Repetitia este mama creativitătii ??

DeBabelizer Pro for Windows 95/NT 4.0

Răzvan Peteanu

Lucrati la departamentul de grafică al unei firme de publicitate si pe nepusă masă intră seful, vă pune în brate 3 PhotoCDuri cu imagini si vă spune: „Până mâine vreau să arhivezi toate imaginile pentru colectia noastră, dar fă-le JPG-uri, iar pentru c ei de la web design, vreau să le faci câte un GIF întretesut din fiecare si micsorat de 4 ori si vezi cum te descurci cu paletele să nu mai avem reclamatii de la clientii care folosesc Macintosh!“ Scenariu de groază? A 13-a muncă a lui Hercule?

DeBabelizer Pro s-a născut din necesitatea automatizării unor prelucrări grafice care apar mai ales în munca de studio. Un designer care în loc să-si exploreze creativitatea îsi pierde cel putin o oră pe zi convertind mecanic fisiere dintr-un format î ntr-altul îsi va căuta repede un alt loc de muncă. Salvarea vine de la Equilibrium, o companie americană fondată în 1989, care a intuit nisa de pe piata profesionistă a imaginii si a inaugurat seria programelor de prelucrare automată cu DeBabelizer p entru Macintosh în 1991. Ajuns acum la versiunea 1.6.5, DeBabelizer Toolbox a făcut furori si multă vreme nu a fost disponibil decât pe această platformă, însă de curând, confirmând declinul monarhiei absolute a Mac-urilor în DTP & design, Equilibrium a scos prima versiune pentru PC, purtând numărul 4.0.

Primele impresii

Obisnuit cu gigantismul (să spun Corelismul sau MSoffice-ismul?) programelor de astăzi, după instalare am asteptat încordat să întâlnesc un program lent si stufos pe care să încerc să-l îmblânzesc într-o săptămână. Nimic din toate acestea: după jumătate de oră îl puteti stăpâni foarte bine si cerinta sefului devine o sarcină banală, preluată parcă din manualul de utilizare. Uitându-mă în anexa cu formatele grafice suportate , am înteles de ce DeBabelizer: BMP, TGA, YUV, PIX, IFF, BOB, TDIM, PCD, PXR, SGI, RAS, GIF, XWD, AVI s.a.m.d., aproximativ 90 de formate acoperind nu doar platformele PC si Mac, dar si Amiga ori Unix.

DeBabelizer operează cu câteva tipuri de ferestre:

Împreună cu listele, scripturile constituie forta DeBabelizer-ului. Pentru sarcina dată de sef, veti defini două scripturi: unul care încarcă un fisier PhotoCD si îl salvează ca JPG, iar al doilea implică familiarizarea cu imaginile indexate.

DeBabelizer excelează în aspectele ce privesc conversia în spatiul culorilor si manipularea paletelor. O imagine dată poate fi redusă la un număr specificat de culori sau nivele de gri, calculate pe baza imaginii sau apartinând unei palete date, fie ea standard (de exemplu cea folosită de Netscape Navigator) ori o super-paletă. Dacă folositi dithering, puteti opta pentru unul din doi algoritmi (Floyd-Steinberg sau Albie) si similar, pentru reducerea culorilor aveti 2 metode la dispozitie, una mai r apidă si una de calitate, optimizată pentru mai putin de 256 de culori. Puteti specifica o paletă de bază, obligatoriu prezentă într-o paletă finală mai mare, puteti transfera culori dintr-o paletă în alta si puteti declara anumite culori ca fiind tr ansparente sau în afara limitelor (off-limits): apar în paletă dar nu sunt utilizate.

În munca de compozitie de imagini, rareori veti obtine un clipart la aceeasi mărime cu cea finală, astfel că veti fi nevoit să scalati imaginea dorită. Dealtfel, un principiu des aplicat este lucrul la o mărime dublă a imaginii pe tot parcursul editării si reducerea la jumătate doar la sfârsit, pentru a compensa astfel impreciziile prelucrărilor. Scalarea este deseori confundată cu zoom-ul, poate datorită programelor simpliste gen Paintbrush, care constituie prima întâlnire cu grafica pentru majorit atea utilizatorilor Windows. Totusi, deosebirea este esentială: în timp ce zoom presupune „apropierea“ sau „depărtarea“ imaginii fată de utilizator, un zoom pronuntat ducând la afisarea pixelilor ca pătrătele, scalarea reprezintă schimbarea dimensiunil or imaginii, cu sau fără păstrarea raportului lungime/lătime. În primul caz este o chestiune de vizualizare, în al doilea imaginea este modificată efectiv prin adăugarea sau eliminarea unor pixeli. Am subliniat această diferentă deoarece modul în care pixelii imaginii scalate sunt calculati este decisiv pentru calitatea obtinută, mai ales la o scalare supraunitară, în care dimensiunile imaginii cresc. Un caz particular important este la transferul imaginilor între aplicatiile rulând pe PC si pe Mac. Datorită proportiilor diferite, o imagine realizată pe PC trebuie îngustată la 83% din valoarea initială pentru a arăta corect pe ecranul Macului. DeBabelizer oferă 7 algoritmi pentru scalare, varietatea provenind de la curbele diferite de interpolare f olosite. Optiunea implicită utilizează o curbă sinusoidală, însă variante bazate pe B-spline, curbe de gradul 3 ori simplu liniare pot fi de preferat sau din punctul de vedere al vitezei sau al calitătii. Interpolarea B-spline, spre exemplu, produce o imagine fără tranzitii deranjante cu pretul pierderii detaliilor.

O altă functie care implică schimbarea dimensiunilor imaginii este trimming: eliminarea unei portiuni exterioare colorată uniform si reducerea imaginii la dreptunghiul cel mai mic care poate încadra restul. Personal, am folosit cel mai des această func tie la prelucrarea capturilor de ecran în care imaginea propriu-zisă nu ocupa întreaga zonă client a ferestrei. Dacă aveti posibilitatea să vizionati galeria de imagini artistice absolut superbe furnizată cu Adobe Photoshop 4.0 si veti dori să vă capt urati imaginile prin clipboardul Windows-ului, veti găsi functia de trimming extrem de utilă. Desigur, ea poate fi realizată foarte simplu si într-un editor de bitmap folosind unealta Magic Wand, însă reamintim că esenta DeBabelizerului este prelucrarea automatizată a unui lot de imagini si nu editarea incidentală.

Scriptologie

Instrumentul prin care DeBabelizer permite această prelucrare automatizată este script-ul: o secventă de operatii, cu sau fără parametri. Există câteva metode prin care puteti defini un script: initial, cel mai usor este să efectuati prelucrarea dorită pe o imagine si să vă uitati în log-ul imaginii. Log-ul este creat întotdeauna de program si printr-un simplu copy & paste puteti aduce operatiile într-un script nou. Alternativ, puteti insera comenzile prin meniul Insert Command sau activati optiunea Watch Me si actiunile dvs. vor fi înregistrate similar cu macro-urile în alte aplicatii.

Scripturile pot contine orice operatii accesibile din meniurile DeBabelizer-ului: scalări, rotiri, aplicări de filtre, conversii de spatii de culoare, palete, formate grafice. Actiunile pot fi aplicate si repetitiv sau pot înscrie date în log-ul imagini i (data prelucrării, memoria si spatiul pe disc disponibil). Rularea scriptului poate fi urmărită prin inserarea unor întârzieri, dar de cele mai multe ori nu veti folosi această optiune pentru a nu reduce performantele.

Având un script definit, îl puteti aplica asupra unei imagini sau palete printr-un drag&drop sau prin comanda Script/ Apply. Adevărata fortă a DeBabelizer-ului intervine însă când un script nu este aplicat asupra unui singur document (facilitate de altfe l prezentă si în ultima versiune, 4.0, a Photoshop-ului) ci asupra unei serii de imagini, numită în DeBabelizer batch. Un batch este asemănător unui folder, care însă nu contine imaginile propriu-zise ci locatiile lor si, în plus, nu poate contine alte b atch-uri. De cele mai multe ori sarcinile executate cu DeBabelizer se reduc la definirea unui script adecvat si a listei batch, urmate de lansarea scriptului.

Pentru utilizatorul grăbit există o facilitate similară wizard-ului din alte aplicatii. Ea se numeste Batch Automation si, în esentă, execută interactiv un script. Pentru câteva operatii frecvente sunt furnizate scripturi automatizate: crearea unei super palete, salvare sau tipărire.

Selectia naturală

DeBabelizer Pro poate opera si cu selectii flotante, adică selectii care„plutesc“ deasupra imaginii propriu-zise până în momentul în care sunt "depuse" peste imaginea originală, pe care o înlocuiesc complet în zona selectiei sau cu care se combină, păst rându-se luminozitatea ori contrastul initial. Un caz interesant de overlay (cum se numesc suprapunerile) este cel în care selectia nu este o imagine ci un text. Aparent, nimic nou. Totusi, acest text nu este neapărat unul static: el poate contine câtev a câmpuri dinamice, cum ar fi data modificării fisierului, rezolutia, numărul de culori, etc. Utilitatea acestei facilităti apare când se operează cu batch-uri. Să presupunem că lucrati la oficiul de calcul al politiei sau într-un laborator unde zilnic primiti spre scanare si arhivare zeci sau sute de imagini. Ati dori poate să includeti în fiecare imagine câteva informatii despre ea, căci folosirea numelui fisierului nu este o variantă sigură. Cel mai elegant este să definiti un script care să deschid ă imaginea, să o extindă în partea inferioară cu un număr specificat de pixeli – căci nu dorim suprapunerea unui text peste zona utilă – să plaseze un text predefinit care contine descrierea domeniului (de exemplu: Criminalistică, Microbiologie marină) u rmat de numele si data fisierului, ultimul pas fiind, desigur, salvarea. Dacă lucrati la o firmă de publicitate, veti dori probabil să înscrieti automat, la orice productie, logo-ul propriu într-un colt, caz în care îl veti plasa direct peste imaginea pr opriu-zisă, specificând că fundalul textului este transparent.

Let's mov(i)e it!

Versiunea actuală de DeBabelizer Pro suportă doar un singur format video (AVI), spre marele of al utilizatorilor Apple Quicktime. Suportul pentru formate multi-imagine (MIF – Multi Image File) în care un fisier contine o serie de „cadre“, deseori indepe ndente si afisate la o rată mult mai redusă decât cea video, atenuează putin din lipsa Quicktime, însă îi va bucura pe proiectantii de pagini de web, unde GIF-urile animate sunt folosite pentru a aduce un plus de miscare.

Un fisier video sau MIF poate fi convertit rapid într-un batch continând lista cadrelor componente. Ulterior prelucrării, batch-ul poate fi recompus într-un format video. Atentie, utilizatori de Adobe Premiere: DeBabelizer nu scalează automat fiecare cad ru la dimensiunile proiectului final, ci ia în considerare doar imaginile care au aceeasi rezolutie si adâncime de culoare ca primul cadru din batch. Solutia ar fi să salvati imaginile din batch cu un nume unic, la care se adaugă automat un număr de ordi ne. Astfel, veti putea deschide seria de imagini din Premiere ca „sequence“ si veti compila proiectul final din acesta.

Caracteristică foarte importantă: DeBabelizer Pro este compatibil cu plugin-urile proiectate pentru Adobe Photoshop, astfel că întreaga magie adusă de Kai Power Tools, Alienskin Eye-Candy, Gallery Effects si altele vă stă la dispozitie. Mai mult, în cazu l formatelor video, DeBabelizer poate interpola parametrii unor filtre peste un număr specificat de cadre, astfel încât un efect să fie aplicat treptat si nu brusc, de la un cadru la altul.

La fel de important, suportul pentru selectiile prin alpha-channel este prezent. DeBabelizer nu numai că poate efectua o prelucrare conform canalului alfa existent, dar poate si genera si salva imaginile în formate ce suportă această extensie: TGA, TIF F.

Prizonierii din Turn

Versiunea actuală de sub Windows a DeBabelizer Pro-ului este un ajutor excelent pentru publicarea pe Web: generarea mult-asteptatelor fisiere JPG progresive, a GIF-urilor multi-imagine si posibilitatea extragerii automate a tuturor imaginilor dintr-un document HTML într-un batch sunt facilităti foarte utile. Nedreptătitii sunt însă cei care lucrează în publicistica tipărită: absenta suportului pentru CMYK este un dezavantaj considerabil. În plus, importul/exportul din/în EPS (Encapsulated Postscript) nu stie imagini în format JPG, ca să nu mai vorbim de lipsa totală a posibilitătilor de rasterizare a imaginilor vectoriale. Equilibrium a promis că următoarea versiune pentru Mac-uri (de ce nu si pe PC?) va lucra si cu CMYK, însă data lansării nu este încă publică.

DeBabelizer si Mai Pro

DeBabelizer este unul din putinele programe de pe piată care este concentrat pe îndeplinirea eficientă a câtorva sarcini specifice, în locul unui… turn Babel de functii de care nu are nimeni nevoie. Posibilitatea conversiei inter-platformă, inclusiv supo rtul pentru softul high-end de grafică de pe platformele Unix, îl plasează într-o pozitie strategică pe piată.

Interfata este ergonomică: inflatia celor 12 (!) toolbars disponibile poate fi controlată prin afisarea selectivă a celor utile sarcinii curente, iar pentru setările/operatiile întâlnite frecvent veti găsi optiuni predefinite.

Versiunea următoare, încă neanuntată, este deja partial „definită“ prin lipsurile celei curente: suport pentru CMYK, EPS-JPEG, multithreading, optimizare MMX, aducerea la acelasi nivel a versiunilor pentru Mac si PC, prima fiind în continuare cu un pas înainte prin furnizarea unui kit SDK.

Equilibrium nu are un distribuitor în România, dar poate fi contactată prin web la www.equilibrium.com.

Dl. Răzvan Peteanu este inginer la Radiotel Timisoara si poate fi contactat la adresa razvan@radiotel.sorostm.ro

Ecranul de colorat

Despre teoria culorilor s-a scris mult în PC Report sau Byte si nu vom mentiona aici decât notiunile de bază de care aveti nevoie pentru a utiliza DeBabelizer. Lumina colorată este un amestec de diferite frecvente, reductibil la o compozitie aditivă de 3 culori fundamentale: rosu (R), verde (G) si albastru (B). Privind cu o lupă un ecran de monitor sau TV color, veti observa că fiecare din pixeli e de fapt o tripletă de pixeli mai mici, fiecare emitând doar rosu, doar verde sau doar albastru. Cei tre i minipixeli fiind mai apropiati unii de altii decât acuitatea ochiului uman, ei apar ca un singur punct, a cărui culoare depinde de intensitatea fiecărei componente. Din punct de vedere tehnic, este comod de controlat separat intensitatea fiecărui mini pixel R, G sau B, si astfel a apărut formatul bitmap în care fiecărui pixel din imagine îi corespund 3 octeti, fiecare codând intensitatea componentei R, G sau B. 256 nivele de rosu x 256 nivele de verde x 256 nivele de albastru produc circa 16.7 mil ioane de culori posibile teoretic.

Ochiul are receptori specializati pentru rosu, verde si albastru si percepe culoarea ca amestec RGB. Creierul însă nu o interpretează la fel. Ati auzit pe cineva spunând „Ce verde splendid are iarba de primăvară! Cam 90% G, 5% R si 3% B“ ? Nu, noi folos im expresii ca „un verde mai deschis sau mai închis ori un cer mai luminos“. Transpus într-un limbaj mai riguros, e vorba de modelul HSV ( Hue –nuantă, Saturation – saturatie, Value – strălucire, în acest context, deseori indicată drept Brightness, motiv pentru care acronimul HSB este la fel de răspândit). Ne putem „plimba“ prin întregul spectru modificând doar H. Din S se reglează amestecul nuantei respective cu un alb pur, obtinân d astfel o culoare mai intensă sau mai palidă. În fine, din B se controlează amestecul cu negru pur, obtinându-se o luminozitate mai mare sau mai mică.

DeBabelizer vă permite să specificati si să jonglati după oricare din modele, RGB sau HSV, în functie de actiunile efectuate. Marea lipsă a versiunii actuale este operarea în spatiul CMYK (Cyan-Magenta-Yellow-blacK) folosit pentru imaginile destinate im primării si, dacă aceasta este destinatia muncii Dvs, veti avea nevoie de un alt editor, cum ar fi Adobe Photoshop, pentru a executa delicata conversie din RGB în CMYK. Din fericire, ultima versiune din PS 4.0, permite înregistrarea de macro-comenzi si s arcina va fi mai usor de îndeplinit, iar lipsa Photoshop-ului de pe calculatorul oricărui grafician este foarte putin probabilă.

Am văzut mai sus că modelul RGB ne permite în teorie 16.7 milioane de culori. De ce „în teorie“? Pentru că important este nu atât modul de stocare a culorii, cât impresia vizuală. Sunt importante ambele cuvinte: „vizual“ pentru că, departe (?) fiind de momentul în care ochiul sau creierul va fi conectat direct la un fisier BMP si va citi valorile RGB de acolo, noi percepem imaginea printr-un monitor sau suport tipărit, ceea ce înseamnă că între date si ochi a interveni t un dispozitiv care, la nivelul tehnologiei actuale, mai degrabă creează probleme. Motivul este imposibilitatea redării cu acuratete a tuturor nuantelor posibile teoretic. Ochiul uman poate percepe o plajă mai largă de culori decât poate să redea un m onitor obisnuit, chiar de calitate, iar la tipărire lucrurile stau si mai prost: nu toate culorile din pictura pe care tocmai ati realizat-o în Fractal Painter si pe care o admirati pe ecran sunt si tipăribile. Adjectivul „delicată“ asociat conversiei din RGB în CMYK nu era gratuit.

Mai mult: un fisier RGB care are fiecare componentă codată pe 8 biti (asa numitul true colour) are 3 octeti pentru fiecare pixel. Uneori, aceasta este o risipă: o schemă tehnică nu are niciodată nevoie de milioane de culori. Astăzi nu spatiul pe disc presează pentru reducerea dimensiunii fisierelor, ci noul împărat al informaticii: Web-ul. Indif erent cât de artistic este noul logo al firmei pe care tocmai l-ati pus pe serverul WWW, dacă are zeci de K si celelalte imagini sunt de acelasi calibru, nu veti avea multi vizitatori care vor reveni. Din dimensiunile imaginii nu puteti reduce prea mult fără pierderea calitătii, astfel că solutia este reducerea numărului de culori urmată de stocarea acestora pe un număr mai redus de biti. Solutia nu e rea deloc. Majoritatea imaginilor nu au culori care să acopere întregul spectru. De exemplu, o fotograf ie cu un apus de soare (un wallpaper cu care vă puteti impresiona cunoscutii) are tonuri în registrul rosu, portocaliu, galben si foarte putin verde. Putem alege, să zicem, cele 256 de nuante care apar mai frecvent, să le numerotăm de la 0 la 255 si să codăm fiecare pixel din imagine ca având una din cele 256 de nuante posibile. Tabelul cu cele 256 de nivele se numeste paletă si contine corespondenta dintre nuantele 0, 1, 2...255 si tripletul RGB real care permite, de fapt, obtinerea culorii. Dacă pixelul avea o culoare RGB initială care se regăseste în paleta celor mai frecvente 256 de valori, în noua imagine îi vom putea asocia direct culoarea cu numărul corespunzător din paletă. Dacă nu, îi vom atribui culoarea din paletă cea mai apropiată de cea originală. Am obtinut astfel o reducere a dimensiunii fisierului la o treime. Operatia pe care am realizat-o se numeste remapping, iar imaginea obtinută este o imag ine cu culori indexate. De cele mai multe ori, reducerea numărului de culori nu afectează calitatea imaginii, nu numai pentru că numărul initial de nuante ar fi fost mai mic ci si pentru că, revenim, calitatea imaginii este dată de impresia vizuală, subi ectivă prin natura ei. Cel mai răspândit format grafic indexat este GIF (Graphics Interchange Format) care este si comprimat, dar acest aspect nu tine de subiectul nostru.

Arta indexării

Odată ce ne-am hotărât să reducem numărul de culori dintr-o imagine, trebuie să stabilim câteva aspecte care vor influenta covârsitor calitatea rezultatului final:


(C) Copyright Computer Press Agora