GameSir

Iosif Fettich

Ca o continuare firească pentru GameBoy - industria jocurilor creste, creste, creste - si se maturizează …? Nu este nouă pasiunea oamenilor pentru jocuri, iar a face calculatoarele "vinovate" pentru noua dimensiune pe care a dobîndit-o este foarte probabil la fel de gresit ca si atitudinea inversă: negarea rolului calculatoarelor în dezvoltarea fără precedent a acestei noi industrii, a jocurilor pe calculator.

Microsoft a dat drumul recent la o nouă specificatie, menită să-i păstreze locul la masa jocurilor: Microsoft DirectPlay Internet Gaming.

Architecture, un set de tehnologii pentru jocuri online, destinat în primul rînd furnizorilor de servicii de genul jocuri online.

Modest ca întotdeauna, Microsoftul proclamă noua DirectPlay Internet Gaming Architecture ca fiind fundamentul pentru o întreagă nouă industrie a jocurilor pentru mai multi jucători. Anuntul a fost făcut, bineînteles, acolo unde impactul era previzibil: la cea de-a 10 conferintă anuală a realizatorilor de jocuri, Computer Game Developers Conference (CGDC). După lansarea cu succes a multasteptatei Microsoft DirectX API to the Internet, noua tehnologie pune baze comune pentru o familie nouă de jocuri, de jucat pe Internet, care să facă posibilă o întreagă nouă generatie de jocuri în retea - în Internet, mai exact. Ca mîine vom vedea jocuri complexe, irezistibile, în care se vor "bate" campionii din lumea largă, prieteni sau necunoscuti, în turnee virtuale mai mult sau mai putin "open", cu "meciuri" si calificări dintre cele mai spectaculoase - cum vom asista la ele, rămîne de văzut, dar primii pasi sînt deja făcuti. Pentru cine caută informatii suplimentare: http://www.microsoft.com/devonly.

Într-o fascinantă poveste a lui Borges, plasată în vechiul Babilon, oamenii descoperă fascinatia irezistibilă a jocului total: loteria. Începutul e banal: o loterie obisnuită. Dar jocul devine brusc mai interesant în momentul în care jocului i se adaugă nu numai premii pozitive, ci si pedepse: cîstigătorului i se taie limba. Sau i se confiscă toată averea si este întemnitat pe viată. Sau beneficiază de moarte prin spînzurare. Halucinant, ceea ce a debutat ca un joc inofensiv, devine viată si moarte, destin implacabil.

Că probabil altele erau jocurile practicate de babilonieni, nu schimbă cu nimic adevărul potential al istoriei.

Sahul si povestea boabelor de grîu care se tot dublează, ca pret pentru regescul joc: încă o istorie care apropie jocul de riscul nebun - si irezistibil... Să-ti pierzi împărătia si averile ca datorie de onoare la joc - doar o altă variantă a loteriei babiloniene?

Ruleta rusească - nu numai o formă de duel, ci, încă odată, joc dus dincolo de limitele conventionale, acolo unde miza pusă în joc este viata…

E de domeniul banalului că industria jocurilor este una din cele mai puternice industrii ale momentului. E absolut incredibil, în cifre absolute, ce valori se ating. În mod categoric, chiar si numai o fractiune din ce se cheltuie pe jocuri ar acoperi cu vîrf si îndesat tot necesarul omenirii, măcar în ceea ce priveste acel minim de subzistentă care să însemne hrană, medicamente si îmbrăcăminte pentru toti cei care nu le au nici pe acestea.

Evident, nu e nici măcar o iluzie speranta că se va corecta ceva din punctul ăsta de vedere în viitor.

Generatia Nintendo e de-abia la început; iar cine a muscat o dată din mărul plăcerii jocului, este definitiv izgonit din paradisul celor care nu cunosc jocul - si plăcerea majoră a riscului…

Ceea ce caut si nu văd - încă? - este sămînta autodistrugerii din această industrie care pare să nu aibă limite. O simplă dar sarmantă poveste americană de început de veac a lui O. Henry - "Caracatita de pe insulă", din volumul "Nici un fel de povestire" - relatează istoria succesului financiar a doi tipi nimeriti într-un oras în care oricum singura distractie era băutul, în momentul în care o ploaie diluviană transformă localitatea într-o insulă ruptă de lume iar cei doi se întîmplă să aibă monopolul băuturilor alcoolice. "Orice băutură - un dolar" face ca tot orasul să îsi lase banii la ei - iar cum situatia se prelungeste, bunăstarea lor ia proportii. Dar unul dintre cei doi are o "boală" ciudată: betia - inevitabilă - îl provoacă la pledoarii în public, cu atît mai reusite cu cît îi merge mai bine. Si într-o zi, totul se sfîrseste subit - oratorul a reusit să îsi convingă publicul, care îl ascultă vrăjit - vorbind despre abstinentă…

Nu mi-l pot închipui pe Bill Gates pornind o cruciadă împotriva jocurilor pe calculator… (si ar fi păcat… ). Poate că o analogie corectă ar trebui făcută tot cu industria băuturilor alcoolice? Chiar dacă unii îsi beau viata - altii n-o vor face niciodată. Dar vor avea, cei mai multi, echilibrul interior necesar pentru a beneficia de partea plăcută a lucrurilor, fără a se pierde?


(C) Copyright Computer Press Agora