Fotografie digitală

sau cum a ajuns Windows 95 pe computerul meu

Când împlinesc 16 ani, oamenii normali au parte de o petrecere, primesc permisul de conducere, iar cei mai norocosi capătă si o masină nou-noută, care vine împreună cu promisiunea că nu vor depăsi niciodată viteza legală si că nu vor încălca regulile de circulatie... da, desigur...

Când am împlinit 16 ani, m-am îndrăgostit lulea de o brunetă. Cei mai multi visează la blonde cu ochi albastrii si forme perfecte. A mea era brunetă cu ochi căprui. Cred că pă rin tii meu au făcut un târg foarte avantajos cu mine, fiindcă mi-au oferit o rablă veche ce trecea drept masină, dar cui îi păsa de masină în acele vremuri? Cui i-a păsat de orice altceva în următorii patru ani? Da, cam pe vremea aceea bruneta mi-a dat de înteles că n-o interesez. Iar eu, ca un bun Joe ce sunt, până la urmă m-am prins. Si mi-am dat seama că întelegeam foarte greu. Faptul că întelegeam greu era trist, dar faptul că mi-am dat seama că întelegeam greu a fost un adevărat avantaj pentru mine. Nu am pretins niciodată că sunt is tet si m-am resemnat cu ideea că înteleg mai greu...

Prima mea întâlnire cu apa ra te le foto digitale s-a petrecut în urmă cu câtiva ani, când unul dintre clientii mei a vrut să cumpere una dintre jucărioarele făcute de Logi tec. Unii le numeau aparate foto, dar cred că „jucărioară" era mai potrivit. Erau alb-negru, rezolutia era groaznică, aveau baterii interne care tineau doar x ore si y poze, după care ori descărcai imaginile ori le pierdeai. Dar mai tine cineva minte cum arătau primele automobile, în urmă cu un secol?

Erau si câteva aparate digitale bune pe piată, dar preturile erau prohibitive. Între timp, preturile lor au scăzut de la patruzeci de mii la circa trei mii de dolari, dar încă sunt prea scumpe pentru buzunarul meu. Asa că atunci când am aflat de un pret special de 450$ pentru un Agfa ePhoto 307 n-am stat pe gânduri si am cumpărat unul. Ar fi trebuit să mă gândesc totusi de două ori, căci partenerul meu n-a fost entuziasmat de investitie.

În ziua în care a sosit, am alergat la magazin ca să deschid pachetul si să văd minunătia. Este cel mai nou produs de la Agfa, o firmă bine cunoscută în SUA pentru scanere si produse optice. Se găsesc si filme Agfa, dar majoritatea americanilor nu le cunosc. Mai sunt câteva aparate ieftine pe piată, dar motivul pentru care am ales ePhoto 307 este că poate lua 36 de cadre la o rezolutie de 640x480. Nu are vizare prin obiectiv, dar pentru un produs de intrare îmi pare că se încadrează bine în pret. Există câteva produse concurente de la Kodak, care par să fie fruntasii domeniului dar, luat punct cu punct, modelul de la Agfa mi s-a părut mai echilibrat. E adevărat că unul dintre modelele Kodak oferea un ecran LCD pentru vizualizarea imaginilor din aparat, dar capacitatea era doar de 16 imagini de înaltă rezolutie. Desigur, se putea adăuga memorie flash suplimentară, dar din păcate aceasta ridica prea mult pretul. Am învătat deja demult că în această afacere nu poti niciodată să recuperezi investitia initială, asa că încercăm să păstrăm costurile la un nivel coborât si să considerăm cheltuielile ca fiind pentru cercetare si dezvoltare. Dacă as fi avut fonduri excedentare, as fi ales un Canon care avea vizare prin obiectiv si celebra optică a firmei. Sunt sigur că odată si odată o să-mi iau unul. La viteza cu care scad preturile, cam într-un an un aparat bun va ajunge la circa 500$.

Poate as fi amânat putin întregul proiect, dar curiozitatea mi-a fost pusă la încercare când am primit ultimul lot de filme developate de Seattle Filmworks. Această companie din celebrul Emerald City oferă de o bucată de vreme amatorilor de fotografie o peliculă specială. Spre deosebire de alte produse, filmul lor permite oricui să obtină atât negative cât si diapozitive de pe acelasi film. Noi preferăm să folosim diapozitive, dar uneori avem nevoie si de copii pe hârtie, asa că e mai simplu si mai ieftin să utilizăm filmele de la Seattle Filmworks. Calitatea copiilor nu are de suferit, asa cum se întâmplă în cazul copiilor făcute după diapozitive. Mai târziu, pentru un tarif mo dic, oricine poate obtine pozele scanate pe dischetă. Cu softul pe care-l primesti la prima comandă de „poze pe disc" poti să privesti pozele pe un monitor. Dacă ai o imprimantă color cu jet de cerneală, poti să obtii si copii pe hârtie destul de decente. Desigur, ultimele „photo printers" de pe piată, utilizând o hârtie fotografică specială, oferă o alternativă foarte bună copiile procesate în atelierele foto. După ce am privit ultimele 12 dischete care contineau ultimele mele 12 role developate, mi-am dat seama că încă nici n-am văzut diapozi tivele. Asa că am hotărât să ocolesc cu totul pe Seattle Filmworks si să fac eu însumi pozele direct într-o formă digitală.

Stiu că am luat-o cu câtiva ani înaintea curentului, dar foarte curând aparatele digitale vor înlocui pelicula fotografică clasică. Nu mă voi aventura să afirm că aparatele cu peliculă vor dispărea, dar cred că din perspectiva performantelor nu va exista nici o diferentă. Vor fi anumite ocazii în care filmul foto va fi preferat, dar epoca industriei filmului fotografic se apropie încet de sfâr sit. Cu sigurantă, cei mai multi oameni nu vor avea mai mult de un aparat digital. Vor mai exista posibilităti de a transpune i ma ginile pe hârtie, dar asta va fi ceva de genul că te duci la magazin si conectezi a pa ratul la un cablu pentru câteva momente, sau poate te voi conecta de acasă, pe linie telefonică, la aparatul din magazin. Până când de duci la magazin, pozele sunt gata.

Eu si mintea mea SF

ePhoto 307 este un aparat de format mic, dar corpul este destul de mare pentru a-ti da senzatia că tii în mână un aparat adevărat. E adevărat că nu contine nici un fel de piese mecanice, toate fiind înlocuite de componente electronice. În cele de urmă, cutiuta e în stare să ia o imagine si apoi să convertească semnalul pentru ca un moni tor să o poată afisa. Suntem obisnuiti cu aparatura electronică, dar hai să nu pierdem contactul cu realitatea si să acordăm credit cutiutei. O fi ea mică, dar ceea ce tii de fapt în mână este un calculator...

E foarte simplu de folosit. În partea de sus e un buton rosu si un mic afisaj digital care porneste când îndepărtăm capacul de pe obiectiv. Capacul eliberează obiectivul si vizorul. În partea de sus, alături de vizor se află blitzul. Când capacul este scos, un led rosu asezat lângă vizor îsi schimbă după câteva secunde culoarea în verde. Este sem na lul că aparatul este pregătit pentru de clan sa re. Afisajul digital functionează si el. Arată numărul de cadre disponibile, câte cadre au fost luate, indicatorul bateriei, tem po ri za to rul, rezolutia si setările blitzului. Am fost im presionat să constat că are chiar si posibi li tatea de corectie „red eye". Pentru un apa rat de mici dimensiuni este o adevărată per for mantă. Cu trei ani în urmă, am plătit în plus 300 de dolari pentru a dispune de această facilitate la aparatul meu cu film foto.

Asadar am vizat, am apăsat butonul si am auzit un usor bip. Dacă n-ar fi fost flashul care s-a descărcat, nici n-as fi stiut că am făcut o poză. Încă sunt obisnuit cu zgomo te le uzuale când faci o poză: declansatorul, mecanismul de transport al filmului, etc. Ca să mă asigur că n-am ratat poza, am apăsat butonul rosu din nou, de câteva ori la rând, de îndată ce se aprindea lumina verde. Apoi am verificat câte cadre am consumat: indicatorul digital arată că mai am 32 de cadre. Mi-a trebuit câtva timp să mă obisnuiesc cu un aparat atât de silentios.

După ce am tras patru cadre, am hotărât să le văd pe monitor. Am luat CD-ul de instalare, l-am pus în unitate si am pornit instalarea. Am crezut că nu văd bine si că ochii îmi joacă feste când pe ecran a apărut un mesaj care-mi spunea că pe calculatorul meu nu rulează sistemul de operare care trebuie... „the right operating system"... Am tras CD-ul afară si, desigur, am citit că softul nu merge decât pe Windows 95 sau Windows NT...

Primul meu impuls a fost să chem distri bu itorul si să obtin un RMA ca să-i dau înapoi „gunoiul". Mi-a trebuit mult până să mă calmez, dar dacă am pornit-o, am pornit-o. Operatoarea nu putea întelege de ce vreau să-l înapoiez... vedeti deci că nu sunt singurul care întelege încet de pe Pământ. I-am explicat că softul rulează doar sub Windows 95 iar eu nu am Windows 95. M-a sfătuit că chem un distribuitor si să-mi cumpăr... Am sfătuit-o să... ei, nu chiar, sunt totusi un gentleman. Apoi m-a întrebat dacă am deschis cutia în care era ambalat. I-am spus că a trebuit s-o deschid ca să aflu despre dezastrul cu Windows 95. Mi-a răspuns că în acest caz nu-l puteam înapoia, fiindcă am deschis cutia. Asta a fost picătura care a umplut paharul. I-am zis că vânzătorul nu mi-a spus că înăuntru era un software „Windows 95 only"... Nu-s foarte sigur, dar se pare că am tipat la ea. A fost de acord să-i dau marfa înapoi. Cu victoria de partea mea, am împachetat totul la loc. Singura problemă a fost că a trebuit să astept până luni, iar weekend-ul a fost lung...

Calvarul

Asadar am luat o copie de Windows 95 pe care-o aveam într-un sertar de vreo câteva luni. Un furnizor mi-o trimisese din greseală si n-am apucat încă să i-o trimit înapoi. Am pus CD-ul în unitate si m-am hotărât să-l încarc. Dorinta mea de a vedea imagi nile pe ecran mi-a alungat bunul simt... Când mi-am dat seama ce eram pe cale să fac, am primit un mesaj pe ecran în care mi se spunea că pe computer exista un sistem de operare valid si că versiunea curentă de Windows 95 nu se va aseza peste el. Am încercat din nou si iarăsi am primit acelasi mesaj. Am evaluat rapid situatia de pe disc: nu aveam nimic ce putea fi pierdut. Oricum toate datele erau pe server, iar softul putea fi reinstalat. Am petrecut mult timp cu DOS, Windows 3.11, OS/2, asa că n-ar fi fost onest din partea mea să nu o fac si cu 95 (dacă n-as face-o, nici n-as putea să-mi dau părerea, nu-i asa?).

M-am decis deci să sterg pentru început fisierele sistem IO.sys si MSDOS.sys – de obicei, ele fac treaba asta. Am încercat din nou, dar n-a mers. Nu-mi dau seama ce putea Windows 95 să identifice pe discul meu ca fiind un „sistem de operare valid", dar a făcut-o din nou. Am bănuit că e vorba chiar de fisierele Windows. „Well", mi-am zis, „dacă trebuie să sterg Windows, as putea să sterg tot discul, pentru că oricum va trebui să instalez din nou toate aplicatii le". Asadar, am dat FDISK, am curătat par ti tia si am fost gata de instalare. Înainte am făcut o dischetă sistem cu drivere pentru CD ca să pot să repornesc calculatorul. Am început din nou, am pornit lectorul CD-ROM, am tastat d:setup pentru a porni instalarea. Si a pornit. Singura problemă a fost că am primit un alt mesaj pe ecran caremi spunea că pe disc nu există o partitie validă. Întreaga poveste începea să devină interesantă, fiindcă CD-ul era o versiune OEM care trebuie să se instaleze pe sisteme noi, abia asamblate... M-as fi asteptat ca noul Windows 95 să-mi partitioneze si să-mi formateze discul (despre care ar fi trebuit că creadă că e nou). Desigur, era sâmbăta, mă grăbeam să-mi văd pozele, nu aveam vreme să trag pe nimeni la răspundere pentru chestia asta, asa că am pus discheta 1 din DOS 6.22 în unitate, am bootat si am lansat un FDISK, parti ti o nând tot discul de un giga ca un singur disc DOS. După asta am revenit la procedura de instalare pentru Win 95. Si iarăsi am pri mit obisnuitul mesaj, care de data aceasta îmi spunea că discul nu este formatat. Cum disperarea mea crestea cu fiecare minut, am luat din nou discheta de DOS 6.22 si am for ma tat discul. După ce formatarea s-a în che iat, am repornit sistemul ca să activez unita tea de CD, am lansat rutina de instalare si, în sfârsit, n-am mai primit nici un mesaj. Cu toată sinceritatea trebuie să admit că, după ce discul a fost partitionat si formatat, insta la rea a mers snur... Începusem treaba pe la cinci după amiaza, acum era zece si jumăta te seara, asa că am hotărât s-o las să meargă sin gură si să mă întorc dimineata să re-încarc softul.

Am fost atât de nerăbdător să-mi văd pozele, încât nici n-am putut să mă odihnesc bine noaptea, iar la cinci si jumătate în zori eram în birou, gata să încep.

Transferul de pe CD se încheiase, asa că trebuia să repornesc sistemul. Asa am si fă cut. În câteva secunde sistemul a fost din nou în functiune, arătându-mi obisnuitul albastru Windows95 si apoi un fundal gri pe care se găseau câteva iconuri: my com pu ter, recycle bin si încă vreo două. Primul lucru pe care l-am făcut – O, Atotputernice Microsoft, iartă-mă – a fost să sterg iconurile în plus si să schimb fundalul. Tocmai transferasem un wallpaper de pe server, în care aveam o poza a sotiei si a fiicei mele. Pe server rulam OS/2 WARP 4: trebu ia să fac Windows-ul 95 mai tolerabil si să-l fac să semene cât mai mult cu sistemul cu care eram obisnuit... Care, printr-o stranie coincidentă, oricum semăna cu Windows 95... Am încercat să schimb rezolutia ecra nu lui la 1200X768, ca si pe celălalt compu ter, dar „tapetul" meu s-a comprimat si în loc să acopere toată suprafata ecranului mi-a lăsat o margine gri în jurul pozei. A trebuit să revin la 640X480 cu 256 de culori ca să acopăr ecranul. N-am înteles de ce, pen tru că în masină aveam deja o placă ATI-3D, cea mai nouă cartelă acceleratoare pentru Windows de la ATI, un lider în cartele grafice. Foloseam o variantă mai veche a cartelei pe masina mea WARP si n-am avut niciodată probleme cu rezolutia înaltă. Un alt lucru ce l-am observat la nou-încărcatul Windows 95 a fost o oarecare granularitate pe ecran, care nu dispărea la o re zo lutie mai înaltă, cu toate că se diminua. Am pus totul pe sea ma ochilor mei, care nu mai sunt atât de ageri...

Am continuat cu reîncărca rea vechiului meu software. Pri mul a fost softul de scaner si de OCR. Folosesc scanerul si ca masină de copiat, asa că trebuia să fie operational înainte ca seful să ceară vreo copie dimineata... Trebuie să re cu nosc că n-am avut nici o proble mă cu încărcarea si re co ne cta rea scanerului. Mul tumesc, Doamne, pentru micile favoruri. Dacă scanerul n-ar fi mers, ar fi trebuit să abandonez întregul proiect si să revin la Windows 3.11, si probabil că luni as fi trimis înapoi aparatul de fotografiat... Următorul lucru ce l-am făcut a fost să încarc softul tabletei grafice. Foloseam pe acest calculator o tabletă Wacom, mai ales fiindcă Tammy este si o artistă si avem pe sistem produsele de la Fractal Design. Pinter este grozav când îl folosesti cu o tabletă. Am fost foarte fericit că acum puteam să încarc si Poser, un alt produs Fractal Design care rulează doar pe Windows 95 si Windows NT. Nu vă fie teamă, când l-am primit am chemat firma si le-am oferit o expresie a gândurilor mele de bine... Singurul motiv pentru care nu l-am trimis înapoi a fost că l-am luat ca un demo, m-a costat foarte putin, si îl puteam oricând vinde pentru un profit bun...

După ce softul tabletei s-a încărcat, a trebuit să repornesc sistemul. Si din anumite motive softul nu vedea tableta hard... Era ceva foarte supărător, pentru că îl conecta sem la acelasi COM1, unde fusese si înainte. Am oprit calculatorul, am pus mausul în locul tabletei si l-am pornit din nou. Win95 mi-a dat de stire că am schimbat dispoziti vul de pointing, după care l-a activat. De si gur, driverul Wacom m-a înstiintat că tableta nu e conectată. Totul era functio nal, asa că am oprit din nou calculatorul si am schimbat mausul cu tableta... Si am con ti nuat procedeul ăsta încă două ore, după care, dezgustat, am scos calculatorul din pri ză – sărind peste procedura de shut down – si am plecat.

E cea mai bună terapie si la mine functionează întotdeauna. Dacă tot am adus vorba, trebuie să admit că Windows 95 se rebootează mult mai repede decât WARP. Cu un usor efort de imaginatie as putea chiar spune că se încarcă mai repede decât Windows 3.11...

Când m-am întors după câteva ore – era deja sâmbătă pe la prânz – am pus calculatorul în priză si l-am lăsat în pace. Am luat tableta si creionul si nu mi-a venit să cred când am văzut că începe să functi o neze. Probabil că atunci când l-am scos de sub tensiune am resetat cine stie ce switch ciudat din program... Well, am fost fericit că puteam acum să încarc softul de retea.

Îmi sau seama acum că n-am spus nimic despre hardware. Computerul avea o placă de bază Pentium 90 cu 32 MB RAM. Am folosit aceeasi placă pe server până în urmă cu câteva luni, când am luat un Pentium 133. Am o placă grafică nou-noută, un ATI 3D Windows Accelerator, foarte rapidă pentru video. Deci, în principiu totul ar fi trebuit să meargă bine, din moment ce a mers cu WARP, care e considerat aducător de necazuri. Am în sistem o placă de retea uzuală, pe care am adus-o tot de pe server, si care a mers bine chiar si cînd am pus-o pe diverse masini. Softul cu care conectez serverul WARP cu restul retelei (încă trei calculatoare, inclusiv portabilul) este Artisoft Lantastic.

Am început deci să încarc Lantastic pe masina Win95. Am conectat driverul pentru placa NE2000 pe care am folosit-o întotdeauna. Eram bucuros că nu trebuie să folosesc driverul NDIS, ca în cazul WARP-ului. Am terminat si am rebootat. Din nu se stie ce motive, Lantastic nu putea să ruleze pentru că nu exista placă de retea. M-am dus la Control Panel să văd ce se întâmplă si, desigur, am constatat că Windows 95 nu a încărcat nici un driver pentru placa de retea. Nici n-o vedea măcar. Am mai descoperit că am un conflict între porturile COM. Probabil de-asta nu mi-a functionat tableta din prima. Întrebarea care mi-a răsărit în minte a fost: de ce functionează acum??? M-am apucat să adaug la sistem noul hardware – placa de retea. Mi-am dat seama că placa era o versi u ne mai nouă decât driverele pe care le aveam în Windows 95. Am lăsat masina în pace, am înlocuit placa si am început treaba din nou. Am adăugat hardul iar sistemul a recunoscut placa. Era un semn bun. Când m-a întrebat despre softul pentru placă, mi-am dat seama că lucrurile merg spre bine. Am rebootat si, voila, Lantastic era functional iar eu puteam să văd discul serverului.

Configurasem si acest computer ca un server, ca să pot să fac salvările pe bandă. Mi-a venit o idee. Voiam să încarc Corel de pe CD-ul local si Lotus de pe CD-ul de pe server. La urma urmei, a veam de-a face cu un sistem de operare multitasking... A mers. A trebuit totusi să abandonez una dintre instalări, căci totul mergea inimaginabil de încet. Ca să fiu corect, am oprit totul si am făcut acelasi test pe WARP. Si ca să dau mai mult farmec încercării, am lansat si o formatare de dischetă în unitatea A, plus salvarea discurilor ambelor masini pe bandă! Si ce părere aveti? Totul functiona la viteză normală: încărcam Lotus SmartSuite de pe lectorul CD al serverului, Corel Draw de pe lectorul CD al masinii Windows 95, formatam o dischetă în unitatea locală a serverului WARP si salvam pe bandă atât discul hard al ser ve rului cât si discul hard al masinii Win dows 95. Ei, asta numesc eu multitasking...

Am instalat apoi fără probleme tot ce aveam de instalat pe Windows 95, inclusiv softul de la Agfa, care a provocat de fapt toată tevatura. Am instalat si programul Adobe Photo Deluxe care vine împreună cu aparatul. În sfârsit, puteam să-mi descarc pozele si să văd cât de bine au reusit!

Am conectat aparatul, am asteptat lumina verde si am făcut un clic pe butonul de pe ecran ca să descarc imaginile din aparat. Si... „bad connection to the camera error". Am luat cartea să văd ce-am gresit. Nimic. Am încercat iarăsi si iarăsi, de vreo cincizeci de ori în tot weekendul. Am verificat conflic tele între porturi. Am observat că atunci când am adăugat cartela de retea Windows a creat câteva dispozitive aditionale... M-am uitat la ele si am constatat că toate foloseau IRQ 3 si 4. Nu puteam întelege ce s-a întâmplat, dar în ori ce caz era o performantă meritorie pentru un soft care se pretindea că va face mai u soa ră viata utilizatorilor începători. Am sters toate porturile COM în afară de unu si doi, porturile fizice ale calculatorului. A veam norocul să stiu ce înseamnă asta... Am încercat din nou, dar nu s-a în tâm plat nimic. Am luat computerul la o par te, am ve ri ficat toate conexiunile, am re a ran jat ca blu rile, după care am încercat din nou. Nimic. Am încrucisat legăturile. Tot nimic.

Am bootat sistemul cu o dischetă DOS 6.22 si am încărcat ceva software pentru maus. Am schimbat mausul pe diferite porturi, conectând si porturil încrucisat. Mausul a mers întotdeauna, fie că a fost conectat direct la portul de 9 pini, fie printr-un adaptor la portul de 25 de pini. As fi vrut să fac astfel de teste si cu aparatul de foto gra fiat, dar trebuia să rulez Win95 ca să în cerc. Am pus un drive DOS si am conectat modemul, care până atunci mergea sub WARP. Hardul părea să fie în regulă. În tr-un ultim si disperat efort, am conectat a pa ratul la portul tabletei grafice si, folosind cla viatura, am lansat softul de la Agfa. Ce credeti că s-a întâmplat? Afurisita aia de treabă a mers, am reusit să accesez aparatul si să descarc toate pozele... Victo rie!!! A meritat, era amiaza zilei de luni...

M-am hotărât să pun softul aparatului de fotografiat pe notebook, unde aveam de altfel tot softul de editare video. Am comandat un Windows 95, iar în seara zilei următoare, pe când stăteam în pat si mă uitam la TV (nu mă simteam prea bine), am luat discurile si am început să instalez „chestia" (citeste Windows 95). A mers bine. N-a trebuit să re-formatez discul, fiindcă am comandat un Windows 95 update si tot ce rulam pe masină a fost transferat peste. Chiar tot? Dar asta-i o poveste lungă si sunt sigur că cititorul e deja obosit, dar multumit că am reusit în fine să-mi pun în functiu ne softul de la Agfa. Ca să scurtez povestea, n-am mai reusit în nici un chip să folosesc cartela de retea din notebook. Indiferent ce am făcut – si am tot făcut două zile – driverul PCMCIA n-a vrut să meargă cu cartela ethernet D-Link DE-650. Lucra bi ne cu modemul AT&T, dar refuza să mear gă cu cartela ethernet. Am petrecut a proape două zile vorbind la telefon cu oa me nii de la D-Link. Am ajuns la situatia je nan tă că erau de acord să-mi cumpere îna poi cartela numai să-i las în pace, dar n-am reusit s-o fac să meargă. Am lăsat-o baltă si am hotărât să-mi transfer pe disc pozele. Spre amuzamentul meu, am consta tat că discheta formatată sub WARP-DOS nu putea fi citită de Windows 95. A trebuit deci s-o formatez sub Windows 95 si să aduc imagine prin server de pe statia Win dows 95. Asta-mi place mie: simplitate si compatibilitate. Microsoft s-a întrecut pe sine: sunt foarte compatibili atâta vreme cât toată lumea foloseste doar produsele lor...

Încă n-am reusit să înteleg toată agitatia legată de „plug and play". Începând cu Micro Channel, toate masinile IBM au avut ceva de genul „plug and play". Nu se chema asa, era mai degrabă „sniff and play", fiindcă CMOS-ul „mirosea" toate perifericele conectate la computer. Nu era nevoie de configurarea manuală a dispozitivelor sau a plăcilor video. Mai târziu, WARP a făcut acelasi lucru. Înainte de instalare, sistemul de operare arăta utilizatorului ce fel de hardware era prezent si, cu rare exceptii, alegerea era întotdeauna cea bună. Am observat că de o vreme toate plăcile de bază sunt capabile să identifice periferia conectată si nu mai e nevoie de configurarea manu ală a CMOS-ului. Am uitat să amintesc si de Compaq, desi e poate exemplul care-mi este cel mai familiar... Asa că ce mare scofală face Microsoft cu „plug and play"-ul, care cel mai adesea e „plug and pray"?

Desi la început am fost impresionat de viteza cu care se încarcă Windows 95, după ce am terminat de încărcat tot softul, drive re le si aplicatiile pot spune cu certitudine că viteza nu-i cine stie ce... Înteleg că la WARP încărcarea durează mai mult fiindcă are de încărcat o grămadă de kernel si cod, dar Windows 95 ce scuză are? Apropo, NT nu-i nici el rapid la încărcare...

Pe scurt

Ca să rezum lucrurile: am trei sau patru calculatoare care au fost conectate între ele si totul a mers bine. Acum am doar trei calculatoare conectate iar portabilul îmi dă uneori tot felul de mesaje de eroare, mai ales din cauză că 8 mega de RAM nu-i ajung lui Windows 95 ca să ruleze mai multe programe deodată. Portabilul nu-l mai pot folosi ca statie de lucru fiindcă Windows 95 nu recunoaste cartela de retea. Stiu, se pot invoca fel de fel de scuze, dar n-am avut astfel de probleme când rulam WARP pe acelasi hardware. Ca să nu mai amintesc că nu mai pot folosi unul dintre porturile seriala ale statiei... Pot să supravietuiesc, sigur că pot. Chiar am nevoie de al doilea port serial, sau să mă conectez la retea. Desigur că nu neapărat. Am citit într-o revistă de OS/2 o afirmatie a unui jurnalist, pe care la vremea aceea n-am înteles-o pe deplin: „una dintre contributiile Micro softu lui la lumea calculatoarelor este că a reusit să coboare pretentiile utilizatorilor". Măcar acum am înteles perfect.

După ce am rulat Windows 95 pe computerul meu, trebuie să admit că ar fi fost un produs foarte bun dacă ar fi fost realizat cu vreo sapte ani mai devreme. Asa ar fi trebuit să arate Windows în copilărie. Acum e putin cam târziu. Nu pot totusi să nu îi admir pe cei de la Microsoft. Nu numai că ne alimentează cu produse sub standard, dar reuseste să păcălească o lume întreagă că Windows 95 este un produs la acelasi nivel cu OS/2 WARP. Adevărul este că ele nu sunt similare, deci o comparatie onestă nu se poate face. Nu poti să compari mere cu fructe de kiwi. Or fi ele fructe, or fi ele gustoase, dar au altă consistentă, alt gust si, cred eu, vitamine diferite...

Si înainte de a încheia, as vrea să mentionez că astept să fac o comparatie între două produse similare, WARP si NT, pentru că nu e cinstit să compari Windows 95, care este un sistem hibrid pe 16 si 32 de biti, cu primul sistem de operare grafic cu adevărat pe 32 biti. Chiar si a tunci nu va fi cinstit, dar măcar WARP se va măsura cu cineva de talia lui...

Si ultimul lucru: produsul de la Agfa este superb iar pozele sunt teribile. Merită banii până la ultimul penny. Atunci când rulează pe „sistemul de operare potrivit" softul este si el grozav si sunt convins că oricine investeste în hardware sau software nu doar că se va distra, dar va economisi si o grămadă de bani. Am imprimat câteva ima gini cu o imprimantă Jet 610C pe hârtie obisnuită si arătau foarte bine. Dacă as fi listat pe hârtie cretată sunt sigur că rezultatele ar fi fost mai bune decât copiile pe care le-as fi obtinut din acele oribile „one hour photo machines"...

Domnul Harrison Forbes conduce compania T&Consulting, Inc. Poate fi contactat (în englezeste sau româneste) prin e-mail la:

(C) Copyright Computer Press Agora