"Legea privind dreptul de autor si drepturile conexe" pe care am asteptat-o atîta amar de vreme e de acum literă tipărită si distribuită în Monitorul Oficial. Este bine că legea există. Ne-ati considera neseriosi dacă, după cît am pledat în favoarea introducerii ei, am zice că lucrurile stau altfel. Nici n-o facem. Bun, si care este problema atunci, veti replica. Păi, ar fi mai multe:
Problema întîia: În an electoral fiind, publicarea ei va fi dată ca o "cucerire revolutionară", ca un merit de necontestat al actualei conduceri de pedeserei si de stat. Acu', dat fiind faptul că cititi această revistă si nu altele al căror nume nu face nici măcar să-l rostim, nu ne îndoim că v-ati dat deja seama că, pe de o parte, această lege n-a fost dată decît în urma presiunilor perfidului occident, iar că, pe de altă parte, publicarea ei acum în loc să fie o actiune măreată nu este decît un act retardat, legea trebuind să apară în urmă cu 5-6 ani. Pentru că s-a întîmplat altfel, stiti deja, vina se datorează, exclusiv, grelei mosteniri rezultate în urma guvernărilor anterioare.
Problema a doua: Legea în continut este bună. Pe bune. Dacă vi se pare că mă tin de sotii, comparati continutul ei cu "Directiva Consiliului Comunitătii Europene" din 14 mai 1991, publicată de noi în Open nr. 5 (ianuarie/februarie 1995!). Aproape că am putea cere comisiei care a redactat legea, drepturi de autor pentru traducerea textului. Pe de altă parte vă dati seama că nici nu avea cum să fie altfel. Problema o constituie faptul că legea mai trebuie si aplicată. Pentru aceasta sînt necesare "norme de aplicare" (care sigur vor apare) si organisme de control. Pe alte meleaguri producătorii de software, la care s-au raliat si ceilalti actori semnificativi de pe piata IT, au înfiintat societăti non-profit menite să le apere interesele. Asa stau lucrurile în cazul lui BSA (Business Software Alliance), SPA (Software Publishers Association) sau VSI (Verband der Softwareindustrie). Cu riscul de a fi acuzat de defetism, în ceea ce priveste situatia de la noi voi avansa o variantă pesimistă. Combinînd smecheria dîmboviteană ('stim noi cum se fură') cu isteria de napocă ('ne controlăm singuri'), nu mă îndoiesc că se va găsi si în acest caz o 'solutie originală'. Un scenariu posibil ar fi următorul:
- se pune de-o grupare de tîrîie trenă prezidentială sau guvernamentală, care în ultimii 5 ani (că-i o cifră la modă), dar si înainte, n-au făcut altceva decît să sugă niste salarii de la buget;
- gruparea înfiintează si înregistrează o comisie, un organism de control, asociatie, comitet, club, nucleu, celulă, gască, care îsi propune să urmărească, verifice, asculte, aplice 'cuceririle revolutionare' ale noii legi;
- pentru acest merit respectivele 'somnităti' de consilieri vor primi un salariu în plus stabilit nu din altă parte decît din cele o mie si una de impozite pe care le plătim;
- intentia părînd onestă în capcană vor cădea si personalităti autentice care vor semna 'proclamatia' si pentru a da greutate comisiei vor fi numiti vicepresedinti, membri supleanti s.a.m.d.;
- nu se va întîmpla mare lucru. Oricum nimic care să se datoreze comisiei.
Problema a treia: Introducerea legii nu a eliminat pirateria în nici o tară de pe glob ci doar a redus-o. Acelasi lucru se va întîmpla si la noi. De frică, vor fi mai multi cei care vor cumpăra legal produse software. Numai că n-ar trebui s-o facă din cauza fricii, ci ca pe o necesitate înteleasă. Dar pentru aceasta trebuie schimbată mentalitatea omului de tip nou. Trebuie reclădit respectul pentru proprietate.
Sigur, aplicarea legii va spori cifra de afaceri realizată în tară de marile case de soft occidentale. Dar ea îl protejează si pe programatorul Vasilică. Aplicarea acestei legi reprezintă singura sansă de a se naste si la noi o industrie de software. Ultima sansă! În caz contrar, programatorului român nu-i rămîn decît trei alternative: să plece, să scrie soft în solda unor firme străine pentru alte piete, sau să-si schimbe meseria.
V-ati pus vreodată întrebarea, ce ar fi ajuns Bill dacă s-ar fi născut în spatiul mioritic? Ar fi ajuns sef de oficiu? Ar fi avut Trabant? Dar bani de întretinere?