Cyber-mofturi, cyber-mituri, cyber-realităti

Ionut Muslea

De-o vreme încoace, sau, mai precis, de la WWW (World Wide Web) încoace, stereotipele forme de salut de tipul "What's up?" si "What's exciting?" par să-si fi recăpătat o oarecare încărcătură semantică. În locul unui raspuns în doi peri si a unui zîmbet "protocolar" începi să auzi ba de Netscape, ba de Java, ba de noul search-engine de la adresa "http://altavista.digital.com". Cyber-maniacă sau nu, toată lumea pare a fi fascinată de noul "sport" electronic: "surfin' the Net" (sau, mai pe româneste, "datul" cu Internet-ul). Unii sînt entuziasmati peste măsură, altii îsi fac cruce si zic "piei drace!", iar o a treia categorie rămîne mai mult sau mai putin cyber-sceptică.

Încercînd să nu fiu ingrat, că doar din cyber-una-alta îmi vine si mie bursa, cred că cyber-frenezia ar trebui totusi temperată dacă dorim să apreciem Net-ul la justa lui valoare. Evident, a defini Internet-ul drept o simplă "scula de îngropat distantele" este cel putin simplist. Avalansa informatională apărută odată cu WWW-ul a dus la o veritabilă mini-revolutie: pe mai toate cărtile de vizită apar adrese de email, orice firmă mai răsărită are cîte un server HTTP care te îngroapă instantaneu într-un noian de date, iar "news group"-urile constituie forumuri non-stop acoperind virtualmente orice subiect de discutie. Pîna si săptămînalul Newsweek "scoate" în fiecare număr cîte două pagini de "hot links" către cele mai "cool" minunătii din cyber-space! Să fie oare Net-ul calea spre viitor? Tot ce se poate! Dar de aici pîna la rozul-bombon-ul în care e "pictat" acest Net-solutie-miracol mai e cale lungă.

Departe de a fi perfect, Internet-ul trece printr-o criză de identitate care i-ar putea fi fatală. Pînă nu demult, Net-ul era o "lume liberă" în care fiecare putea face (aproape) orice-l tăia capul. Exceptînd unele suprize neplăcute (cum ar fi spargerea vreunui "account"), universul electronic se bucura de faima unui spatiu privilegiat în care dădeai la tot pasul de cîte-un cyber-amic. Coabitau relativ armonios grupuri de interese cel putin "perpendiculare" si se schimbau idei si informatii legate de filosofiile Orientului, hack-uri Linux, alpinism, sau arta culinară românească.

Dar cum minunile nu tin mai mult de trei zile, au început să apară si problemele. În primul rînd, oamenii de afaceri au devenit constienti de uriasul potential comercial oferit de Net. Dar business-ul se bazează pe bani, pe cînd Internet-ul a devenit faimos tocmai din cauza gratuitătii informatiei disponibile. Conflictul de interese între actualii lideri de opinie (în marea majoritate cercetători si universitari) si magnatii cyber-comertului e încă într-o stare latenta deoarece - momentan - nu există modalităti "safe" de manipulare a cyber-banilor. Dar odată cu rezolvarea acestei probleme s-ar prea putea să asistăm la o luptă feroce de transformare a cyber-space-ului într-un urias super-market.

Însă comertul e departe de a fi unicul inamic al Internet-ului. Paradoxal, Net-ul "de azi" riscă să devina propriul său dusman prin scăparea de sub control a imensului volum de informatie existentă. Cum organizarea informatiilor disponibile lasă de dorit, Internet-ul ar putea deveni inutilizabil datorită imposibilitătii de a sistematiza datele existente. În conditiile actuale, căutarea unui "item" poate dura la nesfîrsit, iar rezultatele sînt deseori mediocre. Multe din articolele de primă mînă nu sînt disponibile pe Net, iar rezultatul unui "search" poate părea fructuos din cauza abundentei de date nesemnificative care au fost identificate prin te miri ce colt al lumii.

Ca o părere personală, găsesc Net-ul foarte util în căutarea de free-software sau în formarea unei prime păreri într-un domeniu absolut nou. Dar soft-ul gratuit e deseori greoi, plin de bug-uri, sau chiar abandonat în faza de beta-release. Mai mult, cum nimeni nu garantează întretinerea sau evolutia unui produs pentru care clientii nu plătesc, este cel putin hazardat să te lansezi în proiecte de anvergură pe baza unor astfel de programe "ale nimănui". În ceea ce priveste documentatia existentă pe Net, ea este impresionantă ca volum si varietate, dar nu este în nici un caz exhaustivă sau eficient organizată. Net-ul actual mai are extrem de mult pînă să ajungă la nivelul unei biblioteci universitare decente.

Si cum tot veni vorba de bibliografii, trebuie spus că pe Net e disponibilă o puzderie de cărti în format electronic. Cu putină strădanie poti copia gratuit "Critica ratiunii pure", "Faust", "Biblia", sau "Internet for Dummies". Mai mult chiar, există cyber-"galerii de artă" cu selectii din (să zicem) Louvre sau Hermitage. Dar a-l citi pe Kant de pe ecran sună a blasfemie, iar a-l "gusta" pe Degas pe baza unei imagini de 200x200 pixeli îmi pare a fi o crimă culturală. Nu că astfel de facilităti nu si-ar putea găsi o utilizare, dar, după părerea mea, o asemenea sub-cultură nu are cum depăsi conditia de surogat.

O altă problemă de actualitate pe Net e legată de libertatea cuvîntului. Pare incredibil, dar cenzura îsi arată coltii pînă si pe Internet. CompuServe-ul a închis deja peste 200 de grupuri de "discutii sexuale explicite" pe motiv că ar încălca legea germană a pornografiei. Departe de mine gîndul că pornografia ar reprezenta "un factor de progres", dar mi se pare absurd să te legi tocmai de cyber-sex într-o Germanie în care sex-shop-urile sînt legale, filmele "picante" sînt o realitate atît pe micile cît si pe marile ecrane, iar Hamburg-ul este o arhi-cunoscută Mecca a prostitutiei.

Dar, culmea, cyber-pudoarea teutonă nu reprezintă un caz izolat: Congresul american pare la rîndu-i pus pe fapte mari si lucrează la o lege care să "alunge" de pe Net materialele "indecente". Initiativă aparent lăudabilă, dar, din păcate, cu mai multe tăisuri. Pentru că, să nu uităm, o formulare de tipul "se interzice crearea si răspîndirea materialelor indecente" incriminează deopotrivă pe autorul materialului indecent si pe proprietarii nodurilor prin care mesajul s-a îndreptat spre destinatie. Iar dacă aveati impresia că legea e interpretată mecanic doar la portile Balcanilor, s-ar putea să fiti surprinsi aflînd că, într-un exces de zel, America Online s-a auto-cenzurat desfiintînd toate grupurile de discutii ce contineau cuvîntul-cheie "breast" ("sîn"), inclusiv pe cel în care se dezbăteau probleme legate de cancerul sînului. Curat murdar!

În aceste conditii, ne putem întreba pe bună dreptate: Ce au oare toti cu Net-ul? De ce să aplici în cyber-space unităti de măsură diferite de cele din lumea reală? Răspunsuri ar fi mai multe, dar cel putin două dintre ele îmi par a fi demne de a fi luate în consideratie. În primul rînd, industria pornografică din lumea reală face bani "frumosi" (si impozabili!), deci îsi poate permite lobby-uri pe măsura beneficiilor înregistrate. În al doilea rînd, multi dintre cei pusi să legifereze sau să judece Net-ul o fac de multe ori în totală necunostintă de cauză. O persoană care habar nu are despre ce e vorba poate manifesta o anumită respingere fată de un univers străin si oarecum ostil prin aparenta-i hyper-tehnicitate. Mai mult, dacă ai fost "prelucrat" cu story-uri despre copii sedusi sau răpiti cu ajutorul Net-ului, poti avea chiar senzatia că distrugi un cuib de maniaci sexuali.

Multi laudă, pe drept cuvînt, sinceritatea si solidaritatea de pe Net. Dar, din nou, cred că trebuie evitată idealizarea fenomenului. A fi sincer într-o lume artificială, în care nu ai nici o responsabilitate, sau în conditiile în care esti bine ascuns în spatele unui pseudonim oarecare nu mi se pare a fi neapărat o virtute. În mod analog, solidaritatea dintre surf-eri îsi are rădăcinile în chiar natura Net-ului. Reprezentînd o minoritate al cărei numitor comun constă în pasiunea indivizilor pentru universul electronic, cyber-cetătenii nu-si pot "salva" cyber-space-ul de intruziunea "neavenitilor" decît prin solidarite. În plus, banul, care reprezintă una din sursele majore ale individualismului lumii reale, nu a izbutit (încă) să pună stăpînire pe Net. Prin urmare, ajutorul pe care surf-erii si-l oferă unul altuia nu prea poate fi altfel decît dezinteresat. Pentru a-l cita pe domnul Octavian Paler, lumea reală e caracterizată de "un anumit tip de pragmatism care transformă existenta în 'afacere'". Iar dacă banul îsi va face aparitia pe Net, mi-e teamă că vom ajunge la un cyber-space în care "a avea îl înăbusă pe a fi".

Net-ul, acest copil-minune al anilor '90, pare a se apropia de un punct de răscruce în care va fi nevoit să se redefinească. Calea pe care o va urma e greu de prevăzut, destinul său putînd fi la fel de bine glorios sau jalnic. Omenirea a fost mereu bîntuită de mituri si vise, de promisiuni si ratări, de solutii providentiale si esecuri usturătoare. Deceniile precedente au dat nastere "Flower power"-ului si revolutiilor anti-comuniste. Dar florile s-au mai ofilit, iar revolutiile au fost mai mult sau mai putin furate.

Si Net-ul?


(C) Copyright Computer Press Agora