Terminologia noastra
(cea de toate zilele)

Dan Matei

Se întâmpla ca sunt vicepreședintele TermRom - Asociatia Româna de Terminologie (da, exista așa ceva !). Spun asta nu pentru a da o greutate sporita parerilor mele, ci pentru a pune în evidenta interesul „profesional" pentru problematica (dar sa nu se înteleaga ca aș exprima punctul de vedere al TermRom; nu exista puncte de vedere „oficiale" !). Vreau sa intru și eu în nesfârșita disputa „puriști" - „autohtoniști" în chestiunea terminologiei informatice. Nu de alta, dar am treaba cu ea toata ziua.

Recitesc (cu placere) articolul d-lui Mircea Sârbu („Câte ceva despre terminologie"), și primul lucru pe care l-aș spune este: da, nu exista un „for știintific" care sa consacre o terminologie (informatica) „oficiala", în plus cred și eu ca presa („de profil") are „misiunea istorica" de a face asta. E drept ca se pregatește un standard românesc care sa consacre câtiva termeni (mai vechi; deh, procesul de standardizare nu tine nici aici pasul), dar și acolo avem aceleași discutii, la fel de „conciliabile". Sigur ca presa trebuie „ajutata", adica sa nu fie lasata singura sa inventeze. Și noi, restul breslei, avem o responsabilitate. Din pacate nu putem tragem nadejde de la lingviști. Am avut destule discutii cu lingviști importanti. Mentalitatea lor este cea de observator: consemneaza, nu intervin. Poate e rezonabil. Ma supara doar când — post festum — deplâng rezultatele. Precum zoologul care filmeaza pe lup mâncând iepurele și pe urma zice: „vai saracu' iepuraș". Dar poate nu e rezonabil. Ce, lingviștii nu sunt vorbitori? Sau sunt altfel de vorbitori ? Exemplu: tineti minte când se punea problema blue jeans ? Lingviștii n-au intervenit cât se mai putea face ceva. Apoi mahalaua a impus blugi. Nimanui nu-i place, dar „societatea" a hotarât ! Ma rog, asta a fost o paranteza (mizez pe faptul ca lingviștii nu prea citesc reviste de informatica; sunt laș, n-aș vrea sa știe ca-i critic în public, sunt prietenii mei).

 

Sa (re)vin la plebicist. Sunt de acord cu „principiile lui Sârbu". Le-aș mai comenta însa.

Sârbu 1: a se evita crearea inutila de neologisme. Prin asta dânsul întelege crearea de „neaoșisme" gen „gâtlegau". Da (în principiu). Corolarul meu: a nu se evita crearea utila de neologisme.

Sârbu 2: a se evita pretiozitatile. Adica, daca poporul a românizat, noi „telectualii" sa nu ne dam culti (putem sa ne remarcam în alte ocazii).

Sârbu 3: a se permite crearea de cuvinte noi prin mecanismele naturale ale limbii. Jawohl !

Sârbu 5. a nu se contrazice obișnuinte deja create. Practica zice ca se poate, dar nu merita. Francezii au reușit cu logiciel, dar n-au reușit cu bouteur (= buldozer).

Sârbu 6. a se evita posibile confuzii. Cu alte cuvinte, daca se poate reduce ambiguitatea, sa se !

Subscriu. Problema e cum sa facem ca sa le respectam pe toate ? Raspunsul meu: sa procedam „postmodern", adica cum ne vine bine !. Adica (în aceasta ordine de prioritati):

a) Reutilizând ce avem deja, când se potrivește. Exemple:

  1. user-friendly = convivial.
  2. window = fereastra.
  3. keyboard = tastatura.

b) Inventând (când avem cu ce, și iese intuitiv). Exemple:

  1. E-mail = e-poșta (pronuntia email e clar catastrofala).
  2. Download = descopia (e natural și e precis, se diferentiaza convenabil de a descarca).
  3. Upload = încopia (vezi mai sus, modele ar fi: încleia/descleia, spre pilda).

c) Transpunând din frantuzește (când ne vine bine). Exemple:

  1. Mainframe = macrocompiuter (contrast convenabil cu microcompiuter).
  2. Downsize = micromizare (foarte intuitiv).
  3. Spreadsheet = tabelor (nu tabulator!).

d) Fonetizând (e în spiritul limbii române !) termenul englezesc care se folosește curent (daca merge !). Exemple (cu care știu ca ma expun ridiculizarii; o sa supravietuiesc):

  1. Compiuter/compiutere (Cei ce râd trebuie însa sa-mi raspunda: computer/computere de ce sa aiba radacina englezeasca și desinentele românești [cum se articuleaza ? cum se declina ?] ? Dupa care logica ? Dar bit/biti sau bait/baiti de ce am acceptat ?).
  2. Maus/mausuri (E foarte pragmatic: desemneaza un obiect bine precizat, e mult mai precis decât șoarece. Cu alte cuvinte, astfel se de-metaforizeaza și mai scade ambiguitatea limbii).
  3. Icon/iconuri (E mult mai precis și mai adecvat decât icoana; macar nu-l deterioreaza. Mai ales ca aveam deja adjectivul iconic.).
  4. Clic/clicuri, a clicai (a clica) (Sorry, așa se zice prin jurul meu ! S-a întâmplat în mod natural, ca și a ticai, presupun.).
  5. Hard/harduri (Asta e !).
  6. Soft/softuri (Vezi 5).
  7. A loga (Unixiștilor, spuneti altfel ?).
  8. Draiver/draivere (Ce hiba are ? De ce zicem coafor și nu coifeur ?).
  9. Form/formuri (E neambiguu, i.e. mai precis decât forma/forme sau formular/formulare).
  10. Onlain (E evident ca nu avem o solutie româneasca preexistenta. De ce sa n-o adoptam, e în spiritul limbii.).
  11. Freim/freimuri (Zice cineva cadru/cadre? N-am auzit.).
  12. Aplet/apleturi (Ce poate fi mai natural ?).

e) În fine, lasând termenul ca la mama lui, când nu iese altfel. Exemple: OK, PC, SCSI, CD-ROM, cut/paste.

În definitiv, nu astea sunt procedeele clasice prin care se îmbogatește limba ? Da' în sec. XIX cum s-a facut ? Unde s-ar ajunge daca toate cuvintele le-am pastra în forma originara ? Și atunci, aș adauga la principiile Sârbu vorba cântecului „sa nu uitam nicicând sa iubim fonetismul". Eu îl iubesc. Cred ca e un atu al limbii române (știu, nimic nu e perfect: este-zis-ieste, server-zis-servar etc. și totuși). Asta mi-a devenit evident când — în '84 — am fost în China (ce vremuri... România vindea Felixuri în China...) și am venit în contact direct cu ideogramele. Cum sa nu fiu impresionat când aflu ca ceai și tea sunt ambele cuvinte chinezești (unul din nord, celalalt din sud), dar ca au aceeași „reprezentare grafica" ? Sau când vad la piata oameni care, în ultima instanta — ca sa se înteleaga — deseneaza ideograma cu degetul pe palma ? Și o data m-am gândit (ok, dupa aia m-am odihnit !): ce se întâmpla daca unul al dracului îi strecoara lui Ceaușescu în mijlocul discursului un cuvânt „tare", „maniheism", sa zicem ? Nimic, citește și-i da mai departe. Dar, într-o situatie similara, bietul Deng ce face ?

Sustin și principiul Sârbu 4: a se încuraja crearea de sinonime. Dar acesta e de natura stilistica. Important, dar nu esential.

În concluzie, ma declar un autohtonist eclectic. Aș formula ca un corolar la principiile lui Mircea: daca e de ales, sa se aleaga varianta care îmbogatește limba, nu-i atenteaza la fonetism și sporește precizia exprimarii. Îmi vreau limba bogata, precisa, nuantata, deschisa. Pentru mine diversitatea culturala (în particular lingvistica) este o valoare importanta. Foarte importanta. Prin urmare, Byte-tilor, PC-Report-tilor, tineti-o tot așa, tovarași !

20 iunie 1997, 13:06

Domnul Dan Matei este vicepreședintele RomTerm (Asociatia Româna de Terminologie).