Cred în Dumnezeu, deși mai sar câteodată slujbele de duminică. Chiar dacă nu m-am dus la biserică duminicile, am învățat atunci când n-am fost că merită să fii cinstit în viață, să spui adevărul și să nu induci lumea în eroare, mai ales atunci când poți să faci acest lucru. Am mai învățat, în decursul anilor, că există un singur Dumnezeu, deși uneori ne păcălim, crezând că există mai mulți. Îl putem numi cu nume diferite, adora sub nume diferite, dar este unul singur.

Acum câteva săptămâni, am primit prin poștă un supliment de la Manufacturing Systems, care era dedicat sistemului NT. Trebuie să recunosc că am avut nevoie de multă răbdare ca să-l citesc până la capăt. Am aruncat cărțulia de câteva ori, numai ca să revin după câteva zile. Cam la a patra încercare, am încercat să fiu rezonabil și să acord autorilor șansa unei îndoieli.

Am învățat, în decursul anilor, că orice lucru ne urmărește, nu va dispare de la sine și, mai devreme sau mai târziu, va trebui să-l înfruntăm. Așa că, citind acest articol despre NT și încercând să înțeleg nebunia, a fost singura cale să-mi redobândesc liniștea.

Se discută mult în prezent despre NT, dar pare că am uitat cu toții istoria lui, dacă am știut-o cândva. Pe la mijlocul anilor optzeci IBM a început un proiect care trebuia să creeze un SO nou, care să-l înlocuiască pe DOS aflat în suferință, și să mărească speranțele unui GUI Intel, care era Windows în acel moment. Anul era cam 1987. Din motive grele de crezut, care sunt doar speculații astăzi, IBM a implicat Microsoft în proiect. Circulă zvonul că Microsoft avea, pe atunci, programatori care puteau fi angajați. Prima versiune publicată a noului SO, numit OS/2 a putut avea multă tehnologie de ultima oră înglobată, dar avea o lipsă: nu putea să execute aplicațiile existente pe piață, ci doar cele concepute special pentru el. Era lent, rula chiar și pe echipamente 286 și, cu excepția potențialului prezentat pentru vizionarii care puteau să-l înțeleagă, era un eșec comercial total. Billy s-a salvat din proiect și, datorită unor subtilități legislative, a plecat cu mâinile pline cu OS/2. Nu numai idei, ci și programe. Printr-o împrejurare fericită, IBM a decis să continue proiectul, după retragerea lui Microsoft. Cu câțiva ani după separare, Microsoft a apărut cu teribilul SO care urma să înlocuiască tot ce există în tehnica de calcul. În timp ce OS/2 2.0 a apărut prin 1991, fiind vechiul sistem întinerit, Microsoft continua să povestească lumii despre fantasticul produs nou pe care nimeni nu l-a văzut încă. OS/2 nu numai că avea arhitectură pe 32 de biți (și nu mai rula pe 286), dar avea GUI, multitasking preemptiv și era foarte ușor de utilizat. Dar a apărut și ca „SO care execută Windows mai bine ca Windows“. Pentru câțiva ani, a fost singurul mod de a rula Windows fără blocaje sistematice și GFP (erori de protecție). Chiar dacă sesiunea Windows se bloca, restul sistemului rămânea funcțional. În momentul în care a apărut NT, OS/2 era deja un SO stabil pe care se executau operații ban care în toată lumea. Era un client foarte bun, pentru sisteme medii și mari, și datorită robusteții, rula programele pentru majoritatea echipamentelor ATM (ghișee bancare) existente pe glob. Eroarea mare făcută de IBM este că nu a colaborat cu Microsoft pe piața consumatorilor mici. Microsoft pretinde că a învins și, este adevărat, a învins dar este ușor să câștigi o luptă în care oponentul nu se luptă cu tine. Astfel, ceea ce descoperă populația la NT, doar acum, este ceea ce OS/2 oferea de ani de zile. NT este bun, dar chiar și azi OS/2 este mai bun și mai stabil.

NT este un SO și sistemele de operare nu rezolvă problemele beneficiarilor. Ei rulează totdeauna programele care rezolvă problemele acestora. Și, cu toate că NT pare copilul teribil al secolului, mai sunt încă multe de făcut până ce îl vom putea utiliza ca SO total. Este oare unică arhitectura pe 32 de biți de la NT? Știm deja de unde provine. Așa că, ce este așa de deosebit la NT? Faptul că este un SO GUI?. Dacă este singurul lucru valoros, atunci nu-i prea mult, nu-i așa? A fost SO cu cea mai multă publicitate, cel mai promovat și cel mai capricios din câte au fost. NT este doar o prezență nouă și, când lucrurile se vor mai liniști, vom putea vedea cu adevărat posibilitățile și deficiențele lui. Și, dacă NT nu este răspunsul la toate problemele, așa cum ar vrea Microsoft să credem, este totuși catalizatorul optim pentru ca restul furnizorilor să fie onești, oferind o concurență sănătoasă.

Nu am negat niciodată calitățile acestui produs și nici nu am ignorat prezența lui, dar am fost împotriva lui, deoarece nu sunt de acord cu modul în care Microsoft îl promovează, așa cum face și cu celelalte produse ale sale. Cred că dacă Microsoft s-ar ocupa mai mult de utilizatori și de produsele proprii, decât de segmentul de piață deținut, valoarea acțiunilor și marketing, și dacă milioanele date pentru reclame strălucitoare pentru public ar fi orientate spre cercetare și dezvoltare, întreaga comunitate ar avea de câștigat și poate NT ar fi fost ceea ce vrea Microsoft să credem că este.

Articolul din Manufacturing System, „NT în ascensiune“ (iunie 1997), prezintă subiectul destul de echilibrat și, cu excepția faptului că autorii evită cu grijă subiecte importante, povestea pare să confirme punctul lor de vedere: NT pătrunde la firmele mici și mijlocii și utilizatorii sunt fericiți. În majoritatea cazurilor, NT înlocuiește vechiul Netware, Principalul produs Novell și, uneori, este o alternativă la Unix. Domeniul specific tratat de prezentare este ERP ( Entrprise Resource Planning), o parte deosebit de sensibilă în mediile de producție. Pentru cei care cunosc sistemele de producție, planificarea resurselor întreprinderii este ultima terminologie „nouă și mai bun㓠pentru „planificarea resurselor materiale “ sau MRP.

La sfârșitul anilor optzeci, sistemele desktop au început să înlocuiască cele mainframe în MRP, care, pentru profani, nu este altceva decât un program de planificare (scheduling). Începând cu comenzile de la beneficiari, pe baza inventarului, forței de muncă și utilajelor disponibile, calculatorul trebuia să facă o planificare a procesului de producție, pornind de la materiile prime și până la produsul finit, data de livrare la beneficiar. Pare simplu, dar necesita mult timp de calcul din cauza numărului mare de elemente și variabile implicate în proces. Nu era un lucru neobișnuit ca un mainframe să lucreze 24 de ore la generarea unui MRP. O dată cu apariția de noi procesoare și arhitecturi noi, sistemele desktop au putut să ruleze MRP pentru firme mai mici, în timp record de șapte ore. Unele programe Unix puteau termina în câteva ore sau într-o pauză de masă. Deci, atunci când NT și-a făcut apariția, toată lumea spera ca lucrurile să fie complet diferite și rularea MRP să se termine în pauza de cafea, dimineața.

O mulțime de firme de consultanță Unix au devenit foarte sârguincioase și au mutat versiunile Unix pe NT, deoarece „beneficiarii cereau acest lucru“. Poate că cereau, dar chiar dacă nu cereau, nu avea importanță deoarece tendința generală era spre NT și mai bine mutau și ele aplicațiile.

Și astfel, ajungem la firma Claude Laval Corp., un producător de separatoare și filtre din Fresno, California. Conform autorilor, Jimmy White, material manager transformat brusc în IS manager la firmă este „admirator al simplității NT“. Conform acelorași autori, firma a implementat un sistem ERP de la DataWorks Corp., din San Diego. Jimmy, care este un tip plăcut și amabil este citat și afirmă:„ configurarea de noi utilizatori, de noi imprimante este doar o treabă de selectare cu maus“. Are dreptate, ca și autorii. Ceea ce nu au spus ei în articol este că Jimmy nu are nici un fel de pregătire în informatică, este administrator de materiale și un amator de calculatoare transformat în manager de sistem informatic. Articolul nu spune nici că firma a avut o rețea Novell mai înainte, rețea administrată de o firmă terță. Aplicațiile executate erau un fel de sistem de contabilitate, care nu avea funcțiuni de planificarea producției. Acum, firma dispune de treizeci de calculatoare și au o aplicație de producție care lucrează împreună cu aplicațiile separat scrise anterior pentru firmă. Pentru NT, el dispune de cincizeci de licențe, dar producția are doar 32 deoarece acesta este numărul total al utilizatorilor din sistem. El a instalat BackOffice acum câteva săptămâni și utilizează, în general, Word și Excel. Ei au o soluție completă Windows și sistemul pare că merge bine. Nu au staționări, nu au nici blocaje și ce nu mai au? La o execuție MRP ei sunt chiar în faza de încărcare și desfășurare a facturilor pentru materiale. Câți utilizatori accesează serverul simultan? Toți. El speră că vor putea face încărcarea datelor și execuție MRP în câteva luni, și Jimmy mai speră că toate vor merge OK. Jimmy a fost de acord să-l mai sun peste câteva luni, să văd cum funcționează sistemul, atunci când vor fi într-adevăr on-line. L-am întrebat câte blocaje a avut la instalările anterioare. Răspunsul a fost că nici unul și că simțeau doar lipsa programului de producție și planificare, care nu erau disponibile în DOS. Firma n-a dorit să cumpere Unix, nu pentru că era mai scump, dar nu au dorit să aibă un departament de informatică pentru atât de puțini utilizatori. Și singura alternativă în gama de preț era aplicația NT mutată de pe Unix. Înainte să-i fi mulțumit și să pun jos receptorul, m-am decis să încerc să-l întreb dacă mai cunoștea și alte soluții, în afară de cele de pe Unix sau NT. Răspunsul a fost un nu prompt. El a auzit de cuvântul W(ARP).., dar nu avea nici o experiență legată de el. Nu avea nici experiență în administrare de sistem, nu știa ce presupune acest lucru și firma nu avea planuri în acest sens.

Următorul caz este tot din California, oh californieni! Basic American Foods, din Walnut Creek, este o sucursală a celui mai mare producător de cartofi și fasole deshidratată din lume. Conform acelorași autori, „desfășurarea sistemului ERP pentru sedii multiple a ușurat administrarea sistemului și a mărit performanțele“. Compania rula un VMS vechi și atunci când Mike Case, noul manager al sistemului informatic a preluat sistemul, aveau un server Alpha cu disc de 8GB, peste 700Mb de RAM și patru procesoare. Mike a fost și el foarte amabil cu mine, dar în timpul convorbirii m-a bombardat tot timpul, amintindu-mi, atunci când întrebările erau prea directe, că este așteptat la o ședință. Oricum, există 20 de servere NT la Basic American Foods și majoritatea oferă servicii de fișiere și tipărire, unele sunt folosite ca rezerve și unul este un server de administrare. Ei utilizează produse Microsoft cu SQL de acum, dar caută o altă alternativă, deoarece doreau mai multă siguranță și posibilități de administrare mai bune. L-am întrebat dacă au în vedere TME 10 (Tivoli Management Environment). A dorit niște detalii privind produsul, nu știa că există. L-am întrebat de ce au ales NT? Mi-a spus că VMS era vechi, era timpul pentru o schimbare și că nu exista nimic altceva utilizabil și disponibil. Desigur, drăcușorul din mine m-a îndemnat să-l întreb de Unix. Răspunsul a fost cel puțin curios. Mi-a spus că administrarea Unix ar fi pus probleme. A menționat ceva despre administrarea aplicațiilor de pe stații. Nu am înțeles prea bine. A trecut peste subiect în mare viteză și am presupus că un om foarte precis, atunci când începe să treacă rapid peste unele părți din conversație, face acest lucru ca să evite jena. Așa că l-am lăsat. Pe moment, au în jur de douăzeci de baze de date mici utilizate de angajații companiei pentru a face o bază de date mare, unică, folosită de întreaga companie. Majoritatea activității se referă la facturi de materiale. L-am întrebat și despre viteza interogărilor și răspunsul a fost din nou foarte pozitiv. Mi-a spus că, în unele momente, au peste 100 de utilizatori care accesează serverul. Nu mi-a spus dacă este vorba de același server, sau aceeași aplicație, și, știind că este așteptat la ședință, nu am vrut să pierd timpul cu întrebări inutile. Am găsit totuși un mic detaliu. Baza de date finală fiind realizată acum, se va executa pe serverul de aplicații care este chiar vechiul server Alpha. Nu au rulat planificatorul încă, deoarece nu a sosit încă vremea, dar era încrezător că toate lucrurile se vor derula cu bine.

S-a întâmplat un lucru nostim, înainte de a-l suna pe Mike. Am primit Information Week, în care Cover Story povestea despre Microsoft, care mărește prețul la versiunile NT pentru întreprinderi. Autorii nu-și puteau da crezare ochilor(să fiu sincer, nici eu) și pentru a-și arăta mirarea, au tipărit prețul unei instalări NT cu ROȘU: 1.000.000,00$.

„Deci Mike“, am continuat,„ cum sunt prețurile la Microsoft?“. A râs, într-un fel, și mi-a răspuns: „nu-mi pasă deocamdată, am încheiat deja târgul și am toate lucrurile la locul lor. Peste cinci ani? Vom vedea atunci..“

Doamne, îmi place această atitudine la un om, mai ales dacă nu lucrează pentru mine. Sunt atât de trist că Microsoft a început să-și arate adevărata față atât de repede. Dar acesta va fi subiectul unui alt articol, iar acum să rămânem la meritele lui NT. Va trebui să continui și să sun alți câțiva oameni întrebați în acest articol. Este foarte greu să-i găsești pe acești oameni. Sunt tot timpul în mișcare. Sper că nu aleargă să rezolve urgențele NT, deși uneori mă întreb unde pot fi.

Unul din persoanele cu care aș fi dorit să vorbesc, și am renunțat deoarece a fost imposibil să dau de el timp de șapte zile, lucrează pentru Forrester Research, o firmă de cercetare din Boston, care a făcut timp de șase luni interviuri cu profesioniști IS despre alegerea între Unix și NT. M-a interesat foarte mult părerea lui, deoarece Forrester Research este o companie foarte credibilă care-și face bine treaba. Așa com am spus, nu l-am găsit, dar rezultatele sunt interesante. În puține cuvinte ideea, pe care și-a format-o autorul studiului Jon Olsik, este că profesioniștii adevărați nu se uită la NT cu aceeași candoare ca novicii. Unix există de peste 25 de ani și a avut timp să se maturizeze și să devină curat, iar atunci când se pune problema dezvoltării ulterioare, nici nu se compară cu NT. NT a făcut progrese interesante, dar încă nu poate fi considerat de încredere, dacă va putea fi vreodată, pentru aplicații vitale. Pe NT nu rulează încă aplicații pentru echipamente ATM și unele bănci mondiale, care au investit în NT, au trebuit să renunțe, înainte de a oferi servicii on-line. Aceia care sunt pe punctul să facă schimbări de tehnologie și au activități vitale nu vor aștepta să vadă ce va oferi NT peste câțiva ani.

Sunt într-adevăr mâhnit că nu am putut să vorbesc cu Mike Ehrenberg de la Marcam Corporation, o firmă de producție din Newton, Mass., citat de autorii articolului. Comentariile lui mi-au părut într-adevăr interesante:„modelul de scalare pentru NT nu se bazează pe construirea de servere din ce în ce mai mari, cu harware specializat. În schimb, posibilitatea de scalare provine atât din capacitatea serverului cât și din ciorchini de server care satisfac încărcarea. Acesta permite ca aplicații în trei treimi, executate pe NT, să fie scalabile în mod economic, prin adăugarea de servere de aplicații la ceea ce este de fapt hardware de larg consum“.

Nu am experiență privitoare la rețele mari, realizate cu sisteme mainframe mini și mari, dar bunul simț mă pune pe gânduri. Sistemele mainframe de azi seamănă cu cele vechi doar prin numele lor, arhitectura lor este schimbată, începând de la dimensiuni și terminând cu numărul de procesoare. Una dintre facilitățile utile ale sistemelor de azi este ușurința de lucru în mod multiprocesor, datorită mai multor procesoare ce pot fi în aceeași cutie. Din punctul de vedere al controlului și administrării, îmi pare mai simplu să se lucreze cu o cutie ce execută mai multe aplicații, decât cu o mulțime de cutii server, care execută o singură aplicație. În plus, lucrul ca ciorchine este un subiect foarte important pentru servere, dar, în momentul de față, NT este renumit că nu oferă ciorchini. Wolf se lasă așteptat de mult timp și, cu excepția faptului că este prezent zilnic în presă, marele public urmează doar să-l vadă. Așa că, nu pot să înțeleg cum poate Mike vorbi de „utilizarea cu succes a lui NT în ciorchini“. Și mai este un aspect. Este drept că hardul a trecut în categoria bunurilor de larg consum, adică hardul Intel, dar nu trebuie să uităm de sfatul lui Ben Franklin: „aveți grijă de mărunțiș și dolarii își vor purta singuri de grijă“. Indiferent de cât de ieftine vor fi cutiile server, dacă folosim zece sau douăzeci în loc de una, nu văd cum facem economii. Conform noii grile de prețuri Microsoft, un sistem de început pentru o întreprindere, cu două servere, care presupune existența a patru cutii și patru seturi de soft, costă aproape la fel ca un server Unix cu o singură cutie RS/6000. Poate fi ușoară configurarea imprimantelor sub NT, dar nu știu cât de ușor va fi să întreții patru softuri de pe patru cutii, care se pot transforma ușor în opt, din cauza sistemelor tolerante la defecte care se pot utiliza.

Chiar înainte să renunț să mai sun la cei care au fost menționați în articol, căci părea că nu mai am șanse de succes, am încercat să găsesc o altă persoană greu de găsit: Morty Mandel de la Bray Valve and Controls, din Huston, Texas. Ceea ce m-a atras a fost că firma utizila, de mai mulți ani, un AS/400 pentru ERP. Dar a sosit timpul să se schimbe atât hardul cât și softul. Marty Mondel, un absolvent proaspăt de la Texas Business School a ajutat implementarea tranziției. Compania are mai multe sedii care nu sunt legate în rețea, în acest moment. Sediul din Huston are în jur de o sută de utilizatori, din care cincizeci și cinci sunt implicați în procesări ERP. Firma utilizează CA Unicenter și pe lângă AS/400 mai are nouă servere NT. Pentru clienți ei utilizează Windows 95. Administrarea rețelei se face de pe AS/400, datorită softului de calitate disponibil aici. Cu timpul, ei ar putea să schimbe softul de administrare, dar nici Morty nu știa încă de Tivoli. Știa totuși de System View. Morty nu prea știa OS/2 deși originile NT îi erau cunoscute. Serverele sunt utilizate pentru servicii de fișiere și tipărire, și se execută pe ele și MRP. Cu toate că au cincizeci și cinci de utilizatori, aceștia nu fac acces simultan. Baza de date principală este totuși pe AS/400. Softul, Manufacturing Knowledge, este scris de o divizie de la Computer Associates și este scris integral pentru NT. În ciuda faptului că este mulțumit cu NT, Morty este conștient de posibilitățile acestuia și mi-a spus că, pentru un număr mai mare de utilizatori, ar putea exista probleme de eficiență, viteză și stabilitate a sistemului. Îi place NT, dar știe că nu este pentru toată lumea. Compania este în curs de înlocuire a rețelelor Novell existente la un alt sediu, dar nu au planuri de intranet între sedii. Dacă va crește capacitatea, cu mult peste cea prezentă, vor trebui să reconsidere strategiile. L-am întrebat pe Morty, ce crede despre Java. Mi-a spus că este frumos, dar pe moment este doar frumos și nu vede părți practice deocamdată. Părțile implicate își pierd timpul cu războiul dintre ei și el nu vede nimic constructiv. Despre Network Computing? „ Interesant, dar nu văd beneficii pentru noi“. Dar ușurința de control a rețelei, conlucrarea sistemelor de operare, mașini virtuale Java și viața ușoară pentru administratori ?, am revenit. „Toate acestea sunt frumoase, mi-a răspuns, dar orice vis este frumos și trebuie multe pentru realizarea lui“. Nu știa de creșterile de preț de la Microsoft și nu se bucura.

A fost o conversație plăcută și, după ce am discutat cu Morty, subit, mi-am amintit afirmația lui Jon Ortisk din articolul din Manufacturing Systems, despre gașca de utilizatori conservatori Unix. Toți oamenii cu care am vorbit până acum sunt tineri, absolvenți proaspeți de colegiu, dacă nu și mai verzi, și la început carieră. Nu toate companiile aveau departamente de informatică și informaticieni de modă veche. Toți aveau titulaturi sonore în cadrul firmei lor, dar modul lor de a vorbi și de a rezolva problemele îi trădeză. Ei sunt noua generație de profesioniști MIS, care adoră GUI, au o înțelegere total deplasată a sistemelor mainframe și nu au mentalitatea mainframe. Ei se simt confortabil cu sistemele desktop, și sunt mai mult pasionați dacât programatori instruiți care sunt în stare să scrie o aplicație pornind de la zero. Majoritatea lor a crescut împreună cu calculatoarele și vede diferit lucrurile. Ei se simt mai în siguranță cu GUI de la NT decât cu plicticoasa linie de comandă Unix. Au fost educați să utilizeze soft gata, la cutie și nu au trebuit să scrie un program pentru orice aplicație de care aveau nevoie. Ei sunt obișnuiți să lucreze cu maus și iconuri, și găsesc calea naturală de a adăuga un utilizator în rețea prin selectarea pictogramei și nu printr-o linie de comandă. Ei formează noul și este prea devreme să vedem dacă și viitorul. Când eram tineri, ne plăcea părul lung, nonconformismul și totdeauna detestam sistemul politic existent. Când am crescut, am descoperit că viața pe Pământ a fost aceeași din totdeauna și noi eram cei diferiți, care parcurgeam faze. Acestă generație nouă trece prin faza descoperirilor acum și se bucură de posibilități noi. Microsoft îi atrage acum și văd în actuala nebunie după NT un semn al timpului prezent. Atunci când acești minunați manageri MIS vor avea gustul adevărat al vieții, vor crește spre poziții mai complexe și vor dobândi poate gradul de „gașcă de conservatori Unix“, și vor vedea lucrurile în mod diferit. Dar atunci, Java va fi tot atât de obișnuit ca acum DOS și mentalitatea lor se va schimba rapid. Acest lucru nu înseamnă că NT va dispare, dar va fi ascuns adânc sub Java, la fel ca și Unix, OS/2 și ca Mac.

Acum, se poate că mulți cititori îmi vor reaminti ideile, dar este OK. Nu sunt profet ci încerc doar să interpretez faptele. Dacă am sau nu dreptate, doar viitorul va decide. Cred cu adevărat în arhitectura deschisă ca opusul celei închise și cred sincer în colaborarea adevărată și echilibru, nu în segmentare și dictatură.

Microsoft a avut un adevărat noroc cu NT, dar noua grilă de preț a apărut prea devreme și cred că va declanșa un proces de evaluare. Când era ieftin, NT era interesant, când costă ca și un SO stabil de pe piață, drăgălășenia nu mai face impresie. Mă tem că noua generație de administratori de sisteme informatice va trebui să învețe linia de comandă Unix, deoarece corporațiile americane nu vor cheltui banii doriți de Microsoft pentru performanțele oferite de produse. Mă bucur și sunt dezamăgit de Microsoft că nu a putut juca jocul până la capăt. Dacă ar mai fi așteptat puțin...

La urma urmei, rușii ar fi fost musulmani azi, dacă cei care i-au condus și au căutat o religie nu ar fi avut o atitudine așa de liberală în privința femeilor și băuturii. Biblia a câștigat, nu din cauza superiorității, ci din cauză că nu prevedea pedepse atât de aspre ca și Koran-ul pentru cei care umblau după femei și beau alcool.