Say cheeeese!

Aparatele de fotografiat digitale câstigă tot mai mult teren în lupta cu filmul de celuloid, bucurându-se de o sustinere si utilizare tot mai largă.
Marius Tudorică

Nu este vorba nici pe departe de popularul produs rezultat din prelucrarea laptelui. E vorba de populara expresie la care americanii si multi altii ridică colturile gurii într-un zâmbet pentru posteritate. Pentru multi care se execută si fac exact ce zice sintagma, s-au schimbat atât de multe în ultimii ani, încât probabil paginile revistei s-ar dovedi neîncăpătoare pentru un tur de fortă care să puncteze aceste schimbări. Posteritatea nu va mai râde de noi chiar asa de mult, sau cel putin nu chiar asa de ironic. Am trecut si cu zâmbetele în lumea digitală. S-a dus vremea fotografiilor mutilate de degetul înfipt în blitz sau obtinute de pe banda video înregistrată în standard PAL/NTSC. Nemultumirile furnizate până acum de unele studiouri foto care ne uimeau câteodată cu deplorabila calitate de care erau în stare, par să se apropie de sfârsit. Există tot mai multi asa numiti fotografi digitali, care te ajustează si te prelucrează până ce poza nu numai că te satisface, dar îti produce un călduros sentiment de consideratie fată de propria persoană.

Dincolo de aceste fapte menite să ne facă viata mai roză, aparatele de fotografiat digitale îsi găsesc utilitate într-un număr tot mai mare de domenii. De la simpla poză pe care o faci cu prietenii la o petrecere, si până la costisitoarele si complexele sisteme de supraveghere prin satelit, lumea e plină de astfel de aparate. Si, cum era de asteptat, solutiile din domeniu au aruncat preturile acestor aparate pe o foarte abruptă pantă, multe dintre sistemele performante pe care altădată nu si le puteau permite decât asociatiile guvernamentale sau stiintifice sunt astăzi accesibile omului de rând. Trebuie precizat că notiunea de om de rând e destul de ideatică la noi. Omul acesta de rând ar fi un tip care se ridică la rangul de utilizator al unor programe de prelucrare grafică cum ar fi Adobe Photoshop sau Premiere si care este în stare să înfigă conectorul serial al unei camere digitale în omologul său de pe panoul din spatele PC-ului. Asa că, mai avem ce astepta până când acest om de rând apare si la noi.

Însă, înainte de a începe o survolare a tărâmului digital în care se scaldă camerele de astăzi, trebuie să precizez că notiunea de aparat de fotografiat digital este o notiune românizată ca să zic asa, a termenului englezesc digital still camera. O denumire mai corectă (si foarte lungă) ar fi cea de sistem digital pentru captura statică de imagine. Însă, din motive lesne de întele,s pe parcursul articolului apar termenii de aparat de fotografiat digital sau cameră digitală, ambele descriind notiunea explicată mai sus.

Cei patru mari...

Ei sunt companiile Sony, Panasonic, JVC si Pixera si furnizează camere digitale despre care putem spune că reprezintă piata din domeniu. Desi aceste aparate sunt clasificate de către firmele producătoare ca sisteme de achizitie a imaginilor statice, ele sunt capabile să furnizeze si imagini video si sunet de o calitate apreciabilă. În acest scop unele dintre ele dispun pe lângă interfata video si de un sistem de stocare pe bandă video. Desigur, calitatea oferită de aceste camere este departe de a multumi pe unii fotografi profesionisti, care sunt de părere că imaginile furnizate de aceste camere sunt de o calitate inacceptabilă, fiind departe de reprezentări fidele ale reali-tătii.

Dar, haideti să aruncăm totusi o privire la cărtile de vizită a unora dintre produsele celor patru companii.

Sony DCR-VX1000 este singura cameră digitală care dispune de facilitatea FireWire, tehnologie ce asigură rate de transfer de 200 Mbps. Este o cameră destinată atât capturii statice, cât si imaginii video. Sistemul de senzori este realizat de trei celule CCD (fiecare cu o rezolutie de 410.000 pixeli). De asemenea, DCR-VX1000 dispune de un sistem de superstabilizare a imaginii, de un algoritm de interpolare a cadrelor în modul de operare fotografic, de o interfată video, de un DSP audio si de un sistem de stocare pe bandă video de 60 de minute. Camera poate opera la o iluminare de minim 4 lucsi.

Al doilea mare, Panasonic AG-EZ1-UP are dimensiuni mai reduse fată de DCR-VX1000 de la Sony, fiind destul de asemănătoare cu aceasta: trei senzori CCD, sistem de stabilizare a imaginii, DSP audio (pe 12 si 16 biti) si stocare pe casetă de 60 de minute. Ea diferă totusi de camera Sony prin tipul de semnal standard generat (output) - S-Video (FireWire la Sony), prin sistemul de captură foto si prin faptul că are nevoie de mai multă lumină (5 lucsi).

JVC GR-DV1 este un produs deosebit de interesant. Paradoxal această cameră dispune de un singur senzor CCD capabil de o rezolutie de 510.000 pixeli. Sistemul de stabilizare a imaginii si înregistrarea pe casetă sunt prezente si aici. Standardul în care camera operează este tot S-Video, iar sistemul de captură statică poate fi setat la formatele 4:3 sau 16:9. Trebuie să remarcăm însă că această cameră poate opera la doar 1 lux si dispune de un sistem de pozitionare a imaginii (Viewfinder) ce operează la o rezolutie de 112.000 pixeli.

Un produs ieftin si inovator este Pixera Professional. Această cameră digitală este în stare să producă imagini statice sau video de 1.000.000 de pixeli. Ea dispune de un singur senzor CCD de 410.000 pixeli. Codificarea imaginilor pe 24 de biti asigură o calitate remarcabilă, rata semnal/zgomot este de 46 dB, iar sistemele de focalizare sunt automate. Camera nu are posibilitatea de a stoca imaginile pe bandă, stocarea realizându-se direct pe hard disc. De remarcat că viteza de prelevare a imaginilor poate fi ajustată de la 1/1000 la 1/16 secunde.

Această plonjare în lumea camerelor digitale nu e menită să vă producă confuzie. Desigur, toti avem propriile sisteme de evaluare a performantelor camerelor digitale. Vor exista destui care vor spune că acestea nu se ridică la un nivel de calitate acceptabil. Dar, aceste camere sunt destinate unei largi game de utilizatori, pretul de comercializare fiind unul dintre indicatorii de care s-a tinut seama în procesul de proiectare. Ele fac parte practic din gama produselor de pret mediu. Cu alte cuvinte, nu se poate crea un produs si pentru novici si pentru profesionisti care să-i multumească deplin pe ultimii.

Pe de altă parte, trebuie tinut cont si de placa de captură video. De exemplu, desi camera video Sony dispune de sistemul FireWire, capabil de rate de transfer ametitoare, placa de captură care însotea sistemul la prima lansare nu asigura o viteză de transfer suficientă capturii video full-motion.Dar pretul de achizitie a unei plăci de captură FireWire va fi mult mai mic decât al unei plăci de captură actuale, ca să nu uităm de formidabilul potential al tehnologiei FireWire sustinute de procesoarele Intel MMX. Aceste simbioze tehnologice sunt în stare să aducă schimbări majore nu numai în captura video, ci în întreaga lume multimedia.

...si noul război

Dacă vă uitati mai atent la dotările celor patru camere digitale prezentate mai sus, veti observa că toate au în comun ceva: senzorul este format din una sau trei celule CCD. Această tehnologie pare să domine piata senzorilor destinati produselor de pret mediu.

Dar iată că lucrurile încep să schimbe, numele unui nou competitor făcându-se tot mai auzit. Celulele CMOS sunt cele care vor face concurentă serioasă senzorilor CCD.

Venind puternic din urmă, senzorii CMOS aduc cu ei un avantaj greu de egalat: costuri de fabricatie mult scăzute fată de tehnologiile CCD. Acest avantaj rezidă în faptul că procesul de fabricatie al acestor senzori poate fi realizat în actualele linii de fabricatie a chip-urilor de siliciu. La polul celălalt, celulele CCD necesită linii speciale de fabricatie al căror randament (număr de produse utilizabile) este mult mai scăzut. Toate acestea fac ca senzorii CMOS să aibă un avantaj de circa 25-50$ fată de celulele CCD în ceea ce priveste gama de produse destinate teleconferintelor (160x120) sau capturii statice (640x480). Această diferentă de pret între senzori se traduce într-o diferentă de pret de ordinul a 100-150$ între preturile de vânzare cu amănuntul al camerelor, iar în gama de produse al căror pret nu depăseste 400$, această diferentă este demnă de luat în considerare.

Cel mai clar exemplu în acest sens îl constituie camera digitală a companiei Sound Vision Inc. Aceasta capturează si comprimă imagini statice color, imagini video si sunet. Desi pretul ei este în jurul a 300$, nu veti găsi pe piată nimic atât de performant nici la un pret dublu. Iată câteva dintre facilitătile de care se bucură acest aparat de fotografiat digital: rezolutie de 1000x800, blitz electronic automat, memorie internă PCMCIA (de tipul I sau II) de 2,5 MB, posibilitatea de a dispune de mai multi algoritmi de compresie si de a înregistra maxim cinci secunde de sunet pe imagine. De remarcat că ultima facilitate este deosebit de atractivă pentru surferii Internet, care pot trimite acum o poză însotită de cinci secunde de sunet. Desigur, camera poate fi conectată direct la PC printr-o legătură serială, utilizatorul putând-o folosi pentru teleconferinte cu rate de 1 imagine pe secundă.

Dar nu trebuie să ne înecăm în propriul entuziasm. Senzorii CMOS devansează ca raport pret/performantă celulele CCD în asa numita gamă a fotografiilor destinate albumelor de familie. Calitatea solicitată în acest domeniu e undeva între nivelul profesional si cel al rezolutiilor scăzute (cum ar fi standardul NTSC/PAL). Pentru profesionistii din domeniu care doresc să obtină imagini de înaltă calitate (16.000.000 pixeli), senzorii CCD sunt deocamdată singura solutie disponibilă.

Conectat sau portabil?

Dacă în cele din urmă ati hotărât să achizitionati un aparat de fotografiat digital care să vă facă viata mai plăcută sau mai usoară, n-ati scăpat de griji. Trebuie să vă hotărâti dacă aparatul pe care veti plăti o sumă destul de consistentă va fi conectat în permanentă la PC-ul dvs. sau va fi un dispozitiv portabil. Ambele tipuri sunt reprezentate de oferte variate, asa că, odată ce v-ati hotărât asupra unuia dintre tipuri, veti avea de unde alege. De asemenea, ca în multe alte domenii, preturile acestor dispozitive scad din ce în ce mai mult.

Însă indiferent care dintre cele două tehnologii vi se pare mai atractivă, la achizitia unei camere digitale trebuie să aveti în vedere următorii indicatori de calitate:
• facilitate în utilizare. Asta ar însemna că numărul de butoane de pe cameră trebuie să fie minim. Un număr prea mare de butoane ar putea aduce confuzie în rândul utilizatorilor obisnuiti.
• sistemul de centrare. O cameră digitală fără un sistem de centrare (ViewFinder) a imaginii nici nu intră în discutie. Unele dintre primele camere cu sisteme de centrare nu produceau o imagine finală centrată si frumoasă ca cea afisată de sistemul de centrare. Dar, dacă camera dispune de un ecran LCD, ati scăpat de această problemă.
• rezolutia. Dacă camera nu asigură o rezolutie minimă de 640x480 nici să nu vă gânditi să o cumpărati. Peste numai câteva zile de utilizare, vă veti da seama că ati aruncat banii pe fereastră.
• blitz-ul electronic. Iluminarea suplimentară este absolut necesară.
• algoritmul de compresie. Nivelul de performantă al algorimului de compresie a imaginilor captate va determina practic randamentul în exploatare. Cei mai cunoscuti algoritmi de compresie în ordinea descrescătoare a performantei ar fi: SPIHT, Wavelet, Fractal2, I-JPEG, Fractal si JPEG.
• software-ul de prelucrare. Aici alegerea e mai simplă. Cele mai populare programe sunt Adobe Premiere si Photoshop. Ele sunt folosite de cei mai multi fotografi digitali pentru a prelucra imaginile capturate. Programele dispun de algoritmi de anti-alising si de filtre dedicate.
• cablurile de conectare. Trebuie să aveti în vedere că e aproape imposibil să vă procurati un cablu de legătură de rezervă. Asa că sfatul ar fi să nu pierdeti cablul original. Pe de altă parte, nu există un standard de configurare a conectoarelor acestor cabluri. Asa că fiecare producător si-a dezvoltat propriul tip de conectoare.

Acestea fiind spuse, să aruncăm o privire la unele dintre motivele care ar trebui să vă determine să adoptati una dintre cele două tehnologii (conectate si portabile) ce domină lumea aparatelor de fotografiat digitale.

Camerele digitale conectate sunt de cele mai multe ori proiectate a fi camere video half-motion sau full-motion (pentru supraveghere, videoconferinte, etc.). Primele produse de pret scăzut asigurau o rezolutie scăzută, chiar inacceptabilă. Aceste produse erau ceva de genul: pret scăzut pentru o calitate la fel de scăzută. Cu toate acestea, rezolutiile furnizate de acestea era multumitoare pentru o gamă destul de largă de utilizatori.

Pe măsură ce senzorii si algoritmii de compresie au evoluat iar lătimea de bandă a fost împinsă tot mai sus, aceste produse au început să-i multumească chiar si profesionistii din domeniu.

Orientarea spre o solutie conectată nu vă va scăpa de griji, chiar dacă nu trebuie să vă preocupati de durata de viată a bateriilor sau de performantele si consumul ecranului LCD.O problemă pe care trebuie să o aveti în vedere ar fi faptul că aparatul de fotografiat conectat va avea nevoie de o conectare serială la PC. Numărul porturilor seriale sunt limitate la o masină Wintel PC (proprietară sau nu), asa că dacă ati ocupat deja toate aceste porturi, veti fi nevoit să adăugati o placă serială pe care să o configurati în asa fel încât să nu intre în conflict cu celelalte dispozitive seriale. Aceasta vă poate da foarte multă bătaie de cap, căci adresele conflictuale sunt o problemă serioasă pentru PC-uri.

Una dintre solutii este propusă de compania Kodak prin produsul Kodak DVC 300. Această cameră digitală conectată este destinată noii magistrale USB (Universal Serial Bus). DVC 300 este fără doar si poate un produs foarte interesant, dar magistrala USB poate fi găsită deocamdată pe foarte putine sisteme; specialistii din domeniu fiind de părere că aceasta nu va fi adoptată la scară mare până la aparitia noului SO Microsoft - Windows 98 sau Rhapsody. (Căruia i-a fost destinată de altfel magistrala USB.)

Dacă veti dispune în viitorul apropiat de o cameră digitală conectată, trebuie să tineti cont si de distanta fată de PC la care aceasta va opera. Zgomotele care se pot induce în cablul ce realizează conectarea sunt o problemă serioasă, unele sisteme de vizualizare din domeniu fiind limitate de aceste zgomote la o rază de actiune foarte mică. Acest lucru vă va face probleme dacă veti dori să realizati videoconferinte sau conferinte statice (half-motion) cu un astfel de sistem.

Un alt dezavantaj destul de bizar este sistemul de focalizare a acestor sisteme de vizualizare conectate. La cele mai multe dintre acestea, focalizarea nu este servo, ci manuală. Cu alte cuvinte, în momentul în care ati ales coltisorul de lume pe care doriti să-l imortalizati, trebuie să rotiti de un dispozitiv cilindric până când obtineti claritatea dorită. Este o operatiune pe care foarte multe voci ar putea-o categorisi pe bună dreptate ca fiind primitivă.

Dar să nu uităm că aceste camere au un avantaj deosebit: furnizează imagini instantanee. Cu alte cuvinte, imaginea sclipitoare si clară e disponibilă pe PC-ul dvs. odată ce ati focalizat camera. Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere si preturile mereu în scădere ale acestor aparate. De exemplu, DVC 300 se va vinde la un pret undeva în jurul a numai 300$.

La polul celălalt, aparatele de fotografiat digitale portabile nu sunt departe de cele conectate. Tot mai multe dintre ele sunt echipate cu ecrane LCD si chip-uri de memorie flash. Acestea vă dau posibilitate vizualizării unei imagini achizitionate; asa că dacă aceasta nu vă convine o puteti trage în chip încă o dată, fără să fiti nevoiti să faceti o plimbare până la PC sau laptop. Demn de remarcat e si faptul că memoriile acestor aparate se pot conecta la slot-urile PCMCIA ale unui laptop sau la alte dispozitive (să le spunem de docare) conectate la PC.

Unul dintre aspectele pe care nu trebuie însă să-l neglijati la alegerea unei camere digitale portabile e durata de viată a bateriilor. Prin aparitia ecranelor LCD si a altor facilităti, unele dintre aceste camere s-au transformat în veritabile sugative energetice. De exemplu, camerele Olympus L-200 si Fujix DS-7 mor după un număr inacceptabil de fotografii făcute si transferate (circa 12). Această problemă ar putea fi surmontată prin înlocuirea bateriilor originale cu unele mai scumpe bazate pe ioni de litiu (125Wh/kg si 250 Wh/l). S-ar putea însă ca nici acest lucru să nu vă aducă satisfactiile scontate pentru suma investită în noile baterii. O mână de ajutor pare să vină din partea unei noi tehnologii, care promite să aducă o îmbunătătire substantială în lumea bateriilor. Noile baterii vor fi realizate din polimeri metalici si vor avea capacităti cu circa 67% mai mari decât uzualele baterii de Ni-MH. Aceste capacităti mult îmbunătătite vor fi disponibile însă la preturi destul de pipărate, ca să nu mai pomenim că aceste baterii vor iesi pe piată peste aproximativ 3-5 ani.

Desi o cameră portabilă e în general mai scumpă decât una conectată, preturile primelor sunt într-un accentuat proces de scădere. De exemplu, Kodak DC-120 care se bucură de facilităti ca senzori CCD de înaltă rezolutie, focus prin lentile, ecrane LCD, blitz si chip-uri de memorie flash se comercializează la 999$. De asemenea, o nouă generatie revolutionară de astfel de aparate îsi face aparitia - camere portabile cu senzori în tehnologie CMOS.

Nu vă amăgiti însă! De fapt si de drept, fiecare tip de aparat de fotografiat digital (portabil sau conectat) se adresează unui anume segment de piată. Cu alte cuvinte, nu puteti scoate pe cineva cu forta la plimbare sau să-l legati de scaun în fata PC-ului de dragul aparatului de fotografiat, fie el digital sau nu. Camerele digitale conectate se adresează acelora care doresc să dispună de un sistem de supraveghere sau conferintă ieftin si pentru care mobilitatea nu are câtusi de putin importantă. Camerele portabile sunt pentru cei pe care călătoria îi pasionează mai mult sau pe care slujba îi împinge la călătorie. Acestia pot acum aduce imagini de la un târg sau de la mare fără să se mai frământe dacă pozele ies sau nu bine. (Viva LCD!) Cu alte cuvinte: decizia vă apartine în totalitate.

Un viitor digital

Cel mai potrivit cuvânt de încheiere ar fi amintirea faptului că satelitii spion care vor fi lansati anul viitor vor fi capabili de rezolutii de 1 m si vor fi accesibili oricărui utilizator care dispune de o legătură Internet si de un cont la bancă (accesibil sau nu electronic). Acesti sateliti de supraveghere au la bord camere digitale care practic fac posibile rezolutiile de ordinul celei amintite mai sus. Cu alte cuvinte, fie că individul care vă face poza se află la trei metri în fata dumneavoastră, fie că se află la mii de km distantă, zâmbetul de pe propria voastră fată ar putea fi imortalizat într-o manieră digitală. Asa că eu spun că momentul să vă faceti o poză digitală a sosit. Just relax, say cheese!

Marius Tudorică este student la Universitatea Tehnică Cluj si vechi colaborator al revistei BYTE România. Poate fi conectat la: office@agora.ro.

(C) Copyright Computer Press Agora