Informatica este, fără îndoială, cel mai dinamic domeniu tehnologic din întreaga istorie a omenirii. Această dinamică este indusă în principal de evolutia extrem de rapidă a inovatiilor tehnice. Dar, dincolo de rigoarea - oarecum impersonală - a tehnicii, în spatele acestei spectaculoase viteze cu care lucrurile evoluează în lumea calculatoarelor si comunicatiilor mai există cel putin două elemente importante. În primul rînd, desigur, jocul economic (impresionant prin cifrele vehiculate). Iar în al doilea rînd, personalitătile de frunte care se luptă pentru a-si impune punctul de vedere.
Într-o lume în care lucrurile nu au, efectiv, timpul necesar pentru a se aseza, a se structura de la sine într-o ordine firească (asa cum se întîmpla în epoca revolutiei industriale), rolul acestor personalităti devine adesea crucial. Nu stiu dacă, de exemplu, un inginer mecanic ar putea să numească dintr-o suflare trei nume proeminente ale domeniului (cine este managerul general la General Motors?), dar pentru orice specialist (sau doar amator pasionat) în calculatoare nume ca Bill Gates, Steve Jobs, Philippe Kahn, Niklaus Wirth sau Nicholas Negroponte au o greutate considerabilă.
Dacă e să reducem domeniul la software, atunci putem să observăm cu usurintă că lupta pentru suprematie are actualmente doi protagonisti: Microsoft si Oracle. Ambele firme au însă în frunte personalităti atît de puternice încît adesea numele lor sînt suficiente pentru a desemna compania în ansamblul ei. Cînd spui Bill Gates te gîndesti imediat la Microsoft. Si invers.
Despre Larry Ellison, fondatorul si conducătorul companiei Oracle, am citit destul de multe lucruri. Cu toate acestea, abia după ce am asistat la o prezentare pe care a sustinut-o în deschiderea Conferintei EOUG (European Oracle User Group) si la o conferintă de presă desfăsurată cu aceeasi ocazie (Amsterdam, 14 aprilie 1996) am înteles cu adevărat miza jocului pe care îl propune si importanta personalitătii sale. În cele din urmă, viitorul industriei informatice va fi determinat de bătălia care se dă în domeniul software-ului. Iar aici se înfruntă două viziuni opuse, promovate de două personalităti proeminente: Bill Gates si Larry Ellison.
Există o serie de asemănări si coincidente în carierele celor doi. Bill Gates a abandonat Universitatea Harvard pentru a se dedica afacerilor. Ellison a abandonat două universităti (Illinois si Chicago). În 1975 Bill (împreună cu Paul Allen) a înfiintat Microsoft Corp. iar Ellison (împreună cu doi asociati) a înfiintat în 1977 Oracle Corp. Astăzi Microsoft este cea mai mare firmă de soft din lume, urmată de Oracle (care a înregistrat o incredibilă crestere de 50% în ultimul an). Două succese, echivalente cu două pariuri cîstigate: calculatoarele personale în primul caz, si tehnologia bazelor de date relationale în cel de-al doilea.
Dar deosebirile sînt mai spectaculoase. Bill s-a născut în 1956 într-o familie bogată din Seattle si a excelat în matematici si calculatoare, cărora li s-a dedicat de foarte tînăr. Succesul a venit foarte devreme, Bill devenind cel mai tînăr miliardar self made al Americii. Astăzi, la 40 de ani, este cel mai bogat om din America (si, exceptînd cîteva capete încoronate, din întreaga lume) si are reputatia unui om de afaceri genial. Cariera sa a fost exemplară: o ascensiune continuă, fără căderi, fără socuri.
Larry a fost crescut de o familie modestă de imigranti rusi din Chicago. Louis Ellison, tatăl său adoptiv, si-a luat numele de la insula Ellis Island, unde a păsit pentru prima dată pe pămîntul Lumii Noi. Mama sa adevărată, nepoata lui Louis Ellison, l-a adus pe lume în 1945, înainte de a se căsători. Larry avea să o cunoască abia în 1990. Apropiatii familiei sustin că situatia sa familială a contribuit în mod determinant la formarea personalitătii sale oarecum duale, oscilînd mereu între timiditate si arogantă.
Scoala nu l-a atras iar cursurile l-au plictisit. Desi strălucitor, era totalmente lipsit de ambitie. În anii 60 a fost, desigur, hippie. Purta plete si afirmă că, spre deosebire de Bill Clinton, "I did inhale". Dar tot în acea perioadă a fost fascinat de revolutia promisă de calculatoare si, după ani de rătăciri, a devenit deodată serios. A plecat în Silicon Valley si s-a angajat ca programator la diverse firme (printre care Ampex si Amdahl). În 1977 îsi abandonează serviciul si, cu 1200 de dolari, înfiintează firma de consultantă Software Development Laboratories. Îl convinge pe fostul său sef Robert Miner să se asocieze si mai adauge 400$ la ceea ce avea să devină mai tîrziu Oracle Corp.
I-au trebuit ani pentru a se transforma, printr-un impresionant efort de vointă, dintr-un rebel fără cauză într-un luptător ambitios si disciplinat. Astăzi, la 50 de ani, Larry dispune de o avere de circa 3 miliarde de dolari, fiind printre primii 25 de oameni din SUA în ordinea bogătiei. În ciuda succesului său incontestabil, personalitatea sa a păstrat însă elementele contradictorii care l-au caracterizat mereu.
Este celebru prin eleganta sa impecabilă (costumele sale Gieves & Hawkes sînt croite la Londra), este stilat si fermecător. Este un gurmand rafinat iar gătitul este una dintre pasiunile sale. A învătat singur să cînte la pian si chitară, fiind totodată un fanatic al pregătirii fizice (are un antrenor personal si a învins recent într-un concurs de haltere un campion de triatlon). Este pasionat de arta si civilizatia japoneză: casa sa din Atherton (California) este construită în stil japonez, colectionează obiecte de artă si arme vechi japoneze, este fascinat de orasului Kyoto ("when I saw Kyoto, I knew where God got the idea for heaven."). Afirmă că îl inspiră povestea vietii lui Miyamoto Musashi, samurai care a trăit în secolul 16, maestrul al armelor, dar si al artelor si poeziei.
Multi îl consideră încă un aventurier, si se pare că există o doză de adevăr. Aventurile sale amoroase sînt de notorietate publică, explicînd probabil si cele trei divorturi de care a avut parte (Miner, fostul său asociat: "atîta vreme cît de la Stanford vor iesi tinere frumoase de 23 de ani, Larry va continua să se însoare"). A fost la un pas de moarte într-un accident de surfing în Hawaii, continîndu-si cursa în timpul furtunii. Acelasi spirit, aplicat în afaceri, a condus la cresterea spectaculoasă a companiei, dar a dus-o foarte aproape de faliment într-un anumit moment.
De altfel, nu managementul operativ este punctul forte al lui Ellison. Spiritul său aventurier este acum contrabalansat în conducerea companiei de o echipă managerială profesionistă, în frunte cu Ray Lane (vicepresedinte executiv) si Jeffrey Henley (seful finantelor), care conduce acum afacerile curente.
Ellison are, în schimb, viziune. Dacă vechii apostoli propovăduiau învătătura divină, Larry este astăzi apostolul unei noi ordini în industria informatică. Este convins că directia în care evoluează tehnologia este gresită si că el si compania sa detine solutia corectă. Autostrada Informatională reprezintă pentru Ellison cheia viitorului, iar monopolul Wintel (PC-uri bazate pe procesoare Intel rulînd MS Windows) reprezintă piedica principală. Si, în plus, cît timp va mai răbda Lawrence J. Ellison să fie al doilea? Bătălia a început.
"PC-ul este un instrument ridicol" afirmă ostentativ Larry Ellison, "Este prea scump, este costisitor de întretinut si îi intimidează pe cei mai multi utilizatori". Complexitatea sa nu se justifică, avînd în vedere că imensa majoritate a utilizatorilor folosesc doar cîteva aplicatii simple: culegere de date, postă electronică, eventual procesare de text. Si pentru a fi mai explicit: "Cred că Windows 95 a marcat apusul industriei calculatoarelor personale".
Paradoxul industriei informatice este că în ultimii ani calculatoarele personale au devenit mereu mai rapide si mai puternice, dar aplicatiile au devenit mereu mai mari si mai lenese. Astfel s-a format un cerc vicios: pentru a obtine rezultate satisfăcătoare utilizînd aplicatiile din ce în ce mai complexe, utilizatorii au fost pusi în situatia de a-si înnoi mereu hard-ul (procesoare mai rapide, memorie mai multă, discuri hard mai mari). Dar producătorii de aplicatii, în frunte cu Microsoft, supralicitează mereu cu softuri adunînd tot mai multe functionalităti, de cele mai multe ori irelevante pentru imensa majoritate a utilizatorilor. "În ultima versiune de Word, Microsoft a adăugat noi optiuni pentru controlul modului în care sînt subliniate cuvintele gresite. O echipă întreagă lucrează la asta. Pe cine interesează treaba asta? O cere piata? De fapt nu există piată: lumea cumpără produse Microsoft pentru că nu are de ales [...]".
Secretul Microsoft-ului este faptul că se bazează pe standarde proprietare, pe care le-a impus de lungul anilor în întreaga lume a PC-urilor. Pentru a-l învinge, Ellison adoptă o pozitie radicală: să piară PC-urile! Iar pentru a le înlocui, Oracle a conceput asa-numitul NC (Network Computer), care nu va avea nici măcar disc hard, iar sistemul său de operare va încăpea în 300 KB. Software-ul va veni de pe retea si va fi independent de sistemul de operare. Totul se va baza pe standarde deschise iar Java, limbajul dezvoltat de Sun, va avea un cuvînt greu. Pretul estimat pentru o configuratie standard va fi sub 500 de dolari iar primele prototipuri au fost prezentate deja în primăvara acestui an. Partenerii strategici sînt nume ce greutate: Sun, IBM si Netscape.
Ellison crede că economiile pe care companiile le pot realiza utilizînd NC-uri în locul PC-urilor sînt imense. Întretinerea unui PC pe timp de un an costă aproape 8.000 de dolari, fără a socoti pretul softurilor ("pe care trebuie să le cumperi iarăsi si iarăsi...") si a upgrade-urilor hard impuse de softurile tot mai pretentioase. Un upgrade de sofware nu va implica nici o operatie pentru NC: noua versiune este instalată pe un server iar NC-ul o va încărca si o va rula. Pur si simplu.
Unii sustin că NC-ul este un pas înapoi, fiind de fapt o revenire la terminalul "prost" al mainframe-urilor. În spatele NC-ului nu se află însă bătrînul mainframe, ci imensa retea globală. Puterea sa va veni din Retea. Iar reteaua, în viziunea lui Ellison, va fi dominată de serverele Oracle rulînd pe puternice calculatoare furnizate de aliatii săi Sun, IBM, Sequent, ICL. Iar aici lucrurile sînt deja puse la punct: Oracle Universal Server este capabil deja să manipuleze orice tip de informatie, structurată sau nestructurată, la orice scară, pe orice platformă.
Nu stiu dacă Ellison a prevăzut chiar totul. Cu toate că va fi la fel de usor de folosit ca si fierul de călcat, va NC-ul contrazice multe habitudini formate de PC-uri. O întrebare interesantă adresată de un ziarist suna cam asa: "Dacă NC-ul meu nu are disc hard, cine-mi va păstra datele? Pe ce server? Ce încredere pot să am în siguranta stocării?". Răspunsul lui Larry a constat dintr-o altă serie de întrebări: "Aveti încredere în banca la care vă tineti banii? Dar în compania de asigurări? Mergeti la doctor?" Este inevitabil ca lucruri importante din viata noastră să le încredintăm altora, care cu aceasta se ocupă. "Salvati datele de pe disc în fiecare zi?" a mai întrebat Ellison. Iar la răspunsul negativ al jurnalistului, a continuat: "Cei ce administrează serverul o vor face. Este jobul lor si va trebui să aveti încredere în ei".
Mai rămîne de văzut cine va avea încredere în Larry Ellison.