Cine nu cunoaste cīntecelul?
"Nu ma duc la Carolina,
Nu ma duc, ma duc la ea,
Vreau sa vina ea la mine,
S-apoi om vedea…"

Nu ma duc la Carolina

Iosif Fettich

Nu de putine ori facem exact ca īn cīntec – tare-tare am vrea sa se īntīmple ceva – dar primul pas trebuie sa-l faca celalalt…

Tīfna sau orgoliu, lipsa de modestie sau aroganta de-a dreptul – atitudinea lui „vreau sa vina ea la mine“ este mult mai raspīndita decīt am crede, poate, la prima vedere: de la vīnzatorul ce asteapta plictisit o īntrebare, de la vizitatorul ocazional ce intra īn magazin pīna la functionarul de la primarie care se crede un mic Dumnezeu, de la expertul ce se lasa cautat de n ori pīna la medicul ce-si asteapta bolnavii īn cabinet, fara nici un efort directionat īnspre medicina preventiva sau educatia sani tara.

Despre cīt de pagubos poate fi acest deloc nevinovat joc de-a cine-i mai tare se pot cu certitudine povesti multe.

Si probabil la fel de multe despre avantajele pe care le poate aduce depasirea potentialului blocaj – ei da, daca nu vine muntele la Mahomed…

O poveste lunga, stufoasa, dar nu plictisitoare, ar putea relata si IBM. Cine nu stie ce este IBM? Una din cele mai mari firme de pe planeta – o putere mondiala, fara nici o exagerare. Uriasul Albastru - Big Blue – este o institutie cum nu exista prea mu lte īn lume.

Cu o istorie care are ce arata. Firma care a dominat piata mainframe-urilor decenii de-a rīndul. Firma care a inventat PC-ul. Firma care are poate cea mai mare colectie de patente proprii din lume – treceti eventual pe la http://www.ibm.com/patents pentru a va face o idee. Un veritabil deschizator de drumuri, un pionier īn multiple domenii, cu laboratoarele mereu deschise pentru idei noi.

Nu īntīmplator posibilitatea de a vizualiza atomii s-a materializat la IBM, cum nu īntīmplator Deep Blue – „sahistul“ nr. 1 al IBM-ului - s-ar putea sa fie, la ora la care cititi aceste rīnduri, primul calculator care sa fi repurtat victoria īntr-un mec i direct cu un campion mondial. (Poate Kasparov mai salveaza odata ideea superioritatii intelectului uman asupra „inteligentei masinii“ – dar aceasta cu siguranta va fi īnca mult mai tare anul viitor, si mai tare peste doi ani, …)

Ei bine, marele si preaputernicul IBM a trecut prin momente grele. Acum patru ani, toate sagetile ce īnsoteau cifrele de afaceri aratau invariabil un declin vecin cu catastrofa. Nu putini au fost cei gata sa-i cīnte prohodul, declarīnd ca IBM-ul e „term inat“.

Bucurie īn rīndul dusmanilor, jale īn rīndul actionarilor…

Ceea ce caracteriza īn mod clar atitudinea generala IBM era un fel de „vreau sa vina ei la mine“… Ei fiind clientii, iar atitudinea provenind, poate, si din convingerea (poate chiar justificata…) ca „sīntem cei mai buni“. S-a dovedit ca acest lucru nu e suficient. Clientii n-au vrut sa vina, mereu. Si si-au deschis urechile, bratele si buzunarele si altora.

Si relativ repede, IBM-ul a ajuns, nu chiar īn pragul falimentului, dar surprinzator de aproape de el…

Faptul ca acum IBM-ul este, din nou, mai tare ca niciodata, este fara īndoiala īn mare masura meritul super-managerului Lou Gerstner, cel care a preluat conducerea firmei īn 1993, cīnd totul parea sa se duca de rīpa. Trebuie mult talent, multa munca, multa inteligenta si putin noroc pentru a reusi īntr-un astfel de demers. Dincolo de multele calitati personale – fara īndoiala omul potrivit la locul potrivit – managerul general IBM a adus cu el doua conceptii pe care le-a promovat cu asiduitate.

Īntīi, cenusa īn cap si recunoasterea unei atitudini pasive vizavi de clientii traditionali a dus repede la o atitudine gen „sa īntelegem ce vor clientii, ce vor utilizatorii, de ce au nevoie de fapt – chiar daca ei nu stiu“. Contrariul preceptului c e se impregnase oarecum īn tot ce īnsemna IBM, „las’ sa vina ei la noi“…

Īn al doilea rīnd, gīndirea „Net-centrica“ – se spune ca orice finantare interna IBM īn ultimii ani avea de trei ori pe-atītea sanse sa fie aprobata daca avea legatura cu „Net“-ul.

Cifrele par sa dovedeasca corectitudinea acestei politici. IBM-ul este puternic implicat īn tot ce īnseamna Internet īn momentul de fata, de la tehnologii Java si sisteme de operare sau baze de date distribuite, pīna la din ce īn ce mai aproapele Network Computer. Iar maturitatea tehnologica, asezata corect fata de clienti – „noi traim de pe urma lor, nu ei de pe urma noastra“ - s-ar putea sa faca din IBM ceea ce a fost (si poate chiar mai mult decīt atīt): number one across the nation(s).

Daca scortosul IBM s-a aratat conciliant si maleabil, poate ca merita sa ma mai gīndesc odata si eu. Poate totusi ma duc la Carolina.


(C) Copyright Computer Press Agora