Războiul browserelor a intrat în faza finală...
Dar deznodământul e încă departe.

Schimbările neașteptate ne iau prin surprindere nu pentru că se produc, ci pentru că se produc acolo unde nimic nu le prevestea. Să ne reîntoarcem, pentru o clipă, în 1994. Incredibil: doar trei ani au trecut de atunci și totuși 1994 pare a face parte dintr-un alt ev. Ce era nou în acel an? Toată lumea stătea cu ochii ațintiți asupra unui produs numit, în cod „Chicago“ sau Windows 4.0, pe care Microsoft îl tot promitea, dar nu reușea să producă decît versiunea 3.11 a sistemului său de operare. Nu cred că a mai existat în istoria IT un alt produs soft pe seama căruia să se fi făcut atîta vîlvă, dar și atîta haz, datorită amînărilor perpetue la care era supus. În primăvară apăruse OS/2 Warp 3.0, un produs excelent, dar suferind de lipsa cronică de aplicații native; evident, OS/2 venea cu cea mai bună implementare a unei mașini DOS virtuale realizată vreodată și cu WinOS/2, care putea executa chiar și aplicații Win32 1.25... dar atunci de ce să nu lucrăm direct cu DOS+Windows? Mai în glumă, mai în serios, apăruse justificarea că această struțocămilă reprezenta singura posibilitate de a evita resetarea computerului la blocarea unei aplicații Windows. Într-adevăr, sub OS/2, nu aveai altceva de făcut decît închiderea sesiunii WinOS/2 și gata – datele din celelalte aplicații nu erau afectate. Care „aplicații“, însă? Aplicațiile OS/2 care aproape că nu existau sau, dacă existau, erau mult prea rudimentare pentru a nu fi invidios pe utilizatorii de aplicații Windows?

Astfel că, începînd din 1994, OS/2 s-a stins lent, dar inexorabil, acest declin neputînd fi stopat nici măcar de Warp 4 (Merlin), apărut în 1996. Merlin a fost o capodoperă; cu o interfață total reînnoită, proiectată de creatorii celei de pe Mac-uri, reprezenta tot ceea ce era mai nou: era Java-enabled, avea capacități integrate (și inteligente!) de recunoaștere vocală, avea o stabilitate extrem㠖 doar aplicații nu prea avea. Sărmanul Merlin. Era un tip de treabă, pe care te puteai baza. RIP.

Să revenim în anul 1994. Toată lumea așteaptă copilul teribil al dinozauricului Windows 3.x. Nerăbdarea este atît de mare, încît Microsoft vinde versiunea beta!!! Lucrul este de domeniul absurdului, dar intră în buna tradiție a firmei din Redmond... În sfîrșit, noua versiune, chiar și beta, ne lasă să întrevedem viitorul interfețelor. Adio, Program Manager și ferestruici aliniate simetric de către utilizatorii conștiincioși și nu foarte imaginativi... Adio, cascade, tile și File manager! Ne așteaptă o interfață mult mai logică, mai ergonomică și mai personalizabilă (apropos, cîți dintre cunoscuții dumneavoastră au schimbat Windows Default Scheme, neplăcîndu-le combinația dintre albastru și crem – culorile cu care sînt dichisite ferestrele?). Ne așteaptă Temele! O, ce minune! Sîntem fani Mr. Bean? nici o problemă? există Mr. Bean Theme, cu sunete, imagini și culori specifice; visați la StarTrek? o duzină de teme vă așteaptă, care de care mai futuriste. Dacă toate acestea nu vă satisfac, vă puteți crea propria tem㠖 trebuie doar să stabiliți din ce elemente va fi compusă această și să adăugați cîteva chei în regiștri.

În mod insidios, însă, transformarea interfeței nu a fost una cosmetică, ci o transformare a paradigmei, transformare de negîndit acum trei ani, în 1994, ba chiar și în anul apariției lui Windows 95. Această transformare a fost generată de o deplasare a centrelor de greutate dinspre activitatea de pe desktop către cea de pe Internet. Browserele, niște progrămele, la început (vă amintiți ce ridicol era IE 2.0 ? asta ca să nu mai vorbim de Mosaic...), au început să se umfle și să capete noi funcționalități și noi roluri în însăși arhitectura sistemului de operare. În noua versiune de Windows, browserul va reprezenta centrul interacțiilor dintre utilizator și aplicațiile sau documentele din propriul computer, Intranet sau Internet... Datorită Java, se pot rula aplicații în browser, chiar dacă mașina care găzduiește acea aplicație are un alt sistem de operare. Prin integrarea browserului se vor schimba obiceiurile manipulărilor de documente, care vor fi tratate nediferențiat, fie că se află pe discul hard, fie că se află pe cine știe ce server de peste mări și țări. În ce sens se vor dezvolta noile concepții? Este greu de prevăzut cum ne vom comporta, puși în fața unor situații ale căror implicații nu le putem prevedea în totalitate. Tot ce putem prevedea este intrarea în faza finală a războiului browserelor; de cîteva luni, steaua firmei Netscape părea să pălească, tocmai datorită integrării concurentului său în noul sistem de operare. Iată, însă, că și viața aplicațiilor este plină de surprize: între timp a apărut disputa Sun-Microsoft, interesantă nu atît din punct de vedere legal (vorba amicului Forbes, probabil că doar nepoții noștri vor afla verdictul procesului, după cîteva mii de amînări), ci din punct de vedere a evoluției Java, element crucial în lumea IT de mîine. Și, pe lîngă Java, cu un rol deloc neglijabil, armata Statelor Unite.

Ce are a face armata Statelor Unite cu browserele? Simplu: recent, Pentagonul a cumpărat 2,000,000 (două milioane) de licențe de la Netscape.

Urmarea ? Poate în episodul viitor...