Publicînd pe Web

Dumitru Rădoiu si Octavian Lipovan

Industria computerelor de birou a început să lîncezească. Inovatia apare în această zonă din ce în ce mai rar. Microsoft domină.

În acest peisaj a apărut însă o atractie majoră: Web-ul. Este omniprezent si tot ce este omniprezent este interesant.

Web-ul este simplu si aceasta a avut ca rezultat răspîndirea lui extraordinară.

Dar ce se poate face pe un server Web? În esentă patru lucruri diferite.

Primul ar fi simpla publicare, cam ceea ce fac 99% din oameni, la această oră. Publicatiile electronice apar la confluenta dintre publicatiile pe hîrtie si produsele software, cu caracteristicile lor de interactivitate. Probleme majore nu sînt: securitatea comunicatiei nu constituie o problemă.

Al doilea lucru ar fi publicatii complexe, interactive. Se estimează că acest tip de publicatii se va dezvolta spectaculos în următorii doi ani. Cam ce se poate obtine de la acest tip de publicatii? Poti explora interactiv bazele de date ale unei companii, poti căuta specificatiile unor anumite produse sau poti solicita ceva completînd niste formulare. De pildă, s-ar putea urmări pe site-ul unei companii de postă traseul pachetului pe care l-ai expediat undeva.

Al treilea lucru este comertul. A face comert este mai greu decît a face publicare complexă deoarece presupune conectarea Web-ului la sistemul tău de management al comenzilor si la cel de contabilitate. Dacă estimările sînt corecte, consacrarea lui va lua mai mult decît 2-3 ani dar în mod sigur se va produce si va avea un impact major în societate. Se pare că cei ce vor face comert pe Web vor fi principalii beneficiari ai acestei tehnologii.

În sfîrsit, cel de-al patrulea lucru este IntraNet-ul sau Web-ul intern. În loc să scrie cîteva versiuni diferite ale aceleiasi aplicatii, una pentru PC, alta pentru Mac si una pentru Unix, proiectantii vor scrie una singură, independentă de platformă. Companiile mari vor utiliza zeci sau sute de Web servere interne ca mijloc de comunicatie internă.

Ultimele trei lucruri amintite anterior necesită multe aplicatii personalizate. Se pare că acestea vor impulsiona aparitia obiectelor pe Web.

Motivatii, audiente si resurse

Dar de ce să publici pe Web? Mai întîi pentru posibilitătile Web-ului: interactivitatea si rapiditatea cu care iesi pe piată. Dar a accesa publicatiile electronice presupune stăpînirea unei tehnologii. Deci în primul rînd se publică pentru profesionisti. Aici audienta e clară.

Apoi pentru bani. Banii se pot face, de pildă, vînzînd spatiu publicitar. Dar pentru a vinde spatiu publicitar trebuie să oferi o marfă căutată, astfel încît clientul să vină la site-ul tău frecvent. Deci cum atragi vizitatori? Oferind informatie structurată, imagine, indexuri care permit căutări rapide, legături. S-a întîmplat astfel că, pentru prima dată, consumatorul s-a trezit cu o avalansă de informatii (cvasi)gratuite prin care trebuie să navigheze cu îndemînare si pe care trebuie să le selecteze. Arhivele de imagini, de programe, de date de toate felurile adună pe servere mii de vizitatori în fiecare zi, supraîncărcînd la maxim capacitatea canalelor de comunicatie. Un prieten nota că nu e nevoie să fii Playboy ca să ai 800,000 accesări pe zi. Site-urile Infoseek sau Lycos depăsesc cu usurintă aceste cifre oferind exelente "motoare de căutare" a informatiei. Paginile acestora reprezintă frecvent primul contact cu Web-ul al vizitatorului fără nici o experientă anterioară în comunicatiile electronice.

Nu este însă suficient să determini un vizitator să-ti viziteze pagina. Trebuie să faci în asa fel încît vizitatorul să revină. Si asta cît mai des posibil. Asa că au început să fie oferite jocuri, stiri, informatii gratuite, locuri virtuale de întîlnire (chat-rooms), guestbook-uri, log-scripturi, java-applets care atrag atentia vizitatorului si-l determină să revină.

Din punctul de vedere al companiei, al editorului pe Web, motivatiile sînt clare. Pentru prima dată poti avea un public de zeci de milioane pentru o fractiune din pretul altor media (tv, radio, etc). Prezenta pe Web permite companiilor să mentină un contact constant cu clientela si să aibă astfel un feedback rapid, fără a face apel la un mare număr de angajati pusi direct în serviciul clientilor.

Marile companii cheltuiesc milioane de dolari ca să-si construiască canale de distributie. Web-ul este pe cale să neutralizeze complet acest avantaj fiind un excelent factor de democratizare. O companie mică poate arăta si poate fi accesată din exterior ca orice mare companie. Pentru a atinge o audientă de milioane, doar giganti ca IBM, Coca Cola sau Ford îsi puteau permite campanii publicitare de zeci de milioane de dolari. Prin Web, orice companie poate sa ajungă la asemenea audiente pentru doar cîteva zeci sau sute de dolari pe lună.

Tehnologia gratuită si pretul scăzut al publicatiilor electronice au condus la proliferarea deosebită a site-urilor Web. De la publicisti ca Hot Wired (http://www.hotwired.com), la CNN (http://www.cnn.com), la producători de bere ca Molson (http://www.molson.com) sau Black-Label paginile WWW aruncă vizitatorul într-un prim contact virtual cu mileniul următor.

Machetarea unei publicatii

Orice document contine în el un cumul de informatii de valori diferite care trebuie parcurse într-o ordine bine definită pentru ca mesajul dorit să nu fie perceput alterat de către receptor.

În acelasi timp, documentul este o carte de vizită ce spune foarte multe despre calitătile sau defectele celui care l-a creat, poate convinge sau nu despre subiectul continut în el, poate fi o invitatie pentru un contact viitor sau poate fi sursa unui esec.

Toate aceste motivatii conduc la ideea că un document trebuie să fie astfel conceput încît parcugerea lui să fie agreabilă iar receptorul să-l înregistreze în constiinta lui ca un produs cu personalitate. Pe scurt, documentul trebuie prezentat într-o formă coerentă si plăcută, adecvată mesajului continut, iar aceasta se rezolvă prin machetare.

Primul pas spre machetarea unui document îl constituie ierarhizarea informatiei, iar cel de-al doilea îl reprezintă personalizarea lui. Urmează apoi machetarea propriu-zisă prin care, utilizînd mecanismele specifice artelor vizuale si instrumentele puse la dispozitie de informatică, se creează documentul propriu-zis.

Ierarhizarea informatiei. Este unul din momentele cele mai importante în conceperea documentului si reprezintă cheia de boltă a acestuia. În mod firesc, toate mesajele contin în ele informatii de valori diferite, pornind de la cele de ordin general (esentiale) pînă la cele particulare (detalii). Este evident că în structura documentului informatiile trebuie organizate si marcate în raport cu importanta lor în economia mesajului. O structurare anapoda sau o ierarhizare nefirească a informatiilor pot avea consecinte cel putin nefaste asupra mesajului si implicit asupra documentului.

De regulă, în documentele de tip clasic (publicatii), informatiile sînt prezentate într-o structură arborescentă, ce porneste de la esential spre detaliu, iar informatiile de valoare egală sînt tratate identic. Este o solutie corectă care aplicată documentului, permite receptorului să retină esentialul despre mesajul continut, chiar si la o parcurgere rapidă.

Este bine ca informatiile din document să fie organizate în cel mult trei clase valorice (paliere de importantă), pentru a nu se crea situatii confuze soldate cu "rătăcirea" vizitatorului în "hătisuri" de informatie.

Personalizarea documentului. Transmiterea informatiei ca atare nu este suficientă în toate cazurile. De multe ori se doreste exprimarea, dincolo de text, a unei atitudini, a unui sentiment, sau a unei impresii care să transpară din "atmosfera" documentului. Cu alte cuvinte un document poate să "respire" sobrietate, stabilitate, dinamism, exuberantă sau prostie, neglijentă, grosolănie, stridentă.

Acest aspect nu este de loc de neglijat dacă vrei să fi o parte agreată a circuitului informational si de multe ori spiritul studiat al documentului poate avea un efect mult mai profund si benefic pentru informatia continută decît o expunere seacă si uscată (academică).

Deci, dacă informatia a fost structurată este nu indicat ci obligatoriu ca să se definească si un spirit al documentului. Iar acest spirit trebuie să fie armonizat cu mesajul continut.

Cîteva consideratii estetice. Machetarea unui document (publicatie electronică), este un act de creatie în elaborarea căruia trebuie avute în vedere atributele imaginii sub toate apectele ei (compozitie, formă, culoare, miscare, etc).

Zona de afisare a ecranului calculatorului, suportul principal al acestui gen de publicatii este, în esentă, un cîmp vizual în care se manifestă, în functie de obiectele continute (zone de text, icon-uri, logo-uri etc.) si de raporturile dintre ele, o multitudine de forte vizuale care interactionează între ele aidoma fortelor fizice. Acestea tind să se anuleze reciproc, iar rezultanta lor poate crea privitorului senzatia de echilibru sau dimpotrivă, de disconfort psihic.

Nevoia de echilibru este specific umană, de aceea la organizarea fiecărei pagini din document trebuie avută în vedere obtinerea unei compozitii în care rezultanta acestor forte vizuale să fie nulă. Nesocotirea acestui aspect prin recurgerea la o compozitie neechilibrată face ca imaginea să apară privitorului ca accidentală si nejustificată.

Trebuie stiut că la mărimea fortei vizuale a unui obiect contribuie atît forma si culoarea acestuia cît si pozitionarea în pagină.

Perceperea sau "citirea" unei imagini se face întotdeauna de la stînga la dreapta si de sus în jos. De aceea obiectele situate în parte dreaptă a paginii sau în partea de sus a ei sînt percepute ca fiind mai mari decît dacă ar fi pozitionate în stînga sau în josul paginii. Un obiect izolat are o pondere mai mare decît dacă ar fi situat în apropierea altor obiecte.

Culoarea este si ea un factor important în jocul compozitional. Culorile vii (calde) măresc obiectele iar cele reci le micsorează.

Un alt element care poate modifica raportul dintre obiecte este forma acestora. Un pătrat va apărea mai mare decît un cerc atunci cînd au aceeasi suprafată.

Toate aceste elemente, în totalitatea lor, influentează compozitia paginii si concură la crearea efectului vizual. Si lucrurile nu se opresc aici. Ritmarea este o altă lege compozitională de care este bine să se tină cont. Acest lucru este evident mai ales în cazul documentelor text unde aplicarea acesteia salvează documentul de la moartea prin monotonie. O altă afectiune a documentului, cu urmări periculoase pentru el este stridenta cromatică. Sînt de evitat asocierile de culori din game diferite (ex: în afara culorilor complementare).

Este bine ca pagina să fie astfel concepută încît privitorul să o perceapă ca un ansamblu de zone bine definite sub aspectul raporturilor dintre ele (să se distingă cu usurintă structurarea lor din punct de vedere ierarhic - cine este "primadona", cine "vioara a doua" si cine "corul antic"). Elementele de fundal trebuie să fie cît mai neutre ca să nu concureze sau să neutralizeze elementele importante ale documentului, făcîndu-le greu perceptibile.

Machetarea publicatiilor electronice

De ce atîta grijă pentru machetare? În primul rînd pentru că este necesară organizarea informatiei în asa fel încît cel care parcurge documentul să înteleagă ce vrei să-i spui fără să piardă mult timp. Apoi pentru că publicatia electronică trebuie să fie cît mai bine văzută de o diversitate de navigatoare. Si nu în cele din urmă pentru că vizitatorul nu are timp să astepte transferul unei publicatii obeze dar în acelasi timp are nevoie de cît mai multă informatie încă de pe prima pagină. Cele mai importante consideratii par a fi următoarele.

Indexuri structurate. La organizarea paginii trebuie tinut cont de ce anume consideră autorul că este mai important din ceea ce vrea să comunice vizitatorului. Sfatul întîlnit cel mai frecvent este să recurgeti la vechile traditii ale publicatiilor. Tabla de materii si titlurile de capitole rămîn la fel de folositoare ca si pe vremea lui Gutenberg. Apoi recurgeti la traditiile moderne ale soft-ului interactiv si respectati-le: cu alte cuvinte, ce arată ca un buton trebuie să functioneze ca un buton. Ce nu, nu.

Folositi elementele de structurare a documentului (titluri, liste, meniuri de legături sau organizarea prin culoare), dar păstrati totusi un design simplu.

Maparea site-ului. Instrumentele de navigare prin document si elementele de interactivitate sînt din punct de vedere ierarhic, superioare celorlalte informatii astfel că devin puncte de accent în pagină. Prima regulă ar fi maparea site-ului în fiecare pagină. Sistemul de navigare prin site trebuie să dea vizitatorului o mînă de ajutor. Instrumentele de navigare trebuie să-i spună vizitatorului în fiecare moment unde se află si încotro poate naviga. Modurile de a obtine acest lucru sînt multiple: rînd de butoane individuale, imagine mapată, ancore explicative, etc.

O idee bună este utilizarea în fiecare pagină a unui buton (sau ancore) care conduce vizitatorul înapoi la pagina de primire (home page).

Spiritul publicatiei (look and feel). Pe lîngă informatie, trebuie transmisă si o anumită atmosferă (prin font, culoare, simboluri, imagini, compozitie) care defineste publicatia si ajută la comunicarea mesajului. Senzatia comunicată vizitatorului poate fi determinantă în decizia de a reveni la acel site. Spiritul publicatiei trebuie să fie acelasi în toate paginile pentru unitate armonică.

Imagini mici, discrete, neagresive. Micile .gif-uri, utilizate deseori pentru a introduce elementele unei liste, element decorativ destul de comun, pot juca un rol funtional important. Paginile de cuprins (tablă de materii) le pot folosi pentru a sublinia legătura dintre articole, casete, figuri tabele sau imagini. Pot fi de asemenea folosite pentru a distinge între mai multe tipuri de date. Gif-urile se încarcă repede si odată aflate în cache ("rezerva operativă" care poate păstra un document adus deja odată, pentru a-l avea la îndemînă si la o eventuală folosire ulterioară) sînt încărcate practic instantaneu. Întrebuintate consecvent, ele pot crea scheme (sabloane) care să releveze structura datelor.

Imaginile senzitive, pe de altă parte, nu sînt o implementare prea reusită. Pe de o parte sînt o atrăgătoare invitatie pentru vizitatori dar pe de alta sînt dificil de accesat de către cei care accesează documentul printr-o legătură cu lărgime mică de bandă.

Unii webmaster-i consideră imaginile senzitive o violare flagrantă a conventiilor privitoare la comportarea softurilor. Într-un document hypermedia, utilizatorii se bazează pe un feedback interactiv pentru a distinge între diferitele regiuni senzitive de pe ecran. Cînd punctati pe o legătură text sau grafică activă, navigatorul reactionează cu două feluri de răspuns: schimbă forma cursorului si raportează destinatia legăturii.

Cînd punctati pe o imagine activă, forma cursorului se schimbă dar navigatorul poate raporta doar coordonatele pozitiei cursorului în sistemul de referintă al imaginii si nu destinatia legăturii asociate acelor coordonate. Cu alte cuvinte, nu există o confirmare a tranzitiei de la o zonă activă a imaginii la alta.

O modalitate de a evita acest neajuns cînd utilizăm imaginile ca ancore pointer este utilizarea unor imagini formate din zone precis delimitate. O altă solutie este cea numită client-side-map. Cu această tehnică, tag-urile HTML definesc anumite regiuni al imaginii si asociază explicit aceste regiuni cu destinatiile legăturilor. Dar, în vreme ce navigatoare ca Netscape 2.0 si Internet Explorer suportă această trăsătură, majoritatea navigatoarelor nu o fac.

Multiplicarea căilor de acces. Pentru a creste sansele ca un anumit subiect abordat să fie parcurs de vizitatori, multiplicati legăturile către acel document din pagini diferite ale publicatiei. Fiecare pagină trebuie să fie de sine stătătoare. Nu împrăstiati un anumit subiect în prea multe pagini. Există si avantajul că documentul va fi mai usor de mentinut.

Versiuni text. Pe lîngă versiunea grafică oferiti întotdeauna si o versiune text, pentru navigatoarele care nu suportă grafica. Chiar dacă documentul HTML este afisat pe un ecran, el este un document publicat si unii vizitatori vor prefera să (re)citească documentul pe hîrtie. Organizarea hypertext a documentului face dificilă tipărirea lui de către acestia. Este bine deci să oferiti versiuni text ale documentelor HTML si din acest considerent, indicînd acest lucru (cu o ancoră) în documentul HTML.

Pagina de intrare (Home Page). Este o mare diferentă între o pagină de intrare si orice alt document HTML din structura arborescentă a publicatiei electronice. Pagina de intrare este locul de unde începe explorarea resurselor Web. Acestea se constituie în puncete de start pentru accesarea informatiilor specifice publicatiei sau companiei pe care o reprezintă.

Casete Editare traditională versus editare pe Web , O comparatie si Reguli


(C) Copyright Computer Press Agora