Daniel Cruceanu
Calculatorul este utilizat în cele mai diverse domenii de activitate, făcându-ne munca mai eficientă si poate mai plăcută. Oricare ar fi acest domeniu,
de-a lungul timpului, culegem date, le prelucrăm, le stocăm, le sintetizăm si le folosim în munca noastră. În timp, detinem mai multă informatie care ne ajută să avem o activitate mai eficientă, încât putem ajunge ca desfăsurarea ei să depindă de accesul, în timp util, la informatii. Cred că nu ne-am pus deseori întrebarea cât valorează această informatie si ce procent are în valoarea totală a unui sistem informatic.
Desi calitatea informatiei este determinantă, ca si gradul în care este utilizată, există metode de comensurare numerică a valorii acesteia si anume: costurile reconstructiei informatiei sau pierderile ce ar rezulta în urma disparitiei accidentale a acesteia. Să presupunem că avem un sistem informatic simplu format dintr-un PC mediu, o imprimantă si software de uz general si contabilitate care valorează 1750$. El este folosit aproape un an pentru contabilitate, evidenta clientilor, furnizorilor, contractelor si corespondentei. În urma folosirii acestui sistem, rezultă 20MB de informatie (aprox. 10000 pagini A4). Să vedem cât ar costa reconstructia a 20MB de date .
| Departament | Cost | Timp |
| Vînzări&Marketing | 1700$ | 19 zile |
| Contabilitate | 2700$ | 21 zile |
Putem spune, deci, că informatia din acest sistem valorează între 1700 si 2700$, deci cel putin cât componentele hardware si software la un loc. Dacă este vorba de informatie din domenii de productie, cercetare sau analiză va-loarea este si mai mare. Adăugînd si faptul că prezumtiva firmă este cel putin schioapă în mersul ei pe piată, în timpul refacerii datelor, ajungem la concluzia că informatia este cea mai va-loroasă componentă a unui sistem informatic.
Voi prezenta în continuare, fără a încerca să fiu exhaustiv, ce operatii facem cu datele (materia primă pentru informatie), ce echipamente folosim si la care dintre operatii se pretează fiecare.
Aceste echipamente se folosesc pentru operatii cu date în functie de performantele cerute: capacitate de stocare, timp de acces, compatibilitate, corelate cu costul stocării datelor.
Odată ce am definit câtiva termeni, să încercăm să vedem mai concret, în functie de aplicatie, ce echipamente vom folosi, si pentru ce.
Orice calculator este dotat cu un harddisc unde păstrăm datele si de unde le accesăm (utilizare primară). În momentul de fată se produc discuri cu capacităti de 1-2GB, timpi de acces de 10-12ms, cu interfată EIDE; si de 2-10GB, timp de acces 8-11ms, cu interfată SCSI. Atunci când alegem un harddisc trebuie să nu uităm că îl folosim si pentru a accesa date, nu numai pentru a le stoca. Astfel, pentru un calculator obisnuit este bine să alegem un disc EIDE cu o capacitate de cel putin 540MB, pentru a avea loc suficient pentru sistemul de operare, programe si date, dar si viteză de transfer compatibilă cu aplicatiile utilizate (ex. 10MB/s cu EIDE). Un disc de 300MB cu interfată IDE este o alegere nu tocmai potrivită pentru că viteza de tran-sfer mică pe IDE si capacitatea de stocare vor fi mult depăsite de programele pe care le veti utiliza (este suficient să lansati Word si Excel pentru a observa). Pentru o statie de lucru rapidă (DTP, CAD, baze de date mari, calcule intensive) vom folosi harddiscuri SCSI care au timpi de acces mai buni, viteze de transfer mai mari, posibili-tăti de mărire a capacitătii de stocare prin adăugarea de noi discuri, suport pentru multitasking. Un calculator care rulează Windows 95 trebuie dotat cel putin cu un disc de 1GB EIDE, optimă fiind o solutie SCSI (HDD + Adaptor performant) care asigură functionarea multitasking si multithreading a sistemului de operare. Un server de retea care rulează Windows NT, Novell Netware sau SCO Unix are nevoie de resurse pentru multitasking pentru a deservi cererea mare de date din retea. Iată de ce, pentru realizarea unui server, solutia SCSI devine obligatorie. Orice calculator are de asemenea în dotare o unitate floppy, folosită pentru a instala programe sau copia date dintr-un loc în altul (transfer de date). Observăm cum discheta de 1.44MB devine tot mai mică, însă în curînd vor apărea atât unităti FDD cât si dischete de 120MB (anuntate de SONY, respectiv 3M). Chiar si în aceste conditii a face backup pe dischete nu este o solutie recomandată, deoarece suportul magentic pe care este realizată discheta nu asigură o protectie suficientă a datelor în timp si nu există software de backup evoluat care să ne scutească de a pierde timpul stând în fata calculatorului pentru a copia dischete.
Ar fi bine ca orice calculator să fie dotat cu facilităti de backup, pentru a putea reface rapid datele pierdute accidental. Streamerele rămân în continuare solutia cea mai uzitată pentru backup deoarece: au cel mai mic cost de stocare pentru dispozi-tive cu citire/scriere, casetele pot fi usor transportate si stocate în alt loc, există software suficient de evoluat pentru backup pe streamere care ne oferă posibilitatea de a salva la ore si date prestabilite datele, inclusiv din retea, fără a fi nevoie de prezenta operatorului. Pentru un calculator obisnuit, putem folosi un streamer simplu, conectat pe interfată floppy, sau un streamer mai performant conectat pe o interfată SCSI ieftină sau pe portul paralel. În primul caz vom folosi facilitătile de backup oferite de sistemul de operare, în al doilea vom avea la îndemână software mai evoluat ce asigură transferul rapid si automat al datelor. Pentru servere sau statii de lucru cu volume mari de date vom alege un streamer cu capacitate de stocare adaptată harddiscurilor existente (cel putin valoarea însumată a capacitătii hardiscurilor), conectat pe interfată SCSI. Operatia de backup se poate face cu ajutorul unui software specializat (ex. Cheyenne ArcServe), ce permite programarea în timp a salvării datelor din întreaga retea. O altă alegere pe care trebuie să o facem este tipul tehnologiei folosite de streamer. Tipurile de casetele magnetice uzuale, care determină si tipul unitătii, sînt: QIC - citirea/scrierea se face cu capete fixe, calitatea casetei fiind importantă, sau DAT - citirea/scrierea se face cu capete rotative pe bandă tip audio si video ceea ce oferă o solutie ieftină de stocare, dar nu lipsită de neplăceri. În momentul de fată se observă o dezvoltare a tehnologiei QIC atât în domeniul casetelor cât si al unitătilor (până la 26GB - Tandberg DATA TDC6122). Tendinta pe piată este de trecere la tehnologia TRAVAN initiată de 3M care reprezintă o revolutie în domeniul calitătii si performantelor casetelor (400MB în format 3.5"), dar si în modul de accesare a datelor de pe streamer (practic ca un drive logic X:). O solutie de backup on-line o reprezintă sistemele de harddiscuri RAID, ce asigură corectia erorilor si suplinesc căderea unor componente, fiind folosită în servere la care accesul la date este critic. În ultimul timp se crede că CD-R va deveni solutia de backup si poate asa va fi, dar încă unitătile sunt scumpe (>1500$), mediul CD nescris este scump (20$), software-ul de scriere este încă complicat, resursele hardware implicate sunt mari (cel putin 1GB SCSI, interfată SCSI bus master, CD-ROM drive 4X SCSI, 16MB RAM), timpul de scriere a unui CD este mare si cel mai important: un CD nu poate fi rescris. CD-R este utilizat de fapt pentru distributie de date de către firmele de soft, edituri, companii care au sedii răspândite geografic si folosesc date comune (hărti, scheme, baze de date tehnice, etc.) sau pentru arhivarea volumelor mari de date ce nu vor mai fi modificate.
Discurile magneto-optice reprezintă solutii versatile de manipulare a datelor, datorită capacitătii de stocare mari, timpului de acces bun, rezistentei în timp a suportului, transportului usor al acestuia si gradului mare de sigurantă în exploatare. Unitătile MO sînt realizate în două formate: 3.5" cu capacitate de 230MB si în viitor 400MB si 5.25" cu capacităti de 1.3GB , recent fiind anuntată 2.6GB si în viitor 4GB. Discurile MO sunt folosite în special pentru arhivarea datelor în volume mari, ce necesită regăsire rapidă, în domenii ca: DTP, CAD, publicistică, GIS, Document Managing, aplicatii 3D si audio/video, sau baze de date bancare, departamentale, guvernamentale. Magento-opticele reprezintă o metodă elegantă de a transfera date în volume medii, dar sînt o solutie prea scumpă de backup. O aplicatie de sine stătătoare este aceea de arhivare a documentelor pe jukeboxuri de discuri optice WORM, bazate pe software speciali-zat, ce nu permite stergerea informatiei, recunoscute ca arhive oficiale în tările dezvoltate informatic si care tind să înlocuiască arhivele pe hârtie sau microfilm.
Datorită cresterii numărului de echipamente de stocare si a dorintei de optimizare a raportului accesibilitate/cost au apărut sisteme informatice care folosesc stocarea dinamică a datelor pe diverse echipamente. Spre exemplu, sistemele de calcul bancare sunt prevăzute cu harddiscuri cu capacitate de stocare mare, jukeboxuri de discuri optice, CD-Recordable si streamere. Datele sînt mutate automat, în functie de frecventa de utilizare, pe aceste echipamente organizate ierarhic, pentru minimizarea costurilor de stocare. Astfel, pe harddiscuri se află sistemul de operare, programele si datele ce se operează sau au fost recent utilizate. Pe măsură ce datele se învechesc se mută pe discuri optice sau streamere si dacă este necesar se aduc înapoi. Datele ce trebuiesc arhivate final se scriu pe CD-R, iar pe streamere se execută automat copierea de sigurantă a celor mai importante date. Acest mod de lucru începe să prindă si în retele locale bazate pe servere "PC" existând solutii de conectare a tuturor acestor echipamente ca si software de management ierarhic al stocării (ex. Cheyenne HSM ptr. Novell Netware). Acesta realizează mutarea dinamică a datelor conform unor reguli specificate de utilizator. Acesta poate fi o solutie eficientă pentru un server departamental într-o companie sau institutie cu volume de date medii si mari, si în România.