1997 a fost numit anul Internetului - dar nu neapărat, cum s-ar crede, pentru succese - incontestabile de altfel - ci chiar dimpotrivă.

Dacă e să-l credem pe Bob Metcalfe, Internetul este la marginea prăpastiei - mai e puțin și s-a terminat…

Bob Metcalfe, ee68, metcalfe@info world.com , sau altfel spus inginer de profil electric, MIT, promoția 68, este unul din cei ale căror nume nu vor fi uitate de istoria tehnicii:
• în 1973, a inventat ethernet - o modalitate de interconectare a calculatoarelor folosită în prezent de peste 100.000.000 de calculatoare din lumea întreagă;
• în 1979, a fondat 3com, companie care face anual vînzări de 5 miliarde (USD…)
• în 1996 a primit „IEEE Medal of Honor“

Previziunile sumbre ale lui Metcalfe nu sînt chiar noi și mai în glumă, mai în serios, Metcalfe declara că probabil va intra în istorie nu ca cel-care-a-inventat-ethernetul, ci ca jurnalistul-care-a-mîncat-articolul-în-care-a -făcut-un-prognostic-fals: la a șasea conferință WWW  desfășurată la Santa Clara, la 10 aprilie 1997, asistența l-a determinat să mănînce (ufff…those americans) articolul din numărul InfoWorld decembrie 95 în care prezisese că în decursul anului 1996, Internetul va colapsa, lucru care nu s-a întîmplat. Sau nu pe de-antregul.

Metcalfe introduce noțiunea de kilo- mega- giga-laps pentru a nuanța colapsurile prezise: numărul de ore*utilizatori pierdute din cauza nefuncționării parțiale sau totale ale unor părți din tot ceea ce definește Internetul.

Argumentele pe care le aduce Metcalfe sînt greu de combătut chiar și de cei care neagă cu vehemență că WWW este un acronim pentru World Wide Wait: de la simplul fapt că toți cei care utilizează un browser știu foarte bine unde este butonul de stop, pînă la incidente de natura celui în care o banală eroare de editare pe care a comis-o un inginer de întreținere la Netcom tastînd din greșeală un ampersand într-o tabelă de rutare, a „doborît“ într-o clipită toate ruterele netcom și a făcut imposibil accesul la Internet pentru toți cei circa 400.000 de utilizatori netcom timp de circa 13 ore (un 5,2 megalaps în accepțiunea lui Metcalf).

Problema cea mare vine din viteza de creștere: toată lumea vrea acces Internet, din ce în ce mai mulți oameni vor să conecteze din ce în ce mai multe calculatoare pe care să ruleze din ce în ce mai multe aplicații cu pretenții din ce în ce mai mari relativ la volumul de date ce trebuie vehiculate la viteze din ce în ce mai mari…

Gîndiți-vă ce se întîmplă dacă toți posesorii ai vreunui mijloc de locomoție ar ieși deodată pe șosele, sau toți abonații telefonici ar ridica receptoarele deodată: n-ar mai funcționa nimic, toate șoselele ar fi blocate, nimeni n-ar putea vorbi cu nimeni.

Și genul ăsta de probleme, tehnice să le spunem, sînt doar primele dintr-un noian care de-abia urmează, și pe care americanii le văd ca fiind ale lor, neînțelegînd prea exact ce se întîmplă în bătrîna Europă, pe care o simt plutind undeva în derivă, la distanță din ce în ce mai mare. Mult prea mare ca să nu implice o doză de compătimire: aaa, Europa, sigur că da, acolo unde telefoanele locale costă bani, unde prizele de prin hoteluri pentru modemul din laptop diferă de la țară la țară sau chiar de la un hotel la altul, în cazul fericit că sînt prezente, unde …

Problemele majore pe care Internet-ul le aduce cu el de-abia se întrevăd, și poate anul Internetului marchează doar momentul în care o parte însemnată din inteligența lumii îi acordă cu adevărat atenție. Pentru că acum Internetul a ieșit definitiv din sfera „tehnocraților“ - e pentru toată lumea, și pentru arheologi, și pentru polițiști, și pentru medici, și pentru politicieni, și pentru muzicieni, și pentru ingineri, și pentru bucătari, și pentru alpiniști…

Generațiile care vin vor crește sub semnul Internetului, comunicînd în moduri nemaiîntîlnite pînă acum. Mult mai directe, mult mai deschise. Mai expuse. Inclusiv la experiențe dureroase: vezi cazul fetiței de 11 ani, căreia prietenul ei, vrînd să-i arate cum e cu Internetul, s-a apucat să-i caute situri cu referiri la Winnie the Pooh, ursulețul mult iubit al fetiței. Și a dat peste un sit în care blîndul ursuleț, celebru erou de benzi automate și totdeauna personaj pozitiv, era prezentat ca un gangster fioros, ucigaș în serie, degrabă vărsătoriu de (mult) sînge… Fetița a izbucnit în plîns și a rămas cu o traumă. Sigur că va înțelege cîndva că totul era o glumă sarcastică - dar deja felul în care vede lumea este altul. Mai bun?! Nu. Mai matur? Poate. Dar sigur _altfel_.

Bine sau rău - copiii nu prea au cum să fie ajutați de „cei bătrîni“. Bătrînii nu știu, bătrînii nu înțeleg: fiindcă nu pot, fiindcă nu vor…

Bătrîna Europă și Lumea Nouă.