O comparatie

Raportul dintre publicatiile traditionale, pe hîrtie (numite în continuare cărti), si publicatiile electronice (numite aici pagini Web) se structurează în jurul unei asemănări esentiale si a unei diferente esentiale.

Asemănarea este că ambele forme de publicatii transmit un anumit continut într-o formă vizuală. Vizualul înseamnă în fapt două lucruri: text scris si imagine. Modul în care se concep textele sau imaginile este independent de modul în care acestea vor fi publicate.

Deosebirea fundamentală este că o carte este un obiect material, palpabil, în timp ce o publicatie electronică este un flux de informatii, oarecum abstract atît din perspectiva emitătorului cît si din cea a receptorului.

Din aceste considerente fundamentale pot fi deduse o infinitate de consecinte concrete. Iată o scurtă selectie:

O carte poate fi percepută în mod direct, fără intermedierea unor instrumente (poate doar a unor ochelari) în timp ce pentru a consulta o pagină Web este nevoie de o pleiadă de instrumente, implicînd tehnologii complexe din domeniul informaticii si telecomunicatiilor.

Continutul unei cărti este indisolubil legat de suportul material. Aceasta implică caracterul finit, definitiv, al continutului. O carte, odată tipărită, nu mai poate fi modificată. O pagină Web dispune de o dinamică temporală continuă.

Fiind un obiect palpabil, o carte se supune regulilor clasice ale cometului epocii industriale. Pretul ei este determinat în proportie covîrsitoare de costurile implicate de producerea suportului (hîrtia plus procesul de multiplicare).

Tehnologiile industriale necesare producerii si difuzării de carte sînt stabile, în timp ce tehnologiile de publicare pe Web sînt în plină evolutie, ceea ce poate face în orice moment consideratiile de mai sus desuete. Deja prezenta elementelor multimedia si VR (virtual reality) pe Web depăsesc conditia formei vizuale de prezentare a continutului.

Poate fi interesantă în acest context si o scurtă comparatie între paginile Web si publicatiile audio-vizuale (numite generic emisiuni). Printre asemănări se numără faptul că ambele sînt imateriale, impalpabile, faptul că ambele implică intermedierea tehnologică între emitător si receptor, faptul că ambele au o dinamică temporală pronuntată. Mai subtile sînt însă deosebirile:

Intiativa comunicării este sustinută de emitător în cazul emisiunilor, pe cînd în cazul publicatiilor de pe Web initiativa comunicării apartine receptorului.

Accesul la informatia difuzată de emisiuni este secvential, pe o axă temporală, dar este navigational (deci selectiv) pentru informatia publicată pe Web.

Forma preponderentă de prezentare a continutului în emisiuni este multimedia, în timp ce paginile Web sînt dominate de textul scris însotit de ilustratii.

Paginile Web sînt (sau măcar pot fi) interactive, permitînd si o comunicare în sens invers (de la receptor la emitător) prin aceleasi medii de transmisie. Situatia este diferită în cazul emisiunilor (fie ele radio sau TV).

În fine, o succintă analiză a tendintelor celor trei tipuri de publicatii mentionate relevă tendintele convergente ale publicatiilor Web si a emisiunilor audio-vizuale (televiziunea interactivă, video on demand, multimedia si VR pe Web, etc), ambele îndepărtîndu-se tot mai mult de publicatiile traditionale pe hîrtie.


(C) Copyright Computer Press Agora