 7.0 din Office-ul pentru Windows 95 a anuntat că scoate la vînzare WordPerfect si că de acum încolo se va ocupa numai de ceea ce face cel mai bine, adică networking. Si este de înteles, dacă mai adăugăm si faptul că Microsoft a anuntat recent că a trecut pragul a 7 milioane de copii de Windows 95 vîndute (upgrade si preinstalat pe noile sisteme vîndute), în mai putin de două luni de la lansare.
Referitor la ce aduce nou Windows 95, cred că trebuie spus: tehnologia "Plug and Play". Este primul sistem de operare comercial care oferă plug and play. Iar faptul că în spatele acestei initiative se află Microsoft împrună cu Intel si că specificatiile plug and play pentru majoritatea componentelor hard sunt finalizate si sustinute de principalii producători, spune deja multe.
Mircea Sârbu: Dacă as fi răutăcios, as zice că Apple oferea plug and play pe vremea cînd cei de la Microsoft se acomodau cu folosirea mouse-ului. Dar nu sînt...
Mircea Cioată: De asemenea, nu este deloc lipsită de importantă includerea în chiar sistemul de operare a suportului integral pentru standardul TAPI (Telephony Application Programming Interface) pentru componentele hardware de comunicatii. Deocamdată un singur program proiectat pentru Windows 95 suportă TAPI. Din fericire acesta este Microsft Fax si este livrat împreună cu SO. Însă cum TAPI este localizat la nivelul SO, el va putea fi folosit de orice aplicatie. Obiectivele urmărite sînt destul de clare: reducerea la minim a interventiei utilizatorlui în timpul configurării/reconfigurării SO si respectiv piata SOHO (Small Office / Home Office).
Exchange-ul din '95, care aduce MAPI (Mail Application Programming Interface) si TAPI la un numitor comun, un Inbox unic, este minunat. Si vreau să cred că modul în care se realizează această "masă rotundă" este doar o "mică mostră".
Mircea Sârbu: Mi se pare demn de remarcat că două pietele care au cîstigat mult teren în anul care a trecut sînt tocmai SOHO si mobile computing, care de altfel merg mînă în mînă. Remarcabilă este impunerea pe piata a unor Home Computers special configurate si, mai ales, accesibile (deocamdată cetăteanului occidental). Cum în acest an această piată se va extinde, va continua explozia editiilor pe CD-ROM si WWW.
Mircea Cioată: Si cu această ocazie punctăm si domeniul comunicatiilor în infrarosu. Asociatia IrDA (Infrared Data Association - în spatele căreia, printre principalii pioni se află HP, Microsoft si IBM) a finalizat în 1994 standardul care reglementează comunicatia de date prin infrarosu. Au început să apară o serie de periferice, în special imprimante mobile care folosesc acest tip de comunicatie.
Mircea Sârbu: Iar dacă tot am ajuns la periferice, să notăm că nu s-a întîmplat nimic spectaculos în industrie. O crestere lină a calitătii completată cu o stationare a preturilor...
Mircea Cioată: Să nu uităm că unitătile de CD inscriptibile, mai concret
cele produse de Panasonic sub numele de PowerDrive, costă acum sub 500$. Anul 1996 ar
putea însemna o crestere semnificativă a numărului de astfel de periferice vîndute în
lume. Si poate chiar în România.
Mircea Sârbu: Se vorbeste din ce în ce mai des si mai insistent despre o criză a software-ului. Programele comerciale devin din ce în ce mai obeze, mai lente, mai nesigure... Oferindu-ne functionalităti atît de multe încît nici măcar nu avem vreme să le învătăm, iar dacă totusi le învătăm constatăm că de cele mai multe nu avem nevoie. Iar a construi propriile noastre aplicatii devine o aventură din ce în ce mai periculoasă: diversitatea si instabilitatea standardelor, a platformelor, a interfetelor si a limbajelor devin tot atîtea capcane. Evolutiile din zona mediilor de dezvoltare ne pot da sperante pentru anul viitor?
Romulus Maier: Microsoft detine 42% din piata de software pentru PC. În domeniul suitelor soft, MS Office detine peste 90% din piată. Sperantă, numele tău este Java.
Eugen Rotariu: În zona de limbaje de programare cea mai interesantă noutate mi se pare, întradevăr, Java, de la Sun. Acest nou limbaj aduce cîteva inovatii interesante, mai ales în zona facilitătilor de compilare/interpretare. Limbajul în sine nu este ceva nou, ci este mai degrabă o compilare după C++ în care s-au introdus facilităti de colectare a gunoaielor specifice limbajelor interpretate si din care au fost eliminate o serie de trăsături, fie putin utilizate, fie complicate sau aducătoare de goluri în sistemul de securitate. S-au pierdut astfel mostenirea multiplă, aritmetica de pointeri, supraîncărcarea operatorilor. Cîstigul mare însă stă în modul în care compilatorul si interpretorul Java îsi combină functiunile pentru a realiza o validare bună a codului si în acelasi timp depistarea cît mai timpurie a erorilor. Java nu este desigur un limbaj simplu de învătat de cei care nu au experientă cu C++ sau cu obiectele, dar are avantajul că este un limbaj complet si eficient care are în acelasi timp suport extins pentru retelele Internet. În plus, codul binar generat de Java este independent de platformă. Nu stiu cum sună asta pentru ceilalti dar eu, cînd mă gîndesc la compilările conditionale la care am fost obligat să recurg pînă acum pentru a putea porta usor aplicatiile de pe Unix pe Windows sau de pe Pentium pe HP RISC, simt că se apropie vremuri mai bune.
Augustin Moga: Dacă tot sîntem la capitolul "Limbaje de programare", ca previziune pe 1996 as pronostica o crestere a interesului asupra lui Java si Smalltalk... asta în prima jumătate a anului, pentru că pentru septembrie '96 este anuntată publicarea noului standard C++, ceea ce va atrage cu sigurantă atentia multor programatori... Si tot în acest context, încercînd si o scurtă privire asupra lui 1997, cred că noul standard C++ va genera "incrementarea" numărului de versiune la toate mediile de dezvoltare C++ (Visual, Symantec, Borland). Asa că 1997 se anuntă un nou an de "luptă" pe această piată - a programatorilor profesionisti - si cred că pînă atunci se va fi aflat si răspunsul la întrebarea "MFC sau OWL"? As risca să spun chiar că, dacă Borlandul va mai exista pînă atunci, produsul lor va oferi pe lîngă OWL si biblioteca MFC... asta bineînteles dacă reusesc "să se pună bine" cu Bill...
Eugen Rotariu: Bufnita Borland (OWL) a pierdut startul chiar în momentul cînd si-a ales părintii. Nu se poate impune o ierarhie de clase deasupra unui sistem de operare pe care nu-l controlezi. Doar dacă Bill Gates nu este de fapt un spion Borland. OWL, ca toate produsele Borland de altfel, este "easy to use"; dar la ce bun?
Mircea Cioată: As remarca si evolutiile legate de Smalltalk. Cred că unificarea fortelor în vara trecută, a celor mai importanti doi sustinători ai acestui limbaj, si am numit aici ParcPlace Systems, cea care a implementat Smalltalk-80 si Digitalk, cea care a implementat Smalltalk/V, are o anumită semnificatie. Concurenta vine din două părti IBM cu IBM Smalltalk si Visual Age si HP cu HP Distributed Smalltalk, si nu poate fi deloc neglijat. De ce? Pentru că, lăsînd la o parte rolul didactic pe care îl joacă Smalltalk la învătarea tehnologiei OO, în spatele acestor miscări se află multi bani în joc. Este vorba, printre altele, de băncile care doresc aplicatii bancare serioase. Oare de ce, pe Wall Street se ofereau 2000$/zi unui programator Smalltalk?
Mircea Pantea: Acest an a fost cimitirul limbajelor de programare si totodată anul suprematiei incontestabile a limbajului C++. Toată lumea "siplusează" si din acest surplus de C++ au rezultat multe aplicatii cu multe plusuri la capitolul bug-uri. Poate asa arată orice început de eră. În orice caz, era aplicatiilor comerciale a ajuns la apogeu. Să dea Domnul să înceapă anul declinului si să avem parte si de aplicatii profesionale. Am pe masă un calculator cu performante la care, acum cîtiva ani, doar militarii din NATO aveau acces. Microsoft a avut grijă să mi-l tempereze, asa că mare lucru tot nu pot face cu el. Anul 1995? Strîns uniti în jurul conducerii unice (sau a sfintei treimi) Intel-Microsoft-C++, cu gîndul la o revolutie. Dacă iese ca a noastră...
Mircea Sârbu: Cred că revolutia în domeniul dezvoltării de software a si început deja. Scînteia ei o reprezintă componentele software. În absenta acestora orice proiect începe practic de la zero. Reutilizarea codului promisă de limbajele obiectuale (inclusiv C++) s-a dovedit impracticabilă la scară mare. Dilema nu cred că este "MFC sau OWL" ci mai degrabă "OLE sau OpenDoc" iar anul acesta ea urmează să fie transată. Complexitatea dezvoltării aplicatiilor a atins un nivel dincolo de care nu mai există decît neantul. Firmele mici nu vor mai putea sustine efortul imens de proiectare iar marii producători, tot mai putini si tot mai mari, se vor prinde în propria capcană: vor pierde controlul aplicatiilor mamut pe care le-au zămislit.
Componentele software simple (deci sigure), extensibile (deci adaptabile nevoilor specifice), independente de platforme si sisteme de operare (deci transportabile prin retea), vor reprezenta fermentul unei noi industrii de software. Înainte de a se impune cu autoritate, componentele vor fi supuse calvarului de a-si purta cu ele mediul propriu de lucru (un run-time care să le protejeze de specificitatea platformelor). Dacă Goliath poate fi identificat cu usurintă, micul David trebuie căutat sub numele unei insule (o fi Java?) sau a unui spiridus shakespearian (o fi Oberon?) sau a unui turn parizian (o fi Eiffel?) sau...
Cîndva, iar eu estimez că pe la sfîrsitul anului acesta, voi putea să-mi "compun" propriul mediu de lucru din cîteva piese soft (un editor, o agendă electronică, un program de mail, etc) pe care le voi lua din Internet si le voi "customiza" în cîteva minute. Peste vreo doi ani îmi voi putea purta mediul de lucru oriunde voi dori (Mac, Unix, OS/2, ...) iar peste trei ani îmi voi vinde discul hard. Dacă voi avea cui...
Titi Moga: Posibil, însă putin probabil... Adică imposibil de atins mi se pare dinamica de care pomenesti... un an, doi, trei... după care nu mai rămîne mare lucru de făcut... Mai intervine si rezistenta la nou, perioadele de acceptare si maturizare pe care trebuie să le treacă orice tehnologie nouă...
Mircea Cioată: Nu cred că lansarea de către Borland a noului Delphi, ca instrument de dezvoltare rapidă a aplicatiilor (RAD) poate fi neglijată. A fost totusi unul dintre evenimente importante ale anului 1995, chiar dacă principalul său concurent, Visual Basic 4.0, tot pe 32 de biti însă apartinînd Microsoft-ului, a fost lansat si el pe piată.
Mircea Sârbu: Într-adevăr, în zona instrumentelor RAD chiar si o simplă enumerare a produselor si versiunilor noi este suficientă pentru a exprima dinamica: CA Visual Objects, Symantec Enterprise Developer, IBM VisualAge, Novell AppBuilder, Microsoft Visual FoxPro, Oracle PowerObjects...
Mircea Cioată: E importantă existenta unei concurentei si pe acest segment de piată. Aplicatii se vor mai dezvolta si în anii care vin, chiar dacă unii observatori prevăd într-un viitor nu prea îndepărtat sfîrsitul meseriei de programator. Nu cred că acest lucru se va întîmpla în viitorul foarte apropiat. Reutilizabilitatea codului si programarea vizuală s-au impus, iar eu cred că acum este rîndul instrumentelor CASE (Computer Aided Software Engineering) să se impună si să se răspîndească. A genera automat cod sursă într-un anumit limbaj de programare (care vor fi aceste limbaje?) pe baza unor specificatii clare, nu e un lucru tocmai simplu, în conditiile în care codul executabil obtinut în urma compilării va trebui să ruleze fără erori. Implementări (încercări) comerciale de acest gen există. Vezi ISE Eiffel si instrumentul CASE bazat pe metoda BON.
Mircea Sârbu: Oracle a făcut un pas extrem de important în această directie oferind o colectie de instrumente CASE, Designer/2000, în conjunctie cu un mediu RAD pentru aplicatii client/ server.
Si fiincă am pomenit de client/server, cred că este interesant de remarcat evolutia acestei tehnologii, considerată drept unul dintre principalele "motoare" ale industriei informatice. Statisticile consemnează, doar aparent surprinzător, un usor declin al investitiilor în solutii bazate pe arhitecturi client/server si o temperare a elanului către downsizing. Explicatia o constituie costurile ascunse imense implicate de o astfel de migrare precum si inconsistenta solutiilor de conectivitate, incompatibilă cu aplicatiile vitale ale marilor companii. De aici, consecinta directă: renasterea interesului pentru mainframe si, desigur, o înviorare a cotei IBM pe piata bursieră.
Mircea Sârbu: Retele au reprezentat în ultimii ani un domeniu de mare interes. Se pare că zona LAN a intrat oarecum în banalitate iar zona WAN încă asteaptă infrastructura de telecomunicatii care să o sustină. Nu pomenesc încă cuvîntul magic care începe cu "Inter" si se termina cu "net", fiindcă oricum acolo vom ajunge...
Attila Darvas: În domeniul retelelor, noutatea principală a fost acceptarea ca standard IEEE a tehnologiei VG-AnyLAN. Remarcabilă este cresterea extraordinară a elementelor de comutare Ethernet Switching hub si utilizarea din ce în ce mai frecventă a routerelor în configuratii WAN.
Analiza ar fi incompletă fără mentionarea serviciilor Internet, succesul obtinut de Netscape, atît cu browserul de calitate cît si pe plan financiar. Windows 95 va influenta, vrem sau nu, evolutia echipamentelor si serviciilor pentru retele. Răspîndirea semnificativă în anul care a trecut a serviciilor ISDN în SUA stă să confirme importanta pe care o prezintă noua ofertă de software în orientarea pietei de echipamente LAN/ WAN si comunicatii.
La noi, sperantele sînt în evolutia serviciilor Internet, în cresterea numărului de utilizatori si a calitătii acestora precum si în acceptarea tot mai largă de către utilizatori a lucrului în retea.
Iosif Fettich: Pentru Internet, '95 a fost un an bun. A păstra sau chiar a mări ritmul de crestere cînd deja s-a ajuns la cifrele care sînt în joc, e în sine o performantă. Atinsă, acum. Comunicarea totală - încă departe de a fi atins un punct de maturare - se întrevede: sîntem cam în echivalentul punctului în care era Columb cînd pentru prima dată se vedea, din vîrful catargului, pămîntul Americii . O cifră care poate să sperie, poate să impresioneze, dar cel putin dă de gîndit: am încercat recent o căutare pe WWW, demonstrativă, pentru cineva care a zis "hai să vedem ce găsim relativ la fabricare sticlă Europa". Rezultatul: 1 (un) document. Si acela al unei firme mixte ceho-americane. Am scos, apoi, restrictia relativă la Europa. Rezultat: 10.000 (zece mii) de documente în care ar fi de văzut mai de aproape despre ce e vorba.
Si încă o cifră: la sfîrsitul lui 95, "căutătorii" din Internet se folosesc de circa 18.000.000 documente indexate, în asa fel încît găsirea răspunsului la o cerere complexă este de ordinul secundelor, cel mult. Un calcul simplu sună asa: dacă pentru a parcurge o pagină de WWW din Internet avem nevoie de 1 minut, atunci făcînd numai asta timp de zece ore pe zi, zilnic, am putea parcurge un milion de pagini în circa 4 ani si jumătate. Iar parcurgerea paginilior
existente - (si e numai un început...!) - ar dura o viată de om.
Titi Moga: Anul 1996 va fi cu sigurantă pus sub semnul Internet-ului, sub semnul retelei... Nu stiu de ce, dar mi se pare că subiectul "Internet" este singurul la care Microsoft nu a prins startul... asa că mă astept ca mult lăudata echipă de marketing de la Microsoft să-si îndrepte ochii cu mai multă insistentă în această directie (să nu uităm de sloganul Where do you want to go today?").
Dumitru Rădoiu: Numai aparent nu a "prins startul". Vezi MSN (Microsoft Network), proiectul Blackbird, etc.
Dar si eu cred că Internetul va influnta semnificativ lumea informaticii în anul 1996. Dificultatea majoră în dezvoltarea Internet a consituit-o si o constituie lărgimea de bandă. Este evidentă limitarea cînd încerci să pompezi fisere audio, grafică sau video prin liniile telefonice. Se pare că schimbările vor fi determinate de incorporarea Internetului în produse, de o evidentă schimbarea a strategiilor marilor companii. Semnele schimbării au fost vizibile încă de anul trecut si as mentiona doar cîteva.
Mai întîi Lotus care a născut InterNotes datărită presiunii dinspre groupware bazat pe tehnologia Web. Apoi Intuit oferă operatii bancare electronice (fără Quicken???) via America On-Line si Internet
Să nu uităm conceptul de Web PC (pentru corporatii dar nu numai) pentru a utiliza Internetul (sau ce-o rezulta din el) ca repozitar pentru majoritatea codului: OS, aplicatii sau date. Ideea este că softul va fi distribuit pe Net, upgrade-urile vor fi făcute de un oficiu central iar datele le poti accesa de oriunde. Desi unele probleme importante n-au fost încă rezolvate (de pildă lărgimea de bandă pentru a muta aplicatii mari) Compaq si Sun si-au exprimat interesul de a produce un asemenea computer (la 500$ !!) care va avea doar CPU, ecran, tastatură si modem; utilizatorii pot accesa cu ajutorul tehnologiei Java programele rezidente pe servere .
Este poate de reamintit ciocnirea celor două lumi, TV si PC din care toată lumea iese cîstigată: au apărut în faza de testare servicii PC interactive prin cabluTV si dispozitive care permit televizoarelor să acceseze Web-ul via linii telefonice obisnuite. Serviciile interactive CATV sînt sustinute de aparitia unor modemuri de cablu care lucrează la 500 Kbps si, judecînd după cine este interesat (AT&T, Intel, Hybrid Networks, Hewlett-Packard, LANcity, Motorola, Zenith), se poate trage concluzia că s-a schimbat ceva în felul în care marile companii văd viitorul.
Mircea Sârbu: Cred că nu gresesc dacă estimez că expansiunea Internet-ului va influenta în mod indirect si alte zone ale informaticii. Internet-ul va avea o putere de a impune standarde de care nu dispune acum nici OSI, nici ANSI si poarte nici Microsoft sau IBM. Un exemplu: HTML. Si un scenariu pe care-l consider plauzibil: utilizarea tot mai multor documente HTML ar putea duce la impunerea acestuia ca un standard pentru documente în general. Iar Java ar putea deschide apetitul pentru aplicatii "de închiriat cu ora"de pe Internet. Sau de uzul, taxabil, a puterii de calcul a unor alte computere... Astfel de mutatii cred că ar zgudui puternic actuala "ordine".
Romulus Maier: După opinia mea, industria tehnologiei informatiei se apropie de maturitate, i s-a mai îngrosat vocea, începe să-i mijească mustata. Doar de cosuri n-a scăpat încă. Dacă încercăm să avem o viziune de ansamblu, vom constata că marile firme, dinozaurii a căror disparitie era pronosticată, o duc bine. După criza de la începutul deceniului, anul 1994 a adus stabilizarea, iar anul 1995 relansarea. Observatia este valabilă pentru firme ca Digital, IBM, Bull. Siemens-Nixdorf a reusit în 1995, pentru prima dată de la înfiintarea sa în 1990, să realizeze profit. Hewlett-Packard, care a izbutit să evite criza, a reusit în 1995 o crestere de 20%, fapt extraordinar raportat la dimensiunile firmei.
Procesul de concentrare a continuat în 1995 - IBM a cumpărat Lotus (3,5 miliarde dolari!!!), Adobe a cumpărat Frame (după ce anterior cumpărase Aldus), AMD a cumpărat NexGen, Diamond a cumpărat Spea, Symantec a cumpărat Delrina, Seagate a cumpărat Conner s.a.m.d. - va continua si în 1996 si nu m-ar mira deloc dacă la începutul mileniului viitor în industria mondială IT vor exista doar cîteva nume mari, cum este cazul în industria automobilelor.
Perioada romantică a bransei e la nadir: Philippe Kahn a plecat de la Borland, Jim Manzi a demisionat de la Lotus la doar 99 de zile după ce firma a fost achizitionată de IBM, Cray a dat faliment. Cine se pregăteste?
În ceea ce priveste tara noastră, cele mai importante evenimente ale anului trecut au fost: deschiderea reprezentantelor Oracle România (4 mai) si IBM România (15 noiembrie), lansarea lui Windows 95 (25 august), organizată de firma Forte Computers la doar o zi de la lansarea sa oficială si ultimul eveniment major pe listă, cu voia Dvs., aparitia revistei pe care o aveti în fată, BYTE România (3 mai).
1996 se anuntă de pe acum a fi un an foarte interesant. Sprint Computers a lansat pe piată la începutul lui ianuarie "moniputer"-ul, primul echipament hibrid calculator/TV/CD player de conceptie autohtonă. Legea copyright-ului a fost votată în cele 2 camere ale parlamentului. Mai rămîne doar să fie promulgată, publicată si aplicată. Ceva îmi spune că în '96 marile firme vor fi mult mai active pe piata noastră si că unele îsi vor deschide reprezentante. Piata va creste si la sfîrsitul anului nu vom fi uitati din statisticile referitoare la Europa de Est. Iar pentru sfîrsitul mileniului de ce n-am rîvni la o pozitie pe podium?