Pentru un cunoscător de limbă franceză, expresia este probabil la fel de banală ca oricare alta si trece neremarcată. Pentru francofonul de circumstantă, tentat să traducă mot-a-mot, expresia are un anume farmec: nu numai în conjunctie cu CERF-ul românesc (oare stie cineva ce reprezintă initialele..?), ci chiar asa: cerbul care zboară… Frumos. Si m-as fi gîndit în primul rînd la ceva în genul unei licorne, a unui inorog sau a unui zmeu.
Ce-i drept, la un zmeu adevărat. Ceea ce m-a făcut să fiu un pic amuzat de sensul corect, pe care l-am aflat întîmplător cu această ocazie: zmeu … de hîrtie. Si deschizînd dictionarul ca să mă lămuresc de tot, m-am mai amuzat odată, descoperind nu (numai) că al doilea sens al cuvîntului este "rădască" - ci că un sinonim românesc pentru rădască este cuvîntul "bourel". Ce putere extraordinară se află totusi în litere! Să transformi falnicul zimbru, bourul national emblematic într-o simplă, derizorie si inofensivă caricatură, păstrînd cuvîntul si adăugînd doar două litere - mi se pare formidabil, si îmi pot închipui că pentru cel care învată sau descoperă limba română si mai are ochi să observe astfel de detalii, chestiunea e la fel de amuzantă ca cea care m-a atras pe mine.
Ce păcat că trecem uneori atît de usor pe lîngă cuvinte… Mai stiu cît m-a impresionat o expresie maghiară pentru "mormînt", pe care am aflat-o nu de mult, si care este un omonim pentru "plîns". O glumă foarte serioasă care circula din gură-n gură cu oaresice timp în urmă se referea la cum s-ar traduce direct expresia prin care se întreabă cineva de banii primiti pentru o muncă prestată: românul cîstigă ("cît cîstigi?"), maghiarul caută ("menyit keres?"), neamtul merită ("was verdienst Du?"), la fel englezul ("what do You earn?"), iar americanul face ("how much money do You make?").
Mi-a explicat un prieten că o traducere directă pentru Mobutu Sésé Séko - un presedinte african purtînd numele unui lac sau un lac african purtînd numele unui presedinte, cum vă place - s-ar traduce prin "cocosul care multumeste toate găinile". Chiar dacă n-ar fi chiar asa - pare să fie posibil.
Descoperirea lui cerf-volant nu e tot ce mi-a rămas de la CERF. Impresia generală bună - atît în ceea ce priveste organizarea, cît si în ceea ce priveste prezenta participantilor si chiar si felul în care s-a manifestat publicul - a fost foarte plastic exprimată de unul din invitatii din străinătate care s-a aflat pentru prima dată în România: a fost impresionat, totul a fost mult peste asteptări. Greu de spus dacă trebuie să ne mîndrim cu asta…
Cravatele cvasi-obligatorii purtate de toti cei ce trebuiau să se prezinte în tinută "oficială" de tîrg m-au iritat, ca întotdeauna, si eram pornit să scriu ceva pe tema aceasta - o micro-filipică împotriva purtătorilor de cravată, care aliniindu-se la o conventie (de fapt nederanjantă, Ok, Ok) convin să afiseze o fatadă pe care nu o agreez. Nu pot să trec pe lîngă un gard mai înalt fără să fiu tentat să-mi lungesc gîtul să văd ce este în spatele lui - si nu pot să mă uit la un purtător de cravată fără să încerc automat să mi-l închipui în papuci de casă si pampon în crestet.
Am încercat să-mi găsesc aliati în acest demers anti-cravatic - si ce este mai simplu în acest caz decît să întrebi acolo unde sigur există un răspuns la orice întrebare, în Internet? Deci lansat browser-ul, aruncat întrebarea ("tie ennemies") si baleiat răspunsurile - o obisnuintă ("Ask the Internet") pe care am cîstigat-o si pe care nu-mi pot închipui că am s-o mai pierd.
Că nu am ajuns unde vroiam, e altă poveste, si că m-am întors cu alte idei decît cele cu care am pornit în pelerinaj, este un fapt la fel de obisnuit. Întîi de toate, am aflat (pentru a doua oară) că nu prea se fac asocieri în contra a ceva, decît în situatii speciale. Există "Prietenii Cărtii", dar nu există "Dusmanii cărtii". Ceea ce este adevărat si pentru cravate. Umblînd deci după "tie", căutătorii mei mi-au adus si informatii despre TIE - Telemedecine Information Exchange, si despre "ties" - un gen de arme ciudate utilizate în StarWar, si despre cîteva tehnici de legare (tie) a nadelor vii la cîrligele de peste. Dar si cîteva informatii absolut utilizabile relative la cravate. M-am pomenit în vizită la un iubitor de cravate - colectionar? vînzător? - adevărat artist, care indexase informatiile despre cravate în felurite chipuri. Am putut vedea cravata zilei, am văzut cravate delicate si cravate belicoase, cravate cu biciclisti sau înflorate, cravate de presedinte si cravate prietenoase. Mi s-a părut că încep să înteleg, în fine, ceva din cultul cravatei - si în final n-am mai putut nici măcar să mă revolt ca la o blasfemie cînd am dat de o frază de genul "cravata este un fel de haiku": o formă fixă, care totusi lasă loc pentru nenumărate jocuri ale imaginatiei. Fusesem deja înfrînt - si convins. Mi-a plăcut.
Si asta înseamnă Internet.