Câte ceva despre Microsoft

Harrison Forbes

Iartă-mă, Doamne, că am păcătuit (dar ispita a fost prea mare)

OK, am înteles mesajul (mi s-a sugerat că as putea să-mi încerc talentul si în alt domeniu decât IBM). Nu-i o treabă usoară, având în vedere că cele mai populare teme în comunitatea informatică ricosează de la IBM la Microsoft, de parcă n-ar mai exista altceva despre care să merite să bârfesti. Dar, pentru că nu vreau să fiu plicticos, voi încerca de data asta să las IBM-ul si să vorbesc despre.... Microsoft.

Multă vreme m-am întrebat la ce bun să ne batem capul cu istoria si, privind ce se întâmplă în lume, încă nu m-am dumirit. Istoria este frumoasă si, fiindcă îmi place să citesc, îmi aduce o multime de bucurii. Am încercat să înteleg totusi care sunt foloasele practice ale studiului istoriei. Nu mă întelegeti gresit, lectura este bună pentru minte, dar nu pot să-mi explic ratiunea pentru care unii oameni îsi fac din istorie o meserie (am avut norocul să am în familie pe cineva care si-a dedicat viata istoriei). Când eram copil, poate prea tânăr ca să înteleg, unchiul meu mi-a dat următorul răspuns: „studiem istoria ca să învătăm să evităm greselile trecutului“. Nu mai sunt copil, unchiul meu a murit demult, dar mă întreb în continuare la ce bun să studiem istoria, căci se pare că niciodată nu învătăm din „greselile trecutului"...

E sase dimineata si telefonul sună în draci. Până la urmă ridic receptorul. La celălalt capăt al firului e un tip de la Micro soft care mă întreabă foarte politicos dacă am luat o hotărâre înteleaptă renun tând la abonamentul la publicatia lor, „Piracy Alert“. Am încercat să-l conving, cu toată politetea de care am fost în stare la sase dimineata, după o noapte cu multă muncă si foarte putin somn, că nu mă interesează chestiunile de piraterie deoarece eu nu folo sesc nici un software pirat. Mi-a replicat că acelasi argument a fost oferit de unul dintre ultimii lor suspecti, care acum e la închi soare pentru multi ani fiindcă a furat din proprietatea Microsoft. Mi-a mai spus că dacă nu ar fi renuntat la abonamentul gratuit la publicatia lor, omul acela ar fi putut să fie astăzi liber. Nu i-am dat importantă si, după de m-am scuzat, am închis telefonul si m-am culcat. Nu după multă vreme a trebuit să ridic din nou receptorul. Era acelasi tip de la Microsoft, care de data asta îmi spunea că n-am cumpărat destul din siste mele lor de operare. La naiba, oricum mi-a pierit somnul, asa că i-am răspuns: „Nu cumpăr sisteme de operare de la Microsoft pentru că eu folosesc OS/2, care provine de la IBM“. „Da, dar nu e corect fată de clientii dumneavoastră să le oferiti ceea ce ei nu vor", mi-a replicat tipul. „Clientii dumneavoastră vor sisteme de operare Micro soft, de ce nu le vindeti ceea ce vor?“. Apoi m-a întrebat din nou dacă am auzit despre omul care e la închisoare pentru că nu le-a vândut clientilor sisteme de operare Microsoft, iar clientii l-au reclamat la Politie... M-am distrat, dar mă săturasem de tip, asa că, după ce m-am scuzat din nou, am închis.

M-am dus să-mi fac o cafea si mi-am dat seama că nu mai aveam lapte în frigider. O cafea fără lapte dimineata are un gust oribil, asa că am sărit în masină si m-am dus să cumpăr lapte. La pompa de benzină de după colt, vânzătorul se distra cu un fel de joc video. M-am dus la raftul cu lapte, am luat un galon si m-am dus la vânzător să-l plătesc. Acesta s-a uitat la butelia mea de plastic si mi-a zis că as putea s-o pun înapoi în raft si să încerc noul lor sortiment de lapte. E foarte bun si vine direct de la Mi crosoft. Mi-a spus că l-a gustat chiar în acea dimineată pe când ateriza cu avionul în si mulatorul de zbor Microsoft. I-am multumit, dar i-am spus că prefer marca cu care am crescut, Golden Guernsey. Dintr-o dată s-a întunecat la fată si m-a amenintat că voi suporta consecinte fiindcă am refuzat laptele Microsoft. Am plătit, m-am urcat în masină si m-am întors la cafeaua mea. Nici n-am intrat bine pe usă, că telefonul a su nat din nou. La celălalt capăt al firului acelasi tip de la Microsoft, de data asta des tul de nervos, mi-a dat de stire că am comis o nouă greseală refuzând laptele Microsoft la benzinărie. Si, desigur, s-a apucat să-mi povestească de un alt tip care acum e la puscărie pentru că nu a cumpărat...

Atunci am simtit pe fată mâna sotiei care încerca să-si dea seama de ce sunt atât de agitat si tip în somn...

A doua zi am terminat o cutie de răcoritoare. Am încercat să îndoi cartonul ca să-l arunc la gunoi si, pe partea unde apărea de obicei emblema Pepsi, am citit: „Primiti înapoi 5$ pentru CD-ROM-urile Micro soft“. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor, dar, într-adevăr, pe dosul cutiei de Pepsi era un cupon pentru o reducere de pret la oricare dintre CD-ROM-urile Microsoft Encarta 97, Magic School Bus, Flight Simulator sau Greetings Workshop, toate în editii noi pentru Windows 95...

În ciuda părerilor mele personale despre Microsoft, le-am acordat mereu credit pentru minunata lor activitate de marketing. Indiferent cât de sănătos este cineva, dacă i se spune zilnic, uneori de mai multe ori pe zi, că are o problemă mentală, acel cineva va ajunge să creadă că într-adevăr are o problemă mentală. Tot asa, eu si alte câteva milioane de utilizatori de calculatoare a vem deja Encarta si Flight Simulator pentru Windows, dar pentru un târg asa de bun, cinci dolari reducere, cumpărăm noile versiuni. Versiunile pe care le avem pentru Windows 3.1 merg bine, dar trebuie să le cumpărăm pe cele noi. Multi dintre noi nici măcar nu realizăm că nu avem nevoie de ele, dar pentru un pret atât de bun le cumpă răm oricum. Multi dintre noi le cumpărăm chiar dacă nu avem Windows 95, doar pentru reducerea de cinci dolari...

Si pentru că veni vorba de Windows 95, trebuie să amintesc câteva fapte care, oricât de lipsite de importantă ar părea, sunt concludente în privinta noii tendinte. De o bucată bună de vreme am citit în ziare des pre noua optiune de bootare duală oferită de Microsoft, dar nu i-am dat prea multă importantă. E genul de lucruri pe care le vezi atât de des încât nici nu le mai bagi în seamă. Cu o săptămână în urmă am cum părat un notebook pentru un client de-al meu, care voia să-l facă cadou fiului său de Crăciun. Ca de obicei, îl configurez si mă asigur că functionează bine (da, mai există oameni care vor servicii peste pret...). Masina este un Texas Instruments, TI 6000-CD, un foarte reusit computer cu Pentium. Are un ecran dual scan de 12 toli, disc de 810 MB, procesor la 120 MHz, 16 MB RAM si un lector CD-ROM 6x în globat, fără a mai vorbi de placa de sunet si cele două difuzoare interioare. Desigur, di fuzoarele nu sunt grozave si nici nu pot fi altfel, având în vedere că trebuie să intre într-o cutie de o jumătate de tol grosime. Dezavantajul, după părerea mea, constă în unitatea floppy externă care se conec tează la portul paralel. Desigur, în zilele noastre unitatea floppy cedează tot mai mult terenul în favoarea celei de CD-ROM, asa că nu-i chiar asa o mare problemă. Cei care vor să economisească câtiva dolari si nu cumpără notebook-ul de la unul ca mine (desi e cam greu să găsesti un astfel de computer în magazine) primesc instructiuni de la producător în privinta modului de configurare. Bineînteles că sistemul de operare este preinstalat dar, spre plăcuta mea surpriză, sistemul nu vine doar cu Windows 95.

Utilizatorul are posibilitatea să aleagă în tre Windows for Workgroups si Windows 95. În acest caz se pare că e mai bine să poti alege între două sisteme de operare ratate decât să ai doar unul. Lăsând gluma la o parte, la lansarea sistemului programul de configurare culege informatiile despre hardware si software si oferă utilizatorului o descriere sumară a disponibilitătilor. Apoi utilizatorul poate să citească contractul de licentă, trebuie să fie de acord cu acesta, dacă vrea să instaleze sistemul, pentru că în caz contrar instalarea se opreste. Apoi, utilizatorului i se cere să introducă numărul serial de pe licenta de Windows 95, care es te livrată odată cu calculatorul (în cutie se găseste un CD cu Windows 95). După ce a fost introdus numărul serial, sistemul cere utilizatorului să aleagă sistemul de ope rare dorit, Windows 95 sau Windows for Workgroups. Eu am ales Windows for Workgroups. A apărut un mesaj care mă avertiza că în acest caz Windows 95 va fi sters de pe disc (mare lucru, câteva sute de mega liberi în plus!) si că dacă îl voi vrea mai târziu va trebui să cumpăr o nouă licentă. Nu-mi dau seama dacă oamenii de la Microsoft sunt tâmpiti sau vor să glumească, de vreme ce îmi livrează sistemul cu un CD Windows 95 si o licentă legală certifica tă cu sigiliul lor oficial... Dar cine sunt eu ca să decid... După asta, instalarea a mers fără probleme si în câteva minute am avut un sistem frumos si functional. Odată WfW instalat, o optiune din Program Manager dă utilizatorului posibilitatea să facă copii de sigurantă pentru programele instalate pe discul hard: DOS, WfW, Socks sockets, etc...

Pentru cei care nu stiu exact ce vor, in structiunile din brosurile însotitoare sunt cel putin confuze. În „Just for starters flyer", una dintre acele indicatii generale bune pentru oricine vrea să urmeze instructiuni simple si scurte, la pasul 6, paragraful d, se poate citi: “Dacă sistemul dvs. este livrat cu optiunea de a selecta Windows for Workgroups sau Windows 95, selectati sistemul de operare pe care doriti să-l instalati (Windows 95 este de obicei alegerea cea mai bu nă, dacă nu aveti un motiv special pentru a instala Windows for Workgroups)".

Dacă persoanei care configurează sistemul pentru prima dată îi place să citească mai mult, în brosura „Important Read This Before Starting Computer" informatia este mai amănuntită:

„Motive pentru a instala DOS + WfW: Windows 95 este un sistem de operare avansat cu mai multe posibilităti si mai putine limitări decât DOS + WfW. Practic toate noile programe scrise pentru PC-uri sunt compatibile cu Windows 95, dar s-ar putea să nu fie compatibile cu DOS + WfW. Din acest motiv Windows 95 este sistemul de operare implicit, iar Ghidul de Utilizare descrie calculatorul rulând sub Windows 95

Indicatiile întreprinderii cer DOS + WfW. Întreprinderea sau echipa dvs. poate avea indicatii care recomandă utilizarea sistemului DOS + WfW. Stabiliti cu mana gerul dvs. sau cu departamentul de calcul care este politica în compania dvs."

Cel care a scris aceste instructiuni este cu adevărat un tip simpatic. Presupun că bro sura a fost tipărită de Texas Instrumens, dar nu pot să nu remarc ciudata lor întelegere în privinta informaticii din întreprin dere. De când utilizatorul final dintr-o în treprindere stabileste ce sistem de operare va fi încărcat pe sistemul lui? Nu cred că au torul acestei brosuri stie prea multe despre departamentul de calcul al unei întreprin deri. Nici eu nu stiu multe, dar nimeni nu poate nega rolul acestuia în viata unei organizatii.

„Reteaua LAN vă limitează la DOS + WfW. Softul care controlează reteaua dumneavoastră locală poate să nu fie compatibil cu Windows 95. Stabiliti cu administratorul retelei dacă acesta este compatibilă cu Windows 95“.

Cred că autorii au vrut cu tot dinadinsul să pară spirituali si n-au putut găsi altă cale decât să scrie lucruri comice si absurde. Mă întreb, oare ei pe ce lume trăiesc? De când pot utilizatorii unei retele să schimbe sistemul de operare de capul lor, chiar cu binecuvântarea departamentului informatic? Ciudate lucruri se mai publică în ziua de azi...

„Softul este incompatibil cu Windows 95. Chiar dacă majoritatea programelor compatibile cu DOS + WfW sunt compatibile si cu Windows 95, e posibil ca programele pe care le utilizati în mod curent să nu ruleze cu Windows 95. Dacă aveti o aplicatie vitală pe care intentionati să o copiati pe noul dvs. computer, stabiliti cu producătorul programului dacă versiunea aplicatiei pe care o folositi este compatibilă cu Windows 95".

În sfârsit, ne-am lămurit. Acesta este sfatul care trebuia dat primul, pe copertă, si nu ultimul de pe ultima pagină. Oricine citeste aceste instructiuni si are un strop de bun simt, după ce va citi primele două sfaturi va renunta să mai citească glume si nu-l va mai vedea pe cel mai important: s-ar putea ca Windows 95 să nu fie compa tibil cu softul tău actual si, dacă vrei să-ti faci treaba, nu trebuie să-l arunci.

Astfel, după un an si jumătate, oamenii au început să sesizeze evidenta si să se gândească la faptul că Windows 95 este un fiasco. Asta nu înseamnă că prea multă lume citeste instructiunile sau că nebunia actuală se va sfârsi prea curând, dar cel putin sunt indicii că Windows 95 nu este ceea ce se credea că este. Cu putintică răbda re, NT va trece curând în fată, dar răbdarea este o marfă de care mereu ducem lipsă.

Si pentru că vorbim despre fapte aparent nesemnificative care se strecoară în jurul nostru si în presă, să mentionăm si câteva lucruri despre PowerPC si NT. Se pare că Microsoft si-a pierdut cu totul interesul pentru implementarea NT-ului pe PowerPC după ce, cu câteva luni în urmă, IBM si-a pierdut la rândul său interesul pentru cip si a renuntat la OS/2 pentru PowerPC. De asta-mi plac mie băietii de la Microsoft: au nevoie de concurentă pentru a se mentine onesti. Se pare că Digital Alpha are mari necazuri si, cu NT sau fără NT, viitorul său nu este atât de strălucitor cum ne-a fost prezentat. Digital si-a pus toate ouăle în oala NT-ului si, conform celor care l-au urmărit îndeaproape, Digital a pierdut prea mult timp concentrându-se asupra NT-ului si a ratat niste sanse de a îmbu nătăti un cip care ar fi putut să aibă un cuvânt de spus pe piata sistemelor midrange.

Am avut câteva îndoieli în privinta viitorului lui Merlin si a facili tătilor sale de comandă prin voce, dar mi-a mai venit inima la loc acum câteva zile, când am citit într-una din revistele de specialitate despre succesele reale ale Microsoft-ului în recunoasterea vorbirii. Se pare că Microsoft lucrează de ani de zile în această directie si peste vreo doi ani vor putea să lanseze pe piată un produs similar lui Voice Type Dictation, pe care IBM l-a lansat cu mai mult de un an în urmă. Acum, cine are ceva comentarii să facă bine să se abtină. Slavă Domnului că în doi ani Merlin va avea o sansă reală. Oamenii îl vor descoperi cu adevărat abia după frustrarea normală pe care o vor resimti cu produsul Microsoft-ului, care probabil nu va functiona în primele trei sau patru versiuni.

Stiu că v-am pus răbdarea la grea încercare, dar nu pot încheia înainte de a vorbi putin despre noul concept al Microsoft-ului, “zero administration NetPC“. Mă gândesc si mi-e putin teamă să-i văd în fata ochilor pe acei Microsoft Solution Providers care plătesc circa 1.500 de dolari pentru a fi acreditati de Microsoft. Fie “zero administration“ nu înseamnă nimic, caz în care acesti furnizori de solutii vor putea să justifice cei 1.500$ pe an pe care trebuie să-i plătească Microsoft-ului, fie toti cei care plătesc această sumă vor deveni „fraierii anului“, căci cu un „zero administration computer“ nimeni nu va avea nevoie de ei mai departe... În acelasi timp Microsoft lucrează la o alternativă la „Network Computer“. Nu va fi chiar un terminal de 500 de dolari, ci un computer care va avea un sistem de operare. Nu va folosi un browser dar în schimb va utiliza un nou sistem de operare bazat pe Internet Explorer. Dacă nu vă este prea clar, nu vă faceti griji: nu sunteti singurii. Dar Microsoft nu a fost niciodată prea explicit de la bun început, iar utilizatorilor nu le pasă de asta atâta timp cât Microsoft le pro mite luna de pe cer.

N-as vrea să credeti că am o părere total negativă despre bietii oameni de la Microsoft. E un mănunchi de oameni buni acolo. E mare păcat că sunt gresit directionati si că tin cu tot dinadinsul să fie diferiti. Eu personal cred că o multime de lucruri bune pot să vină de la compania din Redmond, cu conditia ca managementul să înteleagă că în zilele noastre nimeni nu poate fi cu totul unic si singular. În loc de a dezvolta alternative pentru orice vine din afară, în loc să distrugă tot ce este bun doar pentru a se clasa primii cu orice pret, cei de la Microsoft si lumea întreagă ar avea de câstigat dacă s-ar hotărî să colaboreze cu restul industriei, dacă s-ar decide să îmbunătătească orice lucru ce poate fi îmbunătătit fără a-l distruge cu totul înainte si apoi să-l refacă cu o fată nouă. E adevărat că Microsoft dispune de bază largă de terti colaboratori care aderă la standardele lor si care le urmează idiosincrasiile, dar într-o bună zi lumea se va plictisi si se va enerva pe copilul răsfătat, care nici măcar nu-i asa de grozav din punct de vedere profesio nal pe cât ar vrea Microsoft să ne facă să credem. Căde rea rapidă a lui Steven Jobs s-a datorat tocmai faptului că a s-a repezit prea tare să-si impună punctul de vedere, si mai devreme sau mai târ ziu Microsoft îi va urma destinul. Steven Jobs n-a fost un prost, a fost prea destept pentru sine însusi.


(C) Copyright Computer Press Agora