În timp ce documentele imprimate necesită un întreg proces de editare - termen ce-si propune, în cadrul acestui articol, să includă toate etapele de tratare/transformare a unui manuscris brut până la iesirea produsului finit pe piată -, documentele electronice ajung la stadiul de produs finit - în sens cantitativ dar nu neaparat calitativ - în mod quasi-instantaneu. Fără a mai trece prin numeroase etape intermediare, etape ce implică atât un cost de timp cât si un cost financiar, documentele electronice se regăsesc "publicate" pe Web imediat ce autorul acestora decide să acorde drepturi de acces la ele. Aceasta implică pe de-o parte:
Astfel, oricine poate deveni oricând autor al unei publicatii, publicatie ce în unele cazuri are o audientă extrem de largă.
Pe de altă parte însă, aceste avantaje se arată a fi cu două tăisuri: accesul rapid la documente poate conduce la prezenta pe Web a documentelor neterminate, cu un slab continut informational. Eliminarea personalului editorial duce la aparitia unor documente de multe ori pline de greseli, atât de programare cât si de continut. Deseori scăderea drastică a calitătii este evidentă. În sfârsit, posibilitatea de modificare continuă implică o lipsă de mijloace de autentificare a informatiei publicate. Cu alte cuvinte, oricine poate pretinde orice.
Este evident însă că avantajele incontestabile ce le oferă publicarea pe Web compensează pe larg aceste neajunsuri, dovadă fiind explozia de documente electronice disponibile pe Web, de la prezente personale la pagini guvernamentale sau la organisme internationale.