Moromete nu e Obsolete

your e-mail is obsolete
your e-mail is OBSOLETE
your E-MAIL IS OBSOLETE

M-a intrigat si m-a socat totodată titlul original al acestui BYTE. Si m-a obsedat. Nu numai că e greu de tradus - „învechit, demodat“ zice dictionarul - dar prima reactie a fost, normal, de revoltă.

Păi cum adică, „obsolete“?

Internetul este un summum de tehnologii de vîrf care în mod categoric vor influenta decisiv viata noastră în anii care vin. Iar e-mailul este vîrful de lance al Internetului - componenta cea mai des utilizată, cea mai la îndemînâ, poarta de intrare care în multe situatii se confundă chiar cu Internetul. Nu neapărat cînd spui e-mail subîntelegi Internet, dar sigur că atunci cînd spui Internet subîntelegi e-mail…

A avea o adresă de e-mail este un însemn; e ceva care te deosebeste de „ceilalti“ si defineste un statut. Dacă a avea carte de vizită a început sa fie acceptat ca un standard de politete în relatiile de afaceri - cine nu are carte de vizită, probabil în că nu a învătat să pretuiască timpul (nici pe al său, treaba lui, dar nici pe al celorlalti, hmmm…) - a avea adresa de e-mail este perceput încă, uneori, ca un ceva mai degraba snob sau exotic.

Dacă se îndoieste cineva de faptul ca simplul fapt de a avea o adresa de e-mail înseamnă ceva, un americanism (=barbarism?) tipic poate să convingă: cine vrea, poate să-si cumpere o adresa de e-mail. Una verificabilă, care există de-adevăratelea - si c are îi conferă posesorului ei, în aparentă, măcar două din atributele definitorii pentru cine are o adresă e-mail:

  1. „legitimatia“ de apartenentă la o elită tehnică
  2. o „identitate“ unică în lume.

Bineînteles că ambele sînt discutabile si pînă la un punct artificiale, dar o linie de demarcatie clară există: pe cei care au adresa de e-mail, si de mi-ar fi cei mai aprigi dusmani, îi pot contacta cu usurintă si cu maximum de confort. Sînt aproape - la cîteva taste distantă.

A-i contacta pe „ceilalti“, poate să fie sau să devină problematic. Sînt mai departe. Din ce în ce mai departe, pe zi ce trece.

Punînd problema în felul acesta, e clar că sînt un propovăduitor al postei electronice - da, este bună, da, este necesară, da, este comodă, da, este indispensabilă, da, este un pas înspre ziua de mîine.

„Pe bune“, cum s-ar spune, mi-e greu să-mi închipui zilele fără e-mail. Ar fi ca sculatul de dimineata fără cafea…

Si cum se întîmpla foarte des să fiu în situatia de a explica ce este Internetul, la ce este bun, cum se foloseste, etc., mi-e peste puteri să nu consider un utilizator de e-mail ca pe un initiat iar e-mailul ca un însemn al progresului. Al modernismulu i, al alinierii la standardul vremii.

Si atunci, cum să nu-mi fie necaz pe un titlu ca ăsta?

Your e-mail is obsolete!

Fir-ar să fie. Bănuiesc că există paralele posibile cu sentimentele ce-l vor fi încercat pe Scott cînd a aflat ca Amundsen a trecut deja pe la polul cucerit cu atîtea greutăti si sacrificii.

Sau…? Întîmplător m-am întîlnit cu cineva zilele trecute care-mi povestea de o cunostintă comună din antichitate care a decis să se lase de Cobol pentru a se apuca de Fox. Your Fox is obsolete! îmi venea să strig, într-un amestec de revoltă si compasiune. Poate că sînt deja în aceeasi postură, pentru cine are ochi să vadă?

Ar fi nedrept să rîzi de un copil ce învată tabla înmultirii pe motiv că e demodată… E veche, dar nu e învechită. Dar un copil e de-abia la început, si nu are de dus cu el povara deciziilor. Iar faptul că redescoperă o solutie veche la o problemă la fel de veche, dar nouă pentru el, este o performantă adevărată ce trebuie apreciată ca atare.

Dar dacă cei care au decizii de luat în ceea ce priveste viitorul tării si-al copiilor nostri se orientează înspre solutii si tehnologii învechite, canalizînd eforturi pe făgase ce duc înspre fundături, altfel se judeca.

Iar decizii în ceea ce priveste viitorul tării si al copiilor nostri luăm toti, în fiecare zi. Asa că poate merita să reflectăm un pic la ceea ce zic americanii ăia îngrozitor de barbari si de eficienti. Pentru cine are urechi sa auda:

Hey, your e-mail is OBSOLETE …!


(C) Copyright Computer Press Agora