O mutatie majoră

Asezîndu-mă de birou, cu intentia de a scrie aceste rînduri, a trebuit mai întîi să mut cîteva reviste de pe scaun si un vraf de hîrtii de pe mouse. Nu mă deranjau că erau acolo. Îmi face plăcere atingerea hîrtiei si mă bucură mesajele scrise lăsate pe masă, mai mult decît cele scrise pe ecran, poate si pentru faptul că sînt materializate într-o formă cu care sînt mai obisnuit. Cel mai bine învăt cînd structurez cartea umplînd-o cu semne, cînd fac adnotări pe marginea cursurilor, cînd refac un desen. Nu poti compara senzatia pe care ti-o dă strălucirea unui ecran cu plăcerea de a atinge paginile unei cărti si nici cel mai reusit GIF cu un tablou văzut în muzeu. Mi-am zis: să văd pe cineva că scrie pe marginea FAQ-urilor (Frequently Ascked Questions), cu exceptia cazului că si le tipăreste.

Si totusi publicatiile pe Web s-au impus si se răspîndesc cu repeziciune. Unul din motive răspîndirii publicatiilor pe Web este că acestea nu vin să înlocuiască publicatiile pe hîrtie ci să le completeze. Există lucruri care le aseamănă, dar parcă mai multe care le deosebesc.

Cînd iei în mînă o carte, nu există nici un mister în privinta suportului: coli de hîrtie pe care sînt făcute semne, legate în cărti sau reviste sau lăsate libere, în voia lor, care pot fi citite în tren sau în grădină, sub nuc. Misterul aici este în deslusirea mesajului înscris în carte.

În privinta publicatiilor electronice lucrurile stau oarecum invers. Cauti pe Web noutătile dintr-un anumit domeniu, iar misterul nu este în continutul mesajului, el este acolo, în acei octeti pe care îi aduci cu navigatorul pe sistemul tău. Misterul este în hătisul de computere, limbaje si protocoale care fac posibilă aducerea acelei bucăti de informatie.

Publicatia pe hîrtie are nevoie de timp să ajungă la maturitate, are nevoie de referenti si de un suport, de hîrtie, care îi oferă si o anume longevitate si personalitate.

Documentele electronice pot fi făcute publice imediat, multe nu ajung să fie revăzute de referenti, suportul lor este la latitudinea căutătorului de informatie, iar longevitatea lor este discutabilă atît sub raport fizic cît si stiintific. Valoarea lor este dată de actualitate si de omniprezentă, de puterea de distributie; acolo unde este telefon sau cablu teve, vor fi si publicatii Web.

Felul în care este prezentat un document pe Web este, din punctul de vedere al tehnoredactării, cu mult în urma publicatiilor traditionale, pe hîrtie. Limbajul HTML se dezvoltă anevoios. A început prin a imita stîngaci publicatiile tipărite, dar a continuat prin a-si identifica trăsături aparte, inaccesibile publicatiilor clasice, de la cele care tin de tehnologia în sine (de pildă, interactiune globală a documentelor indiferent de platformă sau posibilitatea de interogare a bazelor de date, documente dinamice) si pînă la cele care tin de noile posibilităti estetice (de pildă, fundaluri a căror culoare se schimbă, texte care se derulează, animatie, video sau sunet).

Ratiunile se pare că au fost suficient de puternice ca să determine o dezvoltare explozivă a publicatiilor pe Web, o crestere uimitoare a numărului de oameni care construiesc site-uri, scriu protocoale, arhivează, indexează si publică zilnic informatie pe Web.

Scopul articolelor din acest dosar este să pună o oarecare rînduială în avalansa de informatii despre publicarea pe Web: mijloacele de expresie si dezvoltarea lor, drumul documentului pînă pe ecran, rostul si impactul publicatiilor pe Web si prezenta românească în această nouă lume.


(C) Copyright Computer Press Agora