La conferinta si expozitia Comdex UK desfasurata recent la Londra, Tim Berners-Lee, „parintele“ WWW-ului si presedintele organizatiei World Wide Web Consortium (W3C), a vorbit despre rolul major pe care îl poate juca Web-ul în activitatea si viata cult urala a comunitatilor locale, a familiilor, a scolilor. În mare, Tim a aratat ca, din pacate, familiile, comunitatile sau scolile ar putea adopta o cultura lipsita de adevarate valori, seaca, impusa de altii, care ar încuraja utilizatorii sa se ascunda d e realitatea de zi cu zi. Aceste comunitati ar trebui sa foloseasca Web-ul pentru a-si afirma propriile valori culturale, întarind astfel legaturile dintre membrii comunitatii. Tim Berners-Lee a mai spus ca cei care legifereaza nu ar trebui sa se amest ece în cenzurarea informatiilor de pe Net. Legislatorii trebuie sa lase aceasta sarcina în grija parintilor sau comunitatilor, acestea categorisind siturile Web dupa propriile standarde si traditii.
Fiecare netatean este interesat de anumite informatii si are propria scara de valori culturale. Astazi sunt disponibile pe Web milioane de documente, dar gasirea acelor documente care îl intereseaza cu adevarat pe un anumit netatean sau o anumita comuni tate si care corespund cerintelor de calitate ale respectivului utilizator este foarte dificila deoarece nu exista în momentul actual un standard larg raspândit în practica ce sa faca posibil acest lucru. Acest gol vine sa-l umple consortiul W3C prin se ria de standarde tehnice PICS (Platform for Internet Content Selection-Platforma pentru Selectarea Continutului informatiei de pe Internet), o specificatie care creeaza suportul tehnic pentru încadrarea informatiei de pe Web în categorii specifice si pe ntru filtrarea informatiei în functie de interesele utilizatorilor.
Denumirea de PICS o poarta si un grup de lucru la care participa o multime de companii din domeniile informaticii, comunicatiilor, publicisticii si creatiei, asociatii de comert si grupuri de interes public. Initial, scopul acestui grup era oferirea unui ajutor parintilor si educatorilor în restrângerea accesului copiilor în Internet, dar PICS a evoluat în zilele noastre la o infrastructura pentru asocierea de metadate (etichete referitoare la continut) informatiilor disponibile pe Web, infrastructura care ofera, nu numai posibilitatea filtrarii informatiilor accesibile copiilor, ci dovedeste ca poate avea o utilizare mult mai larga, la protejarea drepturilor intelectuale, la semnarea informatiilor si la protejarea intimitatii celor care navigheaza pe Web.
Scopul PICS nu este cenzurarea informatiei asa cum propun mult hulitul Communications Decency Act al SUA si alte legi, PICS ofera netatenilor posibilitatea sa controleze informatia pe care o receptioneaza în surfingul pe Web.
Standardele dezvoltate în cadrul activitatii grupului PICS creeaza un cadru pentru:
Ideea de baza care sta la baza infrastructurii PICS este interpunerea între utilizator si documentele de pe Web a unui soft de selectie si filtrare. Când utilizatorul cere un document, programul analizeaza mai întâi eticheta, sau etichetele, în cazul în care exista mai multe, asociata continutului documentului respectiv si decide daca documentul trebuie prezentat sau nu utilizatorului.
PICS specifica un format standard pentru etichete, astfel ca aceste etichete sa poata fi prelucrate de software-ul de selectie. Aceasta eticheta poate fi furnizata de chiar autorul documentului sau, daca eticheta autorului nu exista sau autorul nu este c redibil, soft-ul poate consulta etichetele furnizate de asa numitele servicii de estimare (rating services) oferite de terte parti. Soft-ul de selectie nu este legat de serviciile de estimare, astfel ca produsele si serviciile din ambele categorii pot fi dezvoltate separat.
Etichetele PICS descriu continutul unei informatii prin atribuirea de valori pe mai multe scari sau dimensiuni de estimare a continutului. Aceste scari sau dimensiuni formeaza un sistem de estimare (rating system). Fiecare serviciu de estimare foloseste un anumit vocabular. De exemplu, Recreational Software Advisory Council (RSAC), la www.rsac.org, si-a adaptat sistemul de estimare pentru jocuri la etichetarea informatiilor de pe Internet si ofera un sistem de estimare cu patru dimensiuni: nivel de violenta, nivel de nuditate, nivel de sex si nivel de limbaj ofensator. O eticheta pentru acest sistem specifica câte o valoare pentru fiecare din cele patru dimensiuni. Un alt serviciu, la Net S hepherd (www.netshepherd.com) ofera un sistem de estimare cu doua dimensiuni: grupele de vârsta carora li se adreseaza o informatie, calitatea prezentarii (text, grafica, audio, organizare) unui document. Un utilizator va cauta servicii de estimare cu vocabulare bine alese, care se apropie cât mai mult de propriile criterii de valori în categorisirea unei informatii. Mai exista si servicii numite birouri de etichete (label bureau), care sunt de fapt niste baze de date cu etichete pentru diferite UR L-uri, URL-uri pentru protocoalele HTTP, FTP, Gopher, News si, în curând, pentru canalele de IRC care au un subiect stabil.
Standardul PICS specifica doar formatul etichetelor si protocolul de distribuire a etichetelor, stabilirea vocabularelor cade în grija serviciilor de estimare si a birourilor de etichete, iar filtrarea informatiilor în grija software-ului de selectie.
Stabilirea regulilor de filtrare cade în grija diferitelor comunitati, care procedeaza dupa propriile reguli: un parinte îi ofera copilului acces doar la anumite documente potrivite cu vârsta odraslei; la clasele care utilizeaza Internetul în procesul de învatare, profesorul limiteaza accesul scolarilor doar la siturile care au legatura cu lectia respectiva; în cadrul unei firme, administratorul retelei locale poate bloca accesul angajatilor în timpul orelor de lucru la siturile care ar perturba activit atea firmei, s.a.m.d. În acest mod, fiecare comunitate îsi aplica propriile reguli si nu mai e nevoie de politici de cenzurare a informatiilor vehiculate pe Web din partea organizatiilor guvernamentale, lucru destul de dificil de realizat practic. Se aj unge astfel la autoreglarea functionarii Web-ului fara „indicatii de sus“. Aceasta autoreglare mai e posibila si prin faptul ca se pot stabili servicii de estimare cu o larga acceptare în rândul utilizatorilor si care pot alcatui un top al siturilor nepr ietenoase, care nu respecta un minim bun simt în publicarea documentelor.
Software-ul care implementeaza specificatiile PICS se raspândeste si consta în clienti (Cyber Patrol, Internet Explorer 3.0, Net Shepherd, Surfwatch), servere HTTP (IBM ICS, Jigsaw), produse de etichetare (NetShepherd).
Si acum, putina practica. Am ales pentru exemplificare navigatorul Internet Explorer 3.0. Activarea/dezactivarea modulului de filtrare se face din meniul View/Options/Security, prin butonul Enable Ratings/Disable Ratings. La activare vi se cere sa setati o parola de supervizor pentru limitarea accesului la partea de configurare a modulului a persoanelor neautorizate. Din pacate, versiunea cu care lucrez (IE 3.02 pentru Windows NT) reseteaza modulul PICS dupa fiecare lansare a navigatorului, configurare a trebuind sa fie refacuta manual dupa lansare. În panelul Ratings se afiseaza serviciile de estimare disponibile (implicit RSACi). Pentru fiecare dimensiune a serviciului setati valoarea maxima dorita urmarind descrierile asociate. În panelul General pu teti schimba parola supervizorului si puteti bloca accesul utilizatorului la siturile care nu sunt etichetate. În ultimul panel, Advanced, adaugati sau eliminati servicii de estimare si puteti seta birouri de estimare. Eu am instalat serviciul de estim are Net Shepherd în felul urmator: am descarcat fisierul de configurare de la adresa http://pics.netshepherd.com/crc/crc.rat si apoi am introdus-o în Internet Explorer. M-am întors la panelul Ratings si am setat urmatoarele valori pentru sistemul de e stimare: pe scara Maturity, în intervalul de întregi [0, 6], am selectat valoarea 2 (Child) ceea ce înseamna continut adecvat copiilor cu vârsta cuprinsa între sase si noua ani. Pe scara Quality, cu valori întregi în intervalul [0, 5], am setat valoarea 1, pentru informatie a carei prezentare grafica este de o calitate îndoielnica.
Urmatoarea etapa a fost crearea unui fisier HTML care sa posede o eticheta PICS. În cadrul unui fisier HTML, eticheta trebuie sa se afle în interiorul antetului documentului, deci între tagurile
si . Sursa fisierului de test, numit test.htm l, o puteti urmari în caseta. Eticheta se include în tagul META, specificând ca continutul, de tip PICS-Label, este un element al protocolului HTTP. Ca paranteza, etichetele pot fi cerute de softul de filtrare separat de document, de la acelasi server We b sau de la un alt server. Eticheta exemplu este una foarte simpla si elementele care o alcatuiesc au urmatoarea semnificatie:Si acum, daca încerc sa descarc acest fisier HTML, fie de pe un server, fie de pe discul local, Internet Explorer îmi blocheaza accesul la acest fisier, deoarece valoarea din document pe scara Quality este 2, iar în configurarea modulului PICS valoarea m axima admisa este 1.
Specificatiile PICS se gasesc pe Web la http://www.w3.org/pub/WWW/PICS/.
Cu siguranta, infrastructura PICS poate juca un rol major în pastrarea si extinderea diversitatii Web-ului, altfel, daca aceasta infrastructura (sau alta asemanatoare) nu se impune, Tim Berners-Lee spune ca „legislatorii vor impune legi care vor afecta f elul în care utilizam Internetul.“
Radu Greab este student la Universitatea „Petru Maior“ din Tg.Mures si poate fi contactat la radu@uttgm.ro.
Test PICS.