Vorbind prin usă

Azi de dimineată cineva mi-a bătut la usă: mi-au trebuit cîteva minute bune, bune să mă scol de pe canapea. Trebuiau extrase de pe capul meu căstile (am căsti mari, de studio, tot restul a dat în primire) fără să-mi distrug si ochelarii cum îmi stă în fire în ocazii de astea, să mă strecor pe sub firul încolăcit al notebook-ului, să-l pun pe acesta în pauză, să nu-mi curgă pe jos dischetele, cărtile, hîrtiile si mai ales să nu las să atîrne unitatea de dischetă. Nostim: omul mecanic, mai trebuia doar să mă scot pe mine din priză si să mă trec pe DC, nu? Cam asa ceva rezultă din articolul d-lui Muslea (Byte, vol. 1, nr.5, dec. 1995), cam asa ceva se si întîmplă. Iar la bătrînete ne vom juca cu tot felul de organe interne care trebuie alimentate, unse, etc.

Bine, astea sînt vorbe de clacă. Se ridică de fapt mai multe chestiuni diferite: întîi dacă apar sau nu masini inteligente, ce e o masină inteligentă la urma urmei, ce e inteligenta, că mie mi se pare că inteligenta asa cum o percepem la oameni e diferită de ce ne dă testul Turing, apoi atitudinea fată de o masină inteligentă, apoi la ce se poate preta o masină inteligentă, în fine noi, noi cei care ne însurăm prin fax (mă rog, am auzit de însurătoare prin Internet, prin fax nu... cine stie?), noi cei care ne bem cafeaua cu prietenii pe liste de discutii, care ne conversăm cu roboti, care .. eh, noi. E putin prea mult pentru un articol de o pagină, cel putin în capul meu analitic de femeie (să pun un smiley? sau se întelege).

Încerc deci să musc dintr-o parte în speranta că voi si înghiti ceva la urmă. Si fiindcă data trecută liricizam eu nitel pe tema internetului o să continui subiectul încercînd să dau putin conserva la o parte, să scot continutul si să arăt că poate să fie si 100% "natural juice"... dacă vrem. Nici nu e tocmai greu pentru că mă recunosc perfect în boul lui tutea: optimistă incurabilă.

Sigur că societatea post-industrială a condus la un individualism atroce, sigur că alienarea si însingurarea individului au mers pîna la ultima (ultima?) lor expresie, sigur că grupurile sociale s-au degradat puternic în lumea în care trăim, si înca noi, în România, beneficiam pînă nu de mult de unul din putinele avantaje ale unei societăti totalitare: solidaritatea opozantilor; sigur că azi sotul si sotia se văd unul pe celălalt o ora, două pe zi maximum si foarte obositi dealtfel, sigur că prietenii se văd încă mai rar, dacă... Povestea cu alienarea însă a explodat deja în dramaturgia americană si a fost drapelul generatiei "make love not war".

Iar impresia mea este că de fapt ne-am plictisit de alienare si singurătate si că, tocmai uneltele folosite pentru asta s-au întors împotriva initialei lor valori de întrebuintare. As vrea să pun problema Internetului si dintr-un punct de vedere cu totul opus, pentru că eu cred că acest fel de comunicare plăteste oalele sparte pînă acum de altii.

Artificial? tăcerea din fata monitorului? da, adevarat, pierderi.. eh, totdeauna sunt pierderi, povestea omletei, dar si a sămîntei, nu? As putea acuma să încep să zic că sinceritatea e deseori mai mare si mai involuntară pe Internet, as putea să zic că mă pot împrieteni cu indivizi la care, stiu eu, culoarea dintilor, m-ar fi împiedicat în mod normal să le "văd" ideile, sau as putea să spun că ne întoarcem după atîta amar de vreme de vizual la scris, bunul si bătrînul scris si că nu oricine poate... As putea dar toate sînt bazate numai pe impresii si experientă personală, subiectivă în cea mai mare parte.

As mai putea să atrag atentia asupra sansei imense a ariilor marginale (si - să nu ne mintim - noi, românii sîntem cel putin pînă acuma, o astfel de arie) de a se exprima, poate chiar de a produce miracolul ăla prin care limbii române să i se dea o sansă să răscumpere lipsa noastră cronică de cuceriri - de care ne mai si mîndrim atît. Poate merită si asta un pic de tăcere în fata monitorului.

Sau as putea studia în detaliu o reactie colectivă într-un grup, oricare dintre cele pe care le cunosc si să arăt cîtă solidaritate umană poate apărea de parcă ne-am afla într-un sat în care toti îi cunosc pe toti si manifestările amintesc de un singur organism.

Mai bine apelez la un exemplu concret "self evident" cum e la moda să se spună despre codul bine scris. Citez cu îngăduinta autorului.

>From uhi4g@tlv.iec.co.il Thu Jan 18 22:02:58 1996 
Date: Thu, 18 Jan 1996 00:38:51 -0800 (PST) 
From: Dan Iancu  
Reply to: romanians@sep.stanford.edu 
To: norav@PANAM1.PANAM.EDU 
Subject: Re: omogenizarea culturii 
> Nu stiu de ce, dar mie mi se pare ca omogenizarea asta seamana foarte mult a 
> uniformizare.... 
Gîndeste un mit nou: Internet. Oamenii, fiecare altă limbă purtînd, vor reîncepe Babelul părăsit si vor vorbi din nou aceiasi iubire. Nu e neapărat uniformizare. E poate "Al patrulea val" în care vom fi un singur popor.

(Romanians este o listă de discutii în româneste. Pasajul citat apartine unei convorbiri între domnii Ion Marian si Dan Iancu).

La Hal mă voi întoarce data viitoare.


(C) Copyright Computer Press Agora