Pentru a-mi ordona ideile pentru acest mic text, am făcut ceva nou în ultimii 2 ani: mi-am căutat stiloul nefolosit de la ultima sesiune si călimara. A trebuit să îl umplu de 3 ori: rezervorul era complet uscat si chiar cerneala în călimară devenise cleioasă. Ca unul care îsi petrece orele de lucru în fata tastaturii, a devenit normal ca să trec corespondenta prin calculator si asta cu pretul degradării vizibile a caligrafiei la care oricum nu am excelat. Acum, cu QWERTY imprimat pe buricele degetelor - după cum glumea un prieten -, sînt eliberat de acestă obligatie scolărească.
Paradoxal poate, simt o voluptate scriind si nu editînd. Cu Word-ul în fată, cu al său cursor clipind nerăbdător în asteptarea următorului caracter, resimt o presiune de a scrie mai repede, de a italiza cuvinte, de a mă goli de idei. Foaia, în schimb, induce liniste. În definitiv, măcar nu flickăre ca un monitor taiwanez.
Sînt sigur că ati ghicit că "plasa" din titlu e atît de planetarul web. Nici că se putea un termen mai corect: mă simt întocmai ca insecta prinsă fatal în capcana păianjenului. Cu fiecare zbatere spre eliberare ating un nou fir al retelei, apartenenta mea la ea creste inexorabil.
De mai multe luni, prin bunăvointa Centrului de Comunicatii Soros, pot să mă plimb în voia mea pe Net. Bineînteles, primele săptămîni nu au fost altceva decît surfing la inspiratia momentului: informatiile despre telefonia celulară s-au amestecat cu vizitele în muzeele virtuale Dali, iar căutarea unor manuscrise grecesti pentru un prieten student la Teologie a fost urmată de găsirea unui progrămel care poate fi cosmarul oricărui administrator Novell: orice user poate modifica parola supervisorului dacă acesta din urmă e conectat la momentul respectiv. Nimic neobisnuit pînă aici, diversitatea e una din esentele web-ului. Euforia primelor zile consumată, am început să caut informatiile care mă interesau direct. Aveam probleme cu ceea ce părea un bug în Delphi. Hai să mă abonez la mailing lista în cauză, îmi spun, nu pot fi unicul. Am făcut-o într-o joi după-amiază. Vineri nu am avut timp să îmi iau posta, iar luni am asistat stupefiat la receptia a peste 800K de mail. Simteam cum deja contul se clatină si m-am grăbit să trimit un unsubscribe. O trecere sumară prin text mi-a luat peste o oră. Urmărirea zilnică a discutiilor pentru a fi la zi s-a dovedit o iluzie în care doar un Data s-ar putea descurca.
Zilele au trecut si am descoperit încîntat, ca tot începătorul, căutătorul Alta Vista care îmi oferea acces la articolele din newsgrupuri. Eram fericit: atîtea subiecte care m-au interesat în timp si despre care nu găseai informatii îmi reveneau cu prospetime în primplanul atentiei. Alta Vista era aparent încurajator: mentiona 13000 de grupuri de discutie. "E bine, am de unde alege!" m-am gîndit initial. Am căutat o listă recentă a acestor grupuri si m-am pus pe căutat si notat. După cîteva zile, mai notam încă si aveam deja 3 liste: grupurile interesante, grupurile foarte interesante si cele esentiale. Primele erau prea multe si dealtfel am si abandonat lista căci era vizibil hipertrofiată. "Esentialele" erau vreo 4-5, "Foarte-Interesantele" ajungeau si ele pe la 10, astfel că m-as fi trezit din nou în postura unui lector fabulos care înghite sute bune de K de mesaje pe zi. Si dacă vi se pare că nu e atît de mult, gînditi-vă că lectura e doar primul pas: trebuie să "digerati" informatiile primite, să învătati ceva din ele si să vă amintiti peste două luni cînd veti avea nevoie urgentă de o solutie că parcă ati mai citit undeva despre subiectul în cauză. Tot căutarea prin newsgrupuri va fi solutia, dar parcă mi-ar fi plăcut să fi urmărit firul discutiilor, să-l fi asimilat, să fi cîstigat ceva de pe urma problemei puse. A challenge-ului, vorba americanului...
Dificultatea nu este complet nouă: intrati într-o bibliotecă publică fără un subiect precis definit despre care să căutati în fise. Internetul e mai rapid, mai plăcut, mai global. Dar simt deja unda unei nostalgii după comorile pe care nu le voi găsi niciodată: undeva - dar nu cîndva, ci acum - pe un server se găsesc informatiile care ar însemna ceva: o schimbare în modul de a privi un subiect, în gîndire sau poate pur si simplu un salt sensibil în proiectul curent. Dar nici un search engine nu mi le va indica, fie pentru că sînt într-o limbă pe care nu o cunosc (deunăzi, căutînd informatii despre un algoritm de criptare japonez, le-am primit în chiar limba maternă a autorului), fie că "celălalt" nu foloseste deloc termenii la care m-as astepta eu si pe care îi însir in cîmpul keywords. Căci mai trebuie să asteptăm încă un căutator de IDEI...