Gata de lucru

Am auzit de curînd pe cineva spunînd că nu crede să existe cu adevărat vreo persoană în Romănia care să poate spune: 'Bunicul meu a fost softist!. Îi dau dreptate . Si mai adaug încă!

Îmi mai închipui, deasemena, că atunci când un astfel de bunic se va naste (sună ciudat? :-), povestea lui către nepoti nu va începe astfel: "Ei bine, dragii mosului, la 25 de ani băteam la portile firmei cu CV-ul în dosar si emotiile în buzunar… pentru ca 30 de ani mai târziu să îmi închei cariera, la aceeasi firmă, în plină glorie: lider de proiect!". Nu! Povestea lui nu poate să fie aceasta, pentru simplul motiv că în domeniul tehnologiei informationale - mai exact, al productiei software - există o dinamică a schimbării mult prea mare ca să te facă să rămâi în acelasi loc. Practic, nu ai de ales: în scurt timp vei simti nevoia unei schimbări, vei simti că poti face mai mult… În fond, alegerea ta a avut loc cu mult timp înainte, atunci când te-ai hotărât să-ti adaugi numele în dreptul unuia dintre cuvintele: "Programmer", "Hacker" sau "Bad Guy".

Nu mă voi referi aici la acele persoane care-si pornesc propria companie si care, astfel, au toate interesele de a-si conserva pozitia pe care o ocupă în ierarhia firmei. Oricum, acestia arareori mai pot fi considerati "programatori adevărati", ei trecând deobicei la activităti care vizează domeniul managerial…

Avertisment!

Da, e timpul pentru un avertisment: e foarte posibil ca ideile exprimate în acest articol să nu fie pe placul unora, si mă gândesc aici la acea mare majoritate care preferă siguranta zilei de mâine realizată prin conservarea pozitiei pe care o ocupă într-o anumită ierarhie… Acest articol tinteste îndeosebi spre aceia dintre noi care cred în vorba de duh a lui Murhpy: "fiecare tinde să ocupe postul în care îsi poate manifesta maximum de incompetentă!", si care adaugă imediat: "eu încă mai am de evoluat…". Ei bine, lor le dedic aceste rânduri...

Ideea…

Ideea de a scrie acest articol mi-a venit în timp ce citeam o carte, recent apărută la editura americană Osborne. Este vorba de "The Programmer's Job Handbook" a lui Gene Wang, fost angajat al Borland-ului (perioadă în care si-a adus aportul la succesul produsului Borland C++), în momentul actual Executive Vice President of Applications and Development Tools la Symantec (de fapt, implicat în dezvoltarea produsului Symantec C++). După cum si titlul sugerează, întreaga carte este axată asupra problematicii muncii de programator: ce oferă ea, cam care sunt actualele specializări în domeniu, la ce trebuie să fim atenti atunci când ne alcătuim un CV, care sunt tendintele în domeniu, ce anume "se caută", unde putem găsi un job… Evident, nu lipsesc câteva tabele (care se întind pe mai multe pagini) referitoare la latura financiară a unui astfel de job: cât poti câstiga, functie de ceea ce faci, ramura industrială în care activezi, zona geografică (doar marile orase din State). Oricum, la acest capitol, concluzia e clară: programatorul mediu din America de azi câstigă circa 54.000$, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul venitului mediu al americanului obisnuit.

Nu intentionez însă să-mi concentrez atentia asupra laturei financiare, deoarece diferentele fată de un programator din România sunt atât de mari încât, practic, orice comentariu este de prisos… As vrea să mă opresc însă asupra modului în care este privită acest muncă în America…

Job-ul

Munca de programator s-a dovedit a fi una de tip carierist, în care rezultatele de exceptie le poti atinge abia după o perioadă îndelungată de profesare. Modelul "hit & run" nu este cel mai adecvat. Trebuie să fii un om cu calitătii într-adevăr deosebite ca să poti obtine gloria într-un timp scurt. Si desi acesti oameni există, nu mă voi referi la ei, pentru simplul motiv că acest tip de oameni reusesc indiferent de domeniul pe care si-l aleg, interferenta lor cu lumea programatorilor fiind oarecum aleatoare. Programatorul obisnuit ("profanul"), cel care s-a atasat lumii computerelor cel mai adesea datorită experientelor avute înainte de urmarea unor cursuri speciale (licee, colegii, universităti), are nevoie de o perioadă de luptă mai îndelungată si de o vointă bine stăpânită pentru a ajunge la performante demne de luat ca referintă.

Beneficiile muncii de programator nu se rezumă însă numai la mărimea contului din bancă… în primul rând această muncă reprezintă o provocare: aceea de a crea un program mai bun, care reuseste să facă ceva mai bine sau mai reprede, sau are o utilitate cu totul nouă, sau… În plus, nu de putine ori programatorii beneficiază de un program liber, neimpus (adică nu trebuie ca la 5,30 dimineata să fie în autobuzul care merge la întreprindere pentru a schimba tura a 3-a…), având chiar optiunea de a lucra acasă dacă doreste. Iar bonus-urile sub forma unor venituri suplimentare sau a unor vacante prelungite, tind să devină o obisnuintă, atunci când un proiect este încheiat si se dovedeste a obtine succesul scontat. Toate astea mai ales în State, însă nu mă îndoiesc că înspre asa ceva se îndreaptă si România.

Planul cincinal?

Pentru a obtine satisfactia maximă în urma muncii depuse, trebuie să fii capabil să-ti dirijezi cariera, să stii să-ti găsesti locul de muncă potrivit, să stii care sunt specializările cele mai potrivite, să-ti alegi uneltele de lucru potrivite, să te îndrepti spre platformele si limbajele de programare care au tendinte evolutioniste, să stii când a sosit momentul să-ti faci bagajul si să treci la o altă companie.

De aceea, înainte de a "percuta" la prima ofertă pe care o primesti este mult mai întelept să te opresti o clipă si să te-ntrebi: "Ce vreau să fac peste 10 ani?". Am spus 10 pentru că este un interval suficient de mare pentru domeniul productiei software. O prognoză pe timp mai îndelungat, riscă să fie mai putin probabilă, pentru simplul motiv că este efectiv imposibil să stii ce anume va exista pe piata software-ului peste 15, 20, 30 de ani.

Întrebarea, odată pusă, trebuie să-si găsească un răspuns, oricât efort ar cere. În definitiv, nu încerci decât să-ti stabilesti câteva jaloane spre care să te îndrepti… si asa se naste planul, mult hulitul plan. Ce-i drept nu chiar cincinal, desi perioada de timp nu ti-o impune nimeni… Oricum, esentială rămâne ideea de a avea un tel, un mobil spre care să te-ndrepti. Probabil că la întocmirea lui vei avea nevoie să răspunzi si la alte întrebări de genul: "Ce stiu să fac cel mai bine acum?", "Ce as dori să stiu face în viitorul apropiat?", "Care sunt zonele unde a-si putea să-mi valorific cunosintele cel mai bine?", "Care sunt tendintele existente în domeniul limbajelor de programare, sistemelor de operare, tehnologiilor de dezvoltare?" si altele asemenea.

Probabil că unii dintre voi veti spune că acestea sunt întrebări universal valabile, si că ele nu se leagă în mod special de acest domeniu... Posibil. Însă, în continuare, majoritatea dintre noi nu ni le punem si preferăm să avem o traiectorie de tipul "cea mai mică rezistentă", adică acceptăm locurile si job-urile imediate, fără a urmări nimic altceva decât un câstig financiar imediat.

La lucru

Pentru a obtine un loc de muncă e nevoie de o mică pregătire, care nu prea are nimic de-a face cu munca de programator propriu-zisă. Ajungi în terenul acela miscător care poartă numele de marketing. Adică trebuie să găsesti modalitatea cea mai bună de a-ti vinde potentialul creativ si cunostintele acumulate. Si asta-i greu! În primul rând pentru că principalul tău tel a fost acela de a acumula un anumit gen de cunostinte, si n-ai încercat niciodată să te pui pe pozitia vânzătorului... si încă nu a unui vânzător oarecare, ci a aceluia care se vinde pe sine. Ai nevoie de putină alergătură: urmărirea rubricilor de mică si mare publicitate din cadrul publicatiilor de profil, scanarea site-urilor de pe Internet, punerea în miscare a cunostintelor si prietenilor... si toate acestea cu unicul scop de a obtine o cât mai mare cantitate de informatie. În definitiv, trebuie că esti constient de valoarea pe care o are informatia, si "puterea" pe care aceasta o crează celor care o detin... Urmează întocmirea CV-ului, pregătirea pentru interviuri, etc., etc. O bună descriere a acestor pasi îi puteti găsi pe lângă cartea mai sus pomenită si în "Arta de a-ti găsi o slujbă bună", "Guerilla Marketing" sau alte cărti din aceeasi categorie, disponibile si în limba română.

O idee de bază însă rămâne: înainte de a ajunge să lucrezi acolo unde vrei, trebuie să stii să obtii un astfel de post. E un efort de vointă si inteligentă, comparabil pe undeva cu ceea ce va trebui să faci mereu: găseste (programul? algoritmul? tehnica?) modalitatea de a-ti atinge scopul (lista caracteristicilor din "caietul de sarcini")! Iar dacă, totusi, simti că nu te descurci, nu-ti fie frică si cere ajutor. Există întotdeauna un prieten binevoitor, sau o firmă care se ocupă numai cu asa ceva...

Tot aici merită pomenită si o modalitate mai putin uzitată la noi, aceea de a obtine un loc de muncă prin intermediul "vânătorilor de capete" (headhunters - în limba engleză), agentii specializate în depistarea rapidă a unor oameni care să se conformeze anumitor caracteristici, deobicei deosebit de selective. Beneficiarii serviciilor unor astfel de agentii sunt însă mai ales persoanele care au deja o bună reputatie în domeniu, adică adevăratii profesionisti, si aceasta în primul rând datorită faptului că de cele mai multe ori aceste agentii pretind o plată corespunzătoare unui anumit procent din salariului angajatului pe care-l aduc, fiind deci direct interesate mai ales de posturile "la vârf" (care sunt, implicit, cele mai bine plătite). Si ei mai stiu că posturile din domeniul industriei software sunt în genearal bine plătite, asa că e foarte posibil să fie destul de activi, si să-i întâlnesti pe traseu...

Când să faci o schimbare?

Mi s-au părut mult mai interesante însă sfaturile pe care Gene Wang ni le dă, referitoare la momentul în care să faci o schimbare în activitatea ta profesională...

Ei bine, dacă tot mai des te trezesti dimineata fără a avea nici un chef de a merge la lucru, dacă munca pe care o faci devine rutinieră si simti că nu ai mai învătat nimic nou de o bună bucată de timp, sau dacă simti că nu te mai poti conecta la tensiunea necesară creativitătii din interiorul echipei, sau pur si simplu munca ta nu mai reprezintă nici o provocare pentru tine, atunci e foarte probabil că e mai bine să începi a te gândi serios la o schimbare a locului de muncă. Chiar dacă această schimbare presupune reînceperea muncii de căutare si pregătire în vederea unei prezentări cât mai bune, este totusi preferabilă stationării pe o pozitie care nu-ti poate aduce nimic altceva decât plafonarea. Există desigur tentatia comoditătii, si a atasării fată de o anumită firmă... părerea mea este, însă, că un programator trebuie să lucreze pentru un proiect si nu pentru o firmă.

Si nu uita să-ti adaugi titlurile proiectelor de succes în CV-ul tău, si să faci în asa fel încât despărtirea să fie lină si firească - în nici un caz nu periclita soarta proiectului la care lucrezi din cauza deciziei tale. Nu uita, că referintele privitoare la comportamentul tău la locul de muncă le vei obtine tot de la fostii tăi sefi... si apoi, nu-ti va pica niciodată rău o bere băută cu un fost coleg de "trupă" când te vei reîntâlni cu el în cadrul unei alte firme sau aiurea...

În loc de concluzie...

Posibil ca articolul să creeze impresia de incomplet, însă nu am avut intentia de a descrie întreg procesul de căutare si găsire a unui post de programator, am preferat să mă opresc doar asupra anumitor aspecte care mi s-au părut mai interesante si atractive. O prezentare completă ar fi riscat să depăsească cu mult limitele unui articol obisnuit, ori intentia mea a fost ca acest articol să nu sperie pe nimeni, nici prin dimensiune dar nici prin titluri sau continut, ci să-si găsească cât mai multi cititori. Si cea mai bună dovadă, esti chiar tu, cititorule! Dacă ti se pare că ceva nu este întocmai, sau dacă vrei să-mi împărtăsesti opiniile si/sau criticile tale, trimite-le pe adresa redactiei. Sunt de pe acum asteptate.


(C) Copyright Computer Press Agora