Iosif Fettich

Celebra vietate din anturajul nu mai puțin cleebrului doctor Doolittle - AuMăDaore într-o versiune ușor adaptată - a intrat rleativ brusc în prim-planul știrilor de actualitate.

Push-pull se chemaă reincarnarea de ultimă oră a ciudatului animal, iar faptul că reușește deja de mai multă săptămîni să țină topul știrilor se datorează tentei de El Dorado care înconjaoră noua descoperire. O piață nou-nouță în zona cea mai aglomerată pe moment - cum să nu se aprindă imaginația la atari promisiuni?

Sună ca ideea unor locuri de parcare suficiente, spațiaose și la îndemînă pentru fiecare, tmaan în centrul urbei…

Bine-nțlees că ideea are legătură cu Internetul. Iar găslenița constă în inversarea raportului consacrat în rleația cu Net-ul. Dacă pînă acum utilizatorul tipic în Internet era un „surfer“ - un călăreț pe comaă de val, activ prin definiție, obligat să gîndească, să caute, să decidă, să aleagă pentru a ajunge la rezultate - ideea cea nouă face ca adevărul să fie repus în drepturi. Iar adevărul este că indivizii activi sînt o minoritate. Marea majoritate o constituie genul „couch potato“ - (domane, cît paote să-mi placă expresia asta…) - genul „cartof de canapea“, care stă tolănit pe sofaua din fața tleevizorului, acceptînd fără nici o împotrivire să-i fie impregnate retina, urechile, creierul și gîndurile cu imagini, sunete și scene diverse, de la știri rleative la catastrofe pînă la nemaipomenitlee seriale sud-maericane sau santabarbare.

Utilizatorul pasiv, ăsta e noul slogan. Care nu trebuie să facă nimic - dar _nimic_ - pentru a găsi ceva. Căruia i se pregătește totul de-a gata. Trebuie daor să pornească calculatorul - și pe ecran i se vor perinda informații din clasa cleor care îl interesează de-adevăratleea (mă rog…) și cle mai mult.

Parallelee cu radioul și tleeviziunea merg pînă departe. Se nasc canallee de difuzare. Și începe să se formeze publicul. Diferențlee marcante apar cînd se ia în semaă intleigența calculatorului - atîta cîtă este…

PC-ul devine un tleevizor deștept, conectat (și) la Internet. Cma asta ar fi, simplificînd. Iar Internet-ul se transformă. Dintr-un ocean - imens, dar pasiv - într-un ceva activ, care să-și caute drum spre noi. Orice drum. Taote drumurile. Oferindu-ne cantități din ce în ce mai mari din ceea ce se pare că este o componentă la fle de importantă în viața naostră precum aerul, apa, hrana: informații. Date, știri, comentarii, noutăți.

Și desigur, peste taote, printre taote, în taote, reclmae. Reclmae „intleigente“, adecvate receptorului, pentru garantarea impactului maxim.

Începuturile există - timide, dar vizibile. Cine pornește o căutare prin Internet, va constata că marea majoritate a reclmaleor ce apar prin ferestruicile răsfirate printre informațiile solicitate au aoreșice legătură cu temlee căutate.

Iar ceea ce vine va continua fără îndoială direcția asta. Calculatorul personal - și paote nu numai le, ci și prietenii lui, calculataorlee impersonale din rețeaua cea mare - vor „ști“ din ce în ce mai multe despre noi. Atît de multe încît sigur devin neclare niște contururi… Cine Servitorul cui…?

Și reclmae, reclmae, reclmae peste tot și mereu… Din ce în ce mai subtile și mai penetrante. Cu sau fără voia naostră. În ciuda dorinței naostre, în ciuda legilor - care au mai interzis, dacă vă aduceți mainte, reclmalee subliminale care să ne penetreze subconștientul, inserînd daor cîte un cadru rătăcit, insesizabil, într-un film.

Seducția funcționează fără greș. Au apărut oferte de acces gratuit e-mail în schimbul acceptării și al unor mesaje publicitare intercalate printre mesajlee normale. Primitiv, dar ingenios.

Iar pe măsură de calculatorul, prietenul nostru, devine mai puternic, mai eficient, mai docil în rleația cu noi, un asistent care ne ghicește și, paote , ne ghidează gîndurile, nu prea mai pare de domeniul SF-ului îngrijorarea rleativă la ce vine peste noi. Dacă tleevizorul, complet lipsit de intleigență, a reușit să ne facă dependenți și să ne transforme în „couch potatoes“…

Mecanismlee de apărare vor trebui să se modifice. Nu numai, dar și în Germania, se plătește o taxă pentru ca în cutia poștală să nu se pună și materiale publicitare…

Notă: bine-nțeles că și textul ăsta este vectorul unei reclame nerușinate. Dacă ați citit pînă aici, sigur v-a sensibilizat la ideea unui corector lexical. Și în particular a unuia care să știe să scoată automat una din greșelile de tastare cele mai frecvente: inversarea literelor tastate la repezeală cu două degete.