"The enemy below"- film american de război
Dialogul de mai sus îmi vine în minte de fiecare dată când e vorba despre Artisoft. Este una dintre cele mai surprinzătoare firme. E în business de peste 12 ani, nu a fost niciodată în vârf, dar a supravietuit în lumea ostilă a retelelor. De fiecare dată când eram gata să-i consemnăm iesirea din arenă, cumva, a revenit cu o viată nouă. Pentru cei ce nu cunosc compania, iată câteva detalii:
Când ne gândim la retele gândul ne duce la Novell. Cu toate că celor mai multi dintre noi nu ne plac retelele Novell, sunt scumpe si depăsite tehnologic, Novell detine încă o bună parte a pietei. Dacă nu pentru meritele tehnice sau pentru uzabilitate, popularitatea retelelor Novell se datorează faptului că au fost primele pe piată. Multă vreme au reprezentat o povară grea pentru mediul peste care se instalau, dar nici lui Adam nu i-a fost usor să-si aleagă sotia...
Pe la mijlocul anilor 80, o serie de companii mici au venit cu alternative la Novell. Cele mai multe au dispărut demult si nici măcar noi, "bătrânii", nu ne mai aducem aminte de ele, căci "cei tineri" nici măcar nu au ce să-si amintească... Novell era acceptabil pentru marile întreprinderi care rulau aplicatii client server de anvergură, si mai ales pentru cele care dispuneau de resursele umane si financiare necesare pentru a-i suporta idiosincraziile. Firmele mici, care reprezintă totusi initiativa americană privată tipică, au fost aproape excluse din networking. Desigur, Novell ar fi dorit să aibă si aici o prezentă substantială, dar preturile ridicate depăseau posibilitătile acestui segment de piată. Nu trebuie să uităm că la începuturi, softurile Novell rulau doar pe propriul hardware, un server foarte scump si foarte particular, fără a mai socoti că nici pe acesta nu mergeau foarte lin.
Deci vremurile erau prielnice pentru ca firme mai mici (ca DNA) sau mai mari (ca DCA) să lanseze un nou tip de retele, care de atunci încoace se numesc retele peer-to-peer. Asa cum numele sugerează, acestea reprezintă medii în care toate statiile pot să partajeze între ele resurse, discuri, imprimante, unităti de bandă magnetică, etc. Fiecare statie din retea poate fi configurată ca un server (de imprimare, de fisiere sau de altceva), functionând totodată si ca o statie obisnuită. E nevoie doar de câte o placă ethernet în fiecare statie, software si niste cabluri. Distanta dintre două statii nu poate fi mai mare de 100 de metri iar distanta dintre prima si ultima statie din retea nu poate depăsi 200 de metri în absenta unui repetor. Topologia peer-to-peer a adus un concept nou în lumea retelelor: conectarea în cascadă (daisy chain). Cu toate că nu reprezenta o noutate, topologia daisy chain a devenit datorită retelelor peer-to-peer o practică curentă, înlocuind topologia stea care în general implica costuri suplimentare pentru hardware datorită hub-urilor. Desigur, retelele peer-to-per nu pot face fată unui trafic intens si nu pot sustine aplicatii cu prelucrări masive pe server, dar au reprezentat o sansă pentru companiile cu cerinte reduse în privinta retelei. Pe la mijlocul anilor 80 retelele cu cel mult zece statii reprezentau infrastructura tipică pentru o mică firmă americană. Cele mai multe rulau aplicatii de evidentă contabilă si aveau nevoie de un server de fisiere doar pentru a stoca datele si documentele într-o locatie centrală, de undă să poată fi salvate la sfârsitul zilei de lucru fără prea multă bătaie de cap.
Prima mea experientă în domeniul peer-to-peer a fost reteaua Fox. Era în 1987. La vreme când am întâlnit clientul care-o avea instalată, deja murise. Compania producătoare a fost cumpărată de DCA si produsul a fost rebotezat 10 Net. Era o retea NetBios rulând în 1 MB. Viteza ei pare astăzi extravagantă, dar la vremea ei, când XT-urile dominau iar 286 era considerat o revolutie tehnologică, era foarte apreciată... Desigur, aceste retele nu erau chiar ceea ce doctorul ar prescrie pentru aplicatii client/server, dar ele deschideau o multime de posibilităti. Aplicatia de contabilitate era instalată pe fiecare statie iar datele erau partajate pe un server de fisiere. Din motive obscure, serverul de fisiere avea tendinta de a cădea mereu. A fost probabil vremea când o întreagă generatie de tineri americani a învătat să folosească vorbe urâte...
Clientul meu utiliza reteaua în departamentul de proiectare, pentru desene. Aveau cinci desenatori si o tonă de desene. Le tineau pe file-server si, azi e greu de crezut, le salvau manual o dată pe săptămână. Aveau un angajat care venea sâmbăta ca să facă salvările folosind utilitarul DOS...
În 1988, la Comdex, m-am oprit la un stand unde se vedeau o multime de berbeci (rams) mititei si se vorbea despre retele. N-am dat atentie micilor berbeci, folosirea animalelor în sigle era moda vremii. Produsul lor era un soft de retea care folosea doar o mică parte din memoria RAM a calculatorului, lăsând restul disponibil aplicatiilor. Compania se numea Artisoft iar motto-ul era "Tiny Ram".
Personal, nu prea-mi era de folos, mai cu seamă pentru că începusem să mă pricep la 10 Net. Dar cum lucrurile erau tare schimbătoare în acea vreme, 10 Net a fost cumpărat de Tiara, o companie care avea un produs NetBios propriu si care a schimbat în consecintă politica de distributie si asistentă tehnică. A devenit foarte greu să te întelegi cu ei dacă aveai probleme, iar preturile au crescut până-n pod. Asa că am cumpărat un Artisoft Lantastic 4.0 pentru unul dintre noii mei clienti. A fost o joacă să-l configurez si să-l pun în functiune, mai ales fiindcă aveam deja câtiva ani de experientă cu NetBios si stăpâneam deja secretele re-mapării discurilor, redirectătii porturilor si alte asemenea. Lantastic mergea bine, dar atunci când se rulau aplicatii mari se simtea o acută nevoie de memorie. Devenea tot mai evident faptul că pentru aplicatii client/server solide un server dedicat se impunea. Calculatoarele erau încă scumpe, dar un computer dedicat era totusi mai ieftin decât un angajat în plus.
Cel mai mare necaz era pierderea unei conexiuni în retea. Viteza retelei crescuse, deja rulam la 10 MB pe cablu coaxial, dar cablul trebuia să atingă plăcile tot timpul. Dacă un conector T nu mai atingea placa, întreaga retea cădea. Noua versiune 5 (eram la începutul anilor 90) a adus o nouă îmbunătătire în lumea retelelor peer-to-peer: reconectarea automată după un incident. O altă îmbunătătire a fost faptul că nu mai era nevoie ca plăcile să fie conectate permanent pentru ca reteaua să poată functiona. Era în sfârsit posibil să scoti o statie din retea câtă vreme păstrai conectorul T. Pare banal astăzi, dar credeti-mă, la vremea aceea a fost un salt calitativ.
Pe lângă sporul de viteză, Artisoft a îmbunătătit functionalitatea produsului său adăugând postă internă si fax în retea, o idee destul de revolutionară la aceea vreme, tinând seama că Novell oferea aceste functii ca produse aditionale. Artisoft vindea un pachet pentru 500 de utilizatori la un pret foarte atractiv de sub 500 de dolari, în timp ce un pachet Novell pentru 10 utilizatori costa aproape 2000 de dolari, plus posta si faxul. Desigur, nimeni nu putea să ruleze Lantastic cu 500 de utilizatori, dar acesta era modul de licentiere. Multe companii au început să folosească Lantastic în paralel cu NetWare. Lantastic le oferea sansa să creeze retele divizate în ramuri departamentale, legate între ele printr-un sistem de postă electronică. Poate că din punct de vedere al performantei Lantastic era depăsit de NetWare, dar din punct de vedere al pretului era foarte convenabil. Chiar si în acele vremuri era un lucru destul de obisnuit să vezi firme care aveau două sau trei computere conectate cu Lantastic.
Viata părea plăcută si usoară pentru Artisoft. Dar într-o bună zi Microsoft a introdus Windows for Workgroups si o multime de oameni s-a pornit să investigheze noile posibilităti. Însă cu toate că am auzit o multime de voci lăudând calitătile lui Windows for Workgroups, eu unul nu am reusit să găsesc nici una, si a trebuit să conving o aparte din noii mei clienti să treacă pe Lantastic pentru a putea rula programele pe care le cumpăraseră cu un an sau doi înainte de a mă întâlni... Reevaluând situatia, Novell s-a hotărât să abordeze piata retelelor peer-to-peer si a lansat NetWare Lite, un concurent pentru Lantastic. Oamenii care aveau Novell-ul în sânge s-au grăbit să-l cumpere, dar scurt timp după aceasta fie l-au abandonat, fie au renuntat la varianta peer-to-peer, fie s-au întors la Lantastic.
Când a fost lansat, WARP nu era conceput ca un sistem de operare în retea. Artisoft a scris o nouă versiune a popularului Lantastic si a transformat WARP într-un mediu de retea. Desigur, dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost, asa că din nu se stie ce motive Artisoft si IBM nu s-au înteles iar IBM a hotărât să dezvolte propria variantă de retea pentru WARP si astfel a apărut WARP Connect. Cu toate acestea Lantastic for OS/2 este un produs bun si se vinde încă si astăzi.
Windows 95 a stârnit o multime de sperante promitând conectivitate cu Novell si cu el însusi. Desigur, Windows 95 se leagă usor cu o altă statie Windows 95 sau la un server Novell, dar în ultima versiune Lantastic 7.0, Artisoft a introdus câteva idei noi care fac din softul său un plus valoros pentru o statie Windows 95. În afară de servicii de fisiere si imprimare care le îmbunătătesc pe cele din Windows, Artisoft a introdus ideea de modem partajat, aducând astfel comunicatia la distantă în lumea Windows. Utilizând produsul Artisoft, orice utilizator al unei statii Windows 95 în retea poate să folosească acelasi modem instalat pe server pentru a avea acces concurent la Internet. Poate că această caracteristică nu este apreciată de hackerii care colindă Internetul în căutare de senzatii tari, dar de îndată ce Net-ul îsi va consolida statutul de rău necesar al vietii cotidiene, posibilitatea de a avea douăzeci de oameni conectati care să trimită mesaje, să citească documentatii sau să primească comenzi de cumpărare folosind acelasi modem si aceeasi linie telefonică, va deveni o solutie ieftină si foarte atractivă pentru management. Posibilitatea accesului de la distantă le va da oamenilor sansa să lucreze si altundeva decât la sediu. Cei astfel conectati vor aprecia în mod deosebit această variantă datorită usurintei în exploatare si a vitezei de reîmprospătare a ecranului Windows de la distantă. Pentru mine cel putin va fi un avantaj efectiv. Utilizez pachete de comunicatie de multi ani, dar ele erau bazate pe DOS iar acum multi dintre clientii mei folosesc Windows. Pe scurt, dacă aveam de-a face cu un mediu Windows, trebuia să merg cu masina până la client.
În afară de aspectele multiplatformă, Lantastic 7.0 are câteva foarte utile noutăti fată de versiunile anterioare. Prima si cea mai importantă este faptul că acum Lantastic se poate încărca fie în memoria expandată fie în cea extinsă, lăsând mai mult dim memoria RAM la dispozitia aplicatiilor. Partea remote a pachetului de comunicatii a fost inclusă în kit-ul de distributie.
Lantastic rămâne cea mai accesibilă retea de pe piată si cu toate că nu este recomandabilă pentru un număr mare de utilizatori, poate satisface cu succes necesitătile unei companii de dimensiuni medii, cu un număr nu prea mare de statii împrăstiate în întreaga organizatie.
Se părea că după realizarea versiunii 5 nu prea mai era loc de noutăti în lumea retelelor peer-to-peer, mai ales după lansare lui Windows for Workgroups si a NetWare Lite. Pretul relativ coborât si suportul tehnic nelimitat nu au fost arme prea eficiente în supravietuirea Artisoft-ului. Pentru a-si creste sansele, Artisoft s-a extins cumpărând Eagle Technology, un binecunoscut fabricant de plăci ethernet. Artisoft a mai fost implicat în productia de hardware si înainte, producând AE-2 si AE-3, seria Nederunner 2000, concentratoare si hub-uri. Achizitionarea lui Eagle Technology a fost o extindere firească a liniei lor hardware. Un singur detaliu nu a fost prevăzut în planurile Artisoft, anume căderea treptată a preturilor la hardware, ceea ce a făcut afacerea neprofitabilă. Odată cu preluarea lui Eagle Technology, Artisoft a cumpărat de la Novell licenta pentru NetWare 4.01, pe care l-au conectat în serviciile proprii de retea creând The Lantastic Dedicated Server. După câteva luni a devenit clar că firma nu face fată în hardware, iar conducerea a hotărât să vândă toate liniile de productie, folosind în continuare plăci ethernet fabricate de Intel.
Artisoft este actualmente o companie orientată pe software de retea si comunicatii. Au cumpărat Trident Technology (producătorul lui Cosession), Synergy Solution (producătorul lui Shared Modem) si, recent, Visual Voice, autorii sistemului "Otto" pentru telefonie computerizată în firme mici.
Prezentarea s-a desfăsurat la O’Hare’s Marriot din Chicago si a prilejuit lansarea unor noi produse precum si a noii linii de management, o nouă echipă de conducere executivă de la care se asteaptă să ducă compania spre sfârsitul deceniului. Nu-mi amintesc numele lor (mi-am făcut un obicei din a nu-mi aminti nume decât dacă-i întâlnesc a doua oară la aceeasi companie), dar au părut foarte convingători expunându-si ideile despre viitorul companiei. Una dintre noile fete este un executiv care si-a petrecut opt ani vânzând sisteme 36 pentru IBM si alti opt în echipa de conducere care a făcut din Compaq numărul 1 în piata de PC-uri pentru câtiva ani buni. Artisoft si-a atras alături si un director executiv de la Novell. Este persoana care s-a ocupat de canalele de distributie cu care Novell s-a mândrit întotdeauna. Dar programul de atestare Novell a fost si este încă la preturi prohibitive si multi clienti nu au încredere în produse care nu pot fi instalate si utilizate fără un examen de atestare. Sper că domnia sa a devenit mai întelept după ce a plecat de la Novell...
Prezentarea tehnică a mers strună, cu putine momente strălucitoare însă. Mie mi s-a părut total neprofesională, dar multi s-au obisnuit deja cu această lipsă de mândrie a producătorilor din ziua de azi. E o modă să te prezinti în fata unei multimi si să te faci de râs... Materialele pe care le-am primit au fost foarte bine prezentate si foarte comprehensive. Printre materialele sesiunii s-a aflat si un CD NFR (not for resale) continând versiuni functionale ale softurilor prezentate, o resursă foarte valoroasă pentru consultanti si reselleri, care au astfel posibilitatea să evalueze programele înainte de a le recomanda sau a le vinde. Desigur am primit si obisnuitele tricouri si o multime de alte gadgeturi menite să ne alunge dezamăgirea provocată de prezentarea tehnică nu prea grozavă.
Un aspect foarte interesant al acestei zile de prezentări a fost faptul că Artisoft a adus câtiva dintre partenerii săi de afaceri care si-au prezentat la rândul lor produsele.
Exabyte, producătorul de unităti de bandă magnetică, si-a prezentat ultimul model, o unitate foarte atractivă, amovibilă, cu o capacitate de peste 1 GB si cu un pret sub 300 de dolari incluzând si suportul detasabil. Sistemele de bandă magnetică de la Exabyte au fost întotdeauna robuste si sigure, singurul lor neajuns fiind preturile foarte mari, compania vizând în zona de vârf a pietei. Se pare că Exabyte s-a hotărât să privească si spre clientii mai mici.
Un alt partener important a fost 3COM, un nume binecunoscut pe piata produselor de comunicatii. Ei sunt inventatorii protocolului Ethernet. 3COM a lansat "Office Connect Family", o familie de produse compusă din hub-uri, servere de imprimare si de fax precum si conectivitate la distantă. Produsele sunt de mici dimensiuni si se pretează bine la bugetele reduse ale micilor companii.
Cybex Computer Products Corporation a prezentat o solutie care e foarte utilă în domeniul retelelor. Ne-am obisnuit azi să vedem adesea camere pline cu computere si o multime de monitoare, claviaturi si soareci, dintre care majoritatea nu fac decât să ocupe spatiu fiind folosite doar ocazional. Sigur că da, vorbesc despre camera serverelor. Cybex produce "switch boxes", care permit conectarea mai multor calculatoare la aceeasi periferie (monitor, claviatură, maus), putând fi folosite unul câte unul. Nu este niciodată nevoie să accesezi toate serverele deodată.
Develcon, o companie canadiană care are un birou în Atlanta, si-a prezentat plăcile si aparatele de comunicatie, extrem de utile în medii ISDN sau alte medii de mare viteză pe linie telefonică pentru Internet sau intranet.
În fine, a mai fost prezentă si DataSafe. O companie foarte interesantă care se ocupă cu salvarea datelor. Clientul primeste o dischetă care va face legătura cu serverul de back-up al companiei. La un moment prestabilit, calculatorul clientului se conectează telefonic cu serverul si procesul de salvare începe. Serviciul este asigurat pe bază de abonament. Preturile sunt relativ mici: 14,95$ pe lună pentru o statie. Sistemele lor dispun de mecanisme sofisticate de securitate si folosesc metode de criptare, astfel încât dacă clientul îsi uită parola, nu are norocul ca datele criptate să nu mai poată fi accesate. Motivul este simplu: dacă clientul are probleme cu legea, iar justitia solicită companiei o copie a datelor, aceasta poate fi obtinută. În absenta parolei datele nu pot fi accesate. În acest fel compania îsi respectă atât obligatiile de confidentialitate fată de client cât si cele referitoare la cerintele legale.
Sincer vorbind, având în vedere noile tendinte din piata retelelor, nu văd un viitor prea roz pentru Artisoft dacă nu-si diversifică activitatea. Se pare că până acum au urmat căile cele mai potrivite pentru a supravietui, dar va fi foarte greu pentru oricare dintre noi să prezicem cum va arăta Artisoft peste cinci ani. Cu toate că există o migrare masivă spre interfete utilizator grafice, si implicit spre noi sisteme de operare, există încă în jungla informaticii o multime de utilizatori care încă mai utilizează aplicatii DOS, în mod caracter, si va mai trece încă multă vreme până când le vor abandona. Si spre norocul lui Artisoft nu prea mai sunt multi competitori pe acest segment de piată. O multime de aplicatii specifice care sunt exclusiv DOS si care se adresează mai cu seamă micilor întreprinderi. Săptămâna viitoare voi termina implementarea unui sistem de contabilitate pentru un magazin de anvelope, sistem scris în FoxPro for DOS, rulând sub Lantastic. Acum sunt două statii instalate, dar probabil că până la sfârsitul anului să mai adăugăm una sau două. Proprietarul afacerii mai are un magazin care va fi computerizat luna viitoare, iar în următoarele sase luni va mai adăuga patru locatii. Dorinta lui este să poată să se conecteze la orice oră la oricare dintre magazine pentru a cunoaste performatele zilei de lucru.
Lantastic este deocamdată singura retea de piată care merge onorabil în 4 MB RAM, pe un procesor 386 (care poate fi si SX dacă aplicatia permite) si care poate functiona fără un administrator de retea profesionist la fata locului. _
Harrison Forbes conduce ompania T&C Consulting, Inc. Poate fi contactat prin e-mail la .