Ați fost vreodată în Cișmigiu? Un parc frumos de adevăratelea și, nu numai pentru bucureșteni, o referință. Arteziene, alei, bănci, copaci, flori și frunze multicolore, o oază de liniște într-o metropolă sufocantă nu numai pentru vizitatorul ocazional.

Colțul șahiștilor poate trece neobservat – dar ar fi păcat să nu intri măcar o dată în lumea pitorească pe care o oferă…

Mai tineri sau mai bătrîni, mai mult sau mai puțin profesioniști, certamente pasionați, dispuși să se abandoneze complet în joc, să se perpelească sau să izbucnească în tirade, miștocari prin definiție, șahiștii de Cișmigiu formează o societate colorată, strălucitoare și unică. Plină de surprize – nu știi niciodată dacă cel cu care poate tocmai dai să începi o partidă este un novice ce de-abia a învățat să mute calul sau este un mare maestru, ieșit la o plimbare și savurînd anonimatul.

Poate că, îngroșînd puțintel, s-ar putea zice că Cișmigiul nostru e pentru șahiști cam ceea ce îmi închipui că este Copacabana pentru fotbaliști. Un loc unde se pot întîmpla fapte de genul celei despre care povestea Ioan Chirilă la un moment dat, implicată fiind o națională de fotbal a României aflată în turneu în America Latină. A ieșit echipa să se amuze puțin pe nisipul brazilian, la o miuță cu cin' s-o mai găsi pe-acolo: după 15 minute, era 4-0 pentru copiii plajei…

M-am simțit nu chiar ca în Cișmigiu, dar oricum teribil de bine, cînd am intrat recent la www.chessclub.com. Este chiar ceea ce pare, și încă mai mult de atît. Am intrat pentru o vizită de 5 minute și-am ieșit cu greu după două ore, uitînd complet că aveam lucruri mult mai importante de făcut decît să-mi pierd timpul jucînd șah cu cine s-o nimeri, în niște blitzuri din care am ieșit taare șifonat. Dar cum să nu te prindă microbul? Partenerii sînt oameni (deci mai pot fi și bătuți…), e suficient s㠄strigi“ că vrei să joci, mai spui cam ce nivel ai sau cauți și e aproape sigur că îți găsești un partener de o valoare suficient de apropiată pentru ca partida să nu fie neinteresantă apriopric.

Cel cu care tocmai am început o partidă renunț㠖 nu mai poate sta, are un meci de golf. Mda.

Clubul e tot timpul populat, la orice oră de zi și de noapte sînt cîteva sute de șahiști ce bîntuie pe acolo, se joacă în toate sistemele posibile, se pot face simultane, dacă vă trage ața, sau se poate porni oricînd un turneu de un anumit nivel („pornim un turneu eliminatoriu de 8, sîntem 5, mai e nevoie de încă 3 jucători, clasificați la peste x puncte“), meciurile sînt evaluate, dacă vrei, sau nu, dacă nu vrei. Anonimitatea este garantată, dacă vrei să-ți înfricoșezi adversarul din vorbe, poți să și vorbești cu el în timp ce joci, explicîndu-i de-a fir a păr și negru pe alb de ce nu există mutare mai proastă decît cea pe care tocmai o va face imediat și că oricum ar fi bine să uite orice gînd de victorie în meciul ăsta, pentru că va fi zdrobit… Cine nu vrea să joace, poate să chibițeze, sau să ceară ajutor, sau să analizeze anumite partide sau poziții împreună cu alții… Un club de șah extraordinar de activ, în care nu se știe cu cine joci de fapt: poate e chiar Kasparov intrat și el în momentul ăsta? Cine o fi „Tomato“? Poate un puștan de 9 ani, poate Judith Polgar, poate Bill Clinton?

N-are importanță. Ce este important, cred, este că acest gen de aplicații – care să profite din plin de ceea ce înseamn㠄satul global“ – încep să se înmulțească văzînd cu ochii. Mi se pare evident că pentru copiii de mîine Internet-ul va fi la fel de natural cum li se pare celor de astăzi televiziunea.

M-am surprins sedus de CDDB. O idee pe cît de simplă, pe atît de plăcută: o bază de date în Internet care ține minte pentru fiecare CD – cu număr de identificare unic de la fabricant -cine ce cîntă. Pui CD-ul în unitate și automat acesta își ia din Internet datele relative la melodii, cîntăreți, formații, autori… Nu e încă clasificat CD-ul? Cîteva minute de muncă și gata – s-a rezolvat. Global! Nimeni nu va trebui să mai repete efortul pe care l-am făcut. Oricine va putea să corecteze, dacă am greșit ceva.

Și IPP-ul face pași rapizi - Internet Printing Protocol. De ce să transporți ziare și reviste tipărite cu mult efort într-un singur loc de-a lungul a sute sau mii de kilometri, consumînd benzină, muncă și timp, dacă poți tipări direct în fiecare oraș care are posibilități de tipărire proprii? Și fiecare oraș mai mare începe să aibă…

Globalizare, descentralizare – cercetătorii ce se ocupă de rețele complexe se uită cu un ochi la mama natură: softul ce controlează ce se întîmplă s-a dovedit incredibil de simplu și de robust cînd s-a încercat simularea unei funcționări de genul „mușuroi de furnici“, în care fiecare nod din rețea – o „furnic㓠– are puțintică inteligență, cît să verifice că ceea ce o înconjoară funcționează normal. Ce nu funcționează, se elimină și se înlocuiește – banal de simplu, și aproape fără a afecta buna funcționare a sistemului.

S-au mai văzut noutăți, și nu puține revoluționare. În Internet, ele se întîmplă mereu. Și se propagă, tot timpul, tot timpul, într-un ritm care stîrnește confuzie. Spune Vinton Cerf, părintele Internet-ului: „If you are not confused by what's going on these days, you don't know what's going on.“