Prin bunăvoința firmei Romsys (reprezentanța companiei Sun Microsystems în România) și cu sprijinul material al proiectului TEMPUS SJEP 9122 „Comunicații audiovizuale prin intermediul Tehnologiei Informației“, am avut ocazia, în zilele de 5-6 noiembrie, să fiu unul dinte participanții la conferința „The Road to Java“, care s-a desfășurat intre 4-6 noiembrie în Berlin, Germania. De la început se vede că datele participării mele nu coincid cu datele de desfășurare a conferinței. Diferența se datorează ambasadei Germaniei în București. Ca și alți membrii ai delegației române (din care făceau parte și alți profesori de calculatoare din diferite universități din țară, reprezentanți ai presei de specialitate, directori de bancă, etc.), am depus actele în vederea obținerii vizei în termenul de patru zile indicat de către Ambasadă. Poate este semnificativ de menționat că, în luna februarie 1997, am vizitat o universitate germană și m-am întors în țară fără să provoc nici un incident. Probabil că era de așteptat să mă comport la fel și cu această nouă ocazie. De altfel, pentru situații similare, Ambasada SUA la București acordă vize cu intrări multiple pe zece ani. Și o asemenea viză se acordă în aceeași zi în care s-a făcut solicitarea, pe baza unui interviu. Dar, acestea sunt regulile Ambasadei Germaniei, și le-am respectat. M-am prezentat la Ambasada Germaniei, conform programării, vineri, 31 octombrie (avionul pentru care îmi cumpărasem bilet, decola luni 3 noiembrie la ora 7 dimineața). Am aflat că, deoarece sistemul informatic s-a defectat, nu se va elibera nici o viză pană luni 3 noiembrie). Trecând peste șocul datorat modului în care au discutat cu mine reprezentanții personalului ambasadei, care verificau modul de admitere în ambasadă, am considerat că problema trebuie să fie rezolvată pentru tot grupul și m-am dus la sediul firmei Romsys. Echipa de la firmă a făcut eforturi deosebite pentru a rezolva problema. În afară de faptul că au luat legătura cu cei de la reprezentanța Sun Microsystems din Germania și cu alți organizatori ai conferinței, și-au oferit și serviciile pentru a ajuta la restabilirea sistemului informatic al ambasadei. Cu toate eforturile organizatorilor conferinței, care au transmis faxuri și au contactat telefonic ambasada Germaniei la București, nu s-a putut rezolva nimic. Absolut întâmplător, am aflat că totuși, în ziua de vineri, 31 octombrie, Ambasada Germaniei a eliberat niște vize. Care au fost criteriile? Cum este posibil ca unui director de bancă ce solicită o viză pentru o perioadă foarte scurtă și bine specificată în timp să nu i se acorde viza la timp ?. Dacă urma să se semneze un contract important pe data de luni, 3 noiembrie, la ora 12? Cine plătea penalizările? Marele nostru noroc s-a numit compania DacAir, care a înțeles și acceptat să transfere biletele din data de 3 noiembrie în data de 5 noiembrie, altfel 12 persoane ar fi rămas cu niște bilete de avion plătite și neutilizate. Să considerăm că totul este bine când se termină cu bine. Așa că, pe data de 5 noiembrie, beneficiară a unei vize acordată pe 3 noiembrie și care expira pe 7 noiembrie, am reușit, împreună cu ceilalți membri întârziați ai grupului, să ajungem la conferință la timp, ca să mai prindem o parte semnificativă din prezentarea președintelui companiei Sun Microsystems - Scott McNealy, dar prea târziu ca să audiem mesajul transmis participanților la conferință de către președintele Germaniei, Helmut Kohl, prin intermediul doamnei Elke Wulfing, secretar de stat.

Prezentarea făcută de Scott McNealy a fost a unui vizionar. Java este limbajul propus pentru cele mai diferite aplicații - clasicele dispozitive de tip „remote control“ au fost însoțite de „smart-card-uri“, care vor deveni într-o perioadă foarte apropiată o realitate (cel puțin pentru o parte a lumii) telefonul Java și inelul Java. Telefonul, care la prima vedere arată ca un telefon obișnuit, conținea și o tastatură, acces la Internet, etc. Demonstrația inelului a fost de tip scamator - apropierea inelului de o ușă încuiată a făcut ca ușa să se deschidă. Nu au lipsit din prezentare „săgețile“ referitoare la Microsoft. Ceea care mi s-a părut mai elocventă a fost de genul: dacă într-un pahar, care conține 100% Java, se pun trei picături de Windows, ceea ce se obține este Windows. Dacă într-un pahar, care conține Windows, se pun trei picături de Java ceea ce se obține rămâne Windows. Și asta nu reprezintă o dovadă de putere a Windows-ului, ci cât de ușor se poate strica o soluție portabilă. În privința importanței pe care o are păstrarea purității Java, Scott McNealy a făcut comparația între engleza vorbită cu accent și o variantă de Java în care s-a modificat ceva. Desigur că engleza cu accent este acceptabilă (și nimeni nu se gândește să dea în judecată pe cineva care vorbește cu accent sau cu greșeli limba engleza), în schimb, un program scris într-un limbaj Java vorbit cu accent va produce „crash“ pe calculatoare care vorbesc cu alt accent sau chiar fără accent. În același context, Scott McNealy a amintit faptul că Microsoft a semnat o licență pentru mediul Java, iar acum pretinde că Java este pur și simplu un limbaj și deci mașina virtuală poate să fie oricum. Soluția propusă de către Scott: utilizarea soluției Netscape, chiar și într-o variantă comercială pentru navigarea pe Internet și utilizarea sculelor de dezvoltare Borland, IBM sau Symantec pentru dezvoltarea de aplicații și applet-uri. În acest mod, presiunea consumatorilor va conduce Microsoft-ul la acceptarea soluției portabile(?).

Următoarea prezentare la care am asistat „E-Commerce: A Fundamentally New Point of View“ a fost făcută de către Glover T. Ferguson, Director, Worldwide E-Commerce Program West Europe Technology Group. Din această prezentare, cel mai mult mi-a plăcut afirmația: „Think big, implement small“. Este exact unul dintre marile avantaje ale soluțiilor Java, care mută efortul de calcul tot mai mult pe servere, pe soluții de reutilizare a codului. În general, toată prezentarea a fost un apel spre utilizarea eficientă a resurselor, spre acțiune acum, fără sa se aștepte ceva ce urmează (eventual) să se mai întâmple. Desigur, aplicațiile dezvoltate trebuie să aibă în vedere ce este util pentru afaceri, ce va aduce profit, ceea ce nu este neapărat același lucru cu ce este la modă (cool). Secțiunea de dimineață s-a încheiat, spre mirarea mea, cu un soi de balet cu steaguri, foarte aplaudat de către cei peste 4500 de participanți la conferință, care au considerat că manifestarea era foarte americană, mie mi-a amintit mai curând de un dans tematic de pe vremea „Cântării României“ (poate dacă în loc de steaguri s-ar fi utilizat pene, aș fi fost și eu de acord). Am aflat de la cei care participaseră de la început că așa a arătat și deschiderea.

A urmat o pauză în care am avut ocazia să constat că România face parte, din punct de vedere al companiei Sun Microsystems, dintr-un grup numit Africa, Mediterranean and Middle Est (în holul imensului centru internațional de conferințe a fost organizat un loc în care existau steaguri galbene pe care erau înscrise numele regiunilor comerciale considerate de către compania Sun Microsystems. De exemplu, pe un astfel de steag scria: Russia, Middle Europe: Hungary, Poland, Czech, Slovakia, de partea cealaltă a sălii se găsea steagul cu Africa, Mediterranean and Middle Est, despre care am aflat că reprezintă și zona Balcanilor, inclusiv România). Recunosc că nu prea am mai înțeles cum mai arată harta lumii. Probabil că așa se vede de la mare distanță.

După masă, conferința s-a împărțit în două secțiuni: tehnică și de afaceri. Am decis să particip la secțiunea tehnică, deși unele dintre titlurile de la secțiunea orientată pe afaceri: „New Opportunities Electronic Commerce, Scottish Telecom's Road to Java, Secure Your Network for Business și Leveraging Intranets în Banking sunau destul de interesant. Secțiunea tehnică a debutat cu un filmuleț de antireclamă pentru Microsoft. Prima prezentare - „Architecting Java Computing“ a fost făcută de către Bud Tribble, Vice President and Chef Architect, Java Systems. Domnul Bud Tribble este unul dintre cei șase fondatori ai firmei NeXT Computer, fiind principalul arhitect al sistemului de operare NeXTSTEP (primul sistem de operare comercial bazat pe obiecte), de asemenea, a fost cel care s-a ocupat de sistemul de operare pentru Macintosh. Din biografia sa am aflat că este posesorul unui doctorat în neuropsihologie, obținut la universitatea din Washington. În prezentare a utilizat un termen care mi-a plăcut foarte tare „platform agnostic“ referindu-se la HTML și Java. La începutul prezentării s-au trecut în revistă câteva istorii de succes privind utilizarea soluțiilor Java. Ceea mai interesantă mi s-a părut experiența companiei CSX. Este vorba de cea mai mare companie americană de transport de mărfuri. Operațiile CSX acoperă 31.000 mile de șosele pentru camioane grele, vapoare de transport, care ajung în porturi care aparțin la peste 70 de țări, etc. Problema care trebuia rezolvată se referea la oferirea de informații pentru clienți, asupra locului în care se găsește în fiecare moment marfa transportată. Prima soluție a fost realizată în șase săptămâni, s-a referit numai la transportul pe calea ferată și a fost de fapt un Intranet construit din „temelii“. Avantajul deosebit al soluției este că aceeași aplicație se execută și la clienți și la companie. În prezent, se înregistrează peste 500 de accese simultane în fiecare zi. Accentuând necesitatea și mai ales posibilitatea reducerii costurilor de administrare pentru Intranet, utilizând soluția Java, în continuare domnul Bud Tribble a prezentat caracteristicile specifice unor astfel de aplicații. Printre altele, a subliniat necesitatea utilizării protocoalelor specifice Internet, ca singura soluție pentru a asigura portabilitatea tuturor aplicațiilor dezvoltate de oricine, oriunde. De asemenea, comparând soluția HTML de păstrare și transmitere de documente, cu soluția utilizării unui format proprietar, ca de exemplu Word-ul, a precizat faptul că utilizarea Java reprezintă soluția echivalentă în domeniul programării. Ca soluție, Intranet pentru administrarea întreprinderilor s-a precizat faptul că este mult mai eficient să se difuzeze o adresă Internet/Intranet (un URL), în loc să se difuzeze un document sau conținutul unei baze de date. În mod corespunzător, soluția recomandată de realizare a unui Intranet este, de fapt, o soluție de tip Web. S-a mai amintit faptul că dacă în momentul de față limbajul Java este utilizat pe 50 de milioane de stații, se consideră că, în anul care urmează, acest număr se va dubla cel puțin. Ultima parte a prezentării s-a referit la performantele implementării limbajului Java. Daca soluția curentă este cam de 20-30 de ori mai lentă decât o implementare pentru limbajul C++, o serie de soluții tehnologice avute în vedere vor schimba dramatic acest raport. Astfel, utilizarea compilării în timpul execuției (JTC - Just in Time Compiling) aduce o creștere de viteza de cam 4-8 ori. Utilizarea unei tehnologii noi (numită HotSpot) de implementare a mașinii virtuale va produce o accelerare de 2-3 ori. Această tehnologie are în vedere optimizări ale execuției mașinii virtuale, în momentul execuției, pe baza datelor prelucrate. Se au în vedere și alte soluții de accelerare a implementărilor Java.

Următoarea prezentare „Connecting to Back-end Systems“ a fost făcută de către Stephen Girard. Având ca principal subiect tehnologiile de tip „middleware“, prezentarea s-a concentrat pe soluțiile Java, care permit accesul performant la bazele de date „vechi“ (așa numitele legacy data bases). Cu această ocazie, au fost prezentate și soluțiile avute în vedere pentru calculul distribuit. Unul dintre cele mai interesante informații, pe care le-am aflat cu această ocazie, se referă la faptul că firma Sun Microsystems are în vedere convergența soluțiilor CORBA și RMI (așa numitul RMI CORBA Merger). Astfel, RMI va fi extins pentru a lucra cu modelul de obiecte CORBA. Atât RMI cât și Java - IDL fac parte acum din nucleul standard al Java (Core Java). Se au în vedere pentru viitor soluții care să permită utilizarea unor obiecte distribuite. Din nou am aflat despre cod reutilizabil și s-a amintit soluția Enterprise - Java Beans.

A urmat Fernando Baz care a prezentat „Implementing Java Computing at Mexico IFE“. Este vorba de un program pentru afișarea în timp real pe Internet a rezultatelor preliminare ale alegerilor pentru parlament și pentru primarul orașului Mexic. Realizarea acestei aplicații s-a făcut în anul 1996, după o istorie în care numeroasele incidente legate de utilizarea tehnicii de calcul au condus mai curând la o neîncredere în corectitudinea stabilirii rezultatelor, decât la creșterea încrederii în procesul de numărare a voturilor. Și asta din cauza numeroaselor defectări ale sistemului informatic și a timpului exagerat de mare până la aflarea rezultatelor. Condițiile pe care trebuia să le satisfacă noua soluție erau: viteză mare, siguranță în funcționare, dar și mecanisme pentru împiedicarea unor încercări de fraudă și, nu în ultimul rând, o interfață ușor de înțeles și utilizat. S-a eliminat de la început ideea de a utiliza scripturi CGI, considerate nesigure. De asemenea, punctele de informare trebuiau să satisfacă, la rândul lor, condiții de tipul: să nu aibă posibilități de introducere sau modificare de date (pentru a se înlătura orice deschidere pentru fraude), să nu aibă posibilități de memorare sau de programare locală, în schimb să aibă performanțe grafice bune. În final, utilizarea de stații Java s-a dovedit soluția ideală. Alt gen de constrângeri au rezultat din faptul că toate partidele politice (spre norocul proiectanților în Mexic numărul acestora este sub 10) trebuiau să fie de acord cu soluțiile propuse, atât din punct de vedere tehnic dar și al interfeței prezentate. Ceea ce a rezultat este un sistem impresionant, o adevărată realizare tehnică. Ceea ce nu am înțeles în legătura cu această prezentare se referă la faptul că, mai puțin de 10% din populația țării are acces la Internet. Deci, efortul a fost făcut pentru export și pentru ziariști. Oare a meritat ?

Prima zi s-a încheiat cu „Java Computing: Client vs Server“ prezentată de David Brownell, Staff Engineer, JavaSoft. Prezentarea s-a concentrat pe modul în care soluția Java permite revoluționarea relației client-server. Modul în care clienții se subțiază, iar serverele cresc în funcționalitate. Această soluție a fost adoptată și de firme cum este IBM sau Netscape. Pentru prima dată, am auzit și de JHTML, care este o combinație de Java cu HTML diferită de JavaScript.

Prima zi s-a terminat cu o vizită în expoziția care conținea peste 100 de firme care prezentau soluții Java. Un labirint imens din care nu am reușit să văd prea mult. În primul rând, pentru că am crezut că voi avea timp să fac această vizită mai atent. Și în al doilea rând, pentru că prin expoziție și în hol au apărut elementele specifice unui „party“ american: baloane, un om pe picioroange, diferiți saltimbanci, balerinele (de data aceasta fără steaguri) și cei peste 4500 de participanți la conferință.

A doua zi am participat la conferința „The Road to Java in Education“ parte din conferința general㠄The Road to Java“ și care a avut loc în alt loc decât centrul de conferințe din prima zi (unde conferința principală a continuat). De data aceasta, o conferință mai mică, de numai circa 500 de participanți.

Cuvântul de bun venit i-a aparținut lui Helmut Krings, vice președinte, Sun Microsystems, Germania. Din cele prezentate, am reținut în special faptul că și în Germania companiile au probleme financiare, iar soluția Java permite o reducere dramatică a costurilor, prin dispariția costurilor de administrare la nivelul fiecărei stații de lucru.

Doamna Kim Jones, vicepreședinte Sun Microsystems a prezentat „Sun's Education Initiatives“. Amintind faptul că Sun a plecat dintr-o universitate (numele Sun reprezintă inițialele de la Stanford University Network), doamna Jones a amintit faptul că 12% din câștigurile companiei provin din vânzările în mediul academic și de cercetare. Doamna Jones a amintit faptul că domeniul educației se schimbă și asta trebuie să conducă la schimbări și în echipamentele și programele pe care le utilizează mediul academic. Schimbările din mediul educației se datorează, printre altele, competiției existente între universități sau școli, pentru atragerea celor mai buni studenți sau elevi. Chiar existența Internetului a adus schimbări majore în această competiție. Acum este mult mai simplu pentru școli să se facă cunoscute. Un alt motiv de modificare în educație rezultă din faptul că pe piața muncii au apărut noi meserii, unele din ele reprezentând o combinație a unora vechi. Schimbările tehnologice, care tind să se „amestece“ în viața de zi cu zi, conduc la necesitatea ca departamente academice, care erau complet „analfabete“ din punct de vedere al utilizării calculatoarelor, să trebuiască să își schimbe atitudinea. Se vorbește deja de un model de educație „Web centred“.

Alan Baratz, președintele JavaSoft, a făcut prezentarea „Java Technology Today and Tomorow“. Prezentarea a debutat cu o întrebare legată de „Ce s-ar fi întâmplat dacă mașinile ar fi fost produse de către cei care fac sisteme de operare sau calculatoare ?“. Răspunsul: „Ar fi existat mașini făcute de către Microsoft și care ar fi putut să utilizeze numai benzina Microsoft, ar fi existat mașini Sun care ar fi putut să utilizeze numai benzina Sun, etc.“ Benzinăriile ar fi trebuit să vândă un număr imens de tipuri de benzină, toată lumea dădea faliment, etc. Soluția problemei transpusă în lumea calculatoarelor? - Java, care ar putea să reprezinte „benzina“ comună pentru orice tip de mașină. De asemenea, limbajul Java are caracteristici care îl recomandă pentru realizarea de calcul distribuit sigur. S-au precizat și o serie de date că, de exemplu: numărul de „down-load-uri“ pentru versiunea 1.1. JDK este 1.5 milioane. Numărul de universități în care se predă Java este de peste 200, numărul de cărți publicate despre Java este de peste 800, numărul de companii care au cumpărat licența Java este de peste 150. Pentru un produs care are o vechime atât de mică, aceste numere au valori impresionante. Și cu această ocazie s-a făcut o prezentare de „success stories“. De exemplu, Federal Express utilizează aceeași aplicație Java, atât pentru furnizori, cât și pentru clienți. Dacă anul 1996 a fost anul Java, 1997 a fost anul în care au apărut diferiți clienți Java, anul 1998 poate să fie intitulat „Dincolo de client“. S-a anunțat că, în luna februarie, vor fi disponibile „smart card-urile“ bazate pe Java. S-a discutat despre modul în care peste orice sistem de operare se poate așeza un strat Java, care să permită funcționarea sa ca mediu Java. O astfel de abordare permite aducerea la viață (adică accesarea din Internet) a unor mașini vechi, dar care conțin însă informații prețioase. S-a menționat termenul de WebTop care ar trebui să îl înlocuiască pe cel de Desktop. De asemenea, acest nivel reprezintă un firewall pentru fiecare calculator, firewall care poate să fie configurat conform specificului calculatorului respectiv. Vorbind despre securitatea sistemelor, domnul Baratz a amintit faptul că semnătura digitală, asigurată de către ActiveX, ajută la eventuala găsire a unui vinovat, dar acest eveniment se poate produce prea târziu. A fost anunțată pentru versiunea de JDK următoare internaționalizarea Java.

„Java Computing on Campus“ prezentată de Gene Banman s-a referit la aspectele legate de utilizarea soluțiilor Java pentru administrarea universităților. Conform statisticilor prezentate, așa numitul TCO (Total Cost of Ownership - costurile implicate de deținerea și utilizarea echipamentelor de calcul) a scăzut în proporții cuprinse între 39 și 70%, pentru o serie de universități care au adoptat această soluție. Ideea este că se produce concentrarea activități de administrare la servere. Prezentarea nu s-a limitat numai la soluțiile utilizate în universități. Cu aceeași ocazie, s-au dat noi amănunte legate de o nouă variantă de JavaStation, care urmează să fie disponibilă din februarie 1998. Vorbind de performanțele implementărilor Java, domnul Banman a explicat o serie de aspecte tehnice legate de atât de soluția HotSpot, cât și de alte tipuri de optimizări (de exemplu, optimizări care țin cont de modul în care sunt dispuse datele în memorie). O știre foarte interesantă constă din faptul că noua versiune de JavaOS se va baza pe nucleul Chorus (un nucleu de sistem de operare, foarte cunoscut și stabil). La capitolul noutăți de la Sun Microsystems, s-a vorbit și despre apariția în luna ianuarie a unor stații de lucru bazate pe procesoare Sparc la 300M, dar având preturi apropiate de cele ale PC-urilor.

În cadrul aceleiași secțiuni a conferinței, domnul Robert Iskander, directorul de vânzări pentru domeniul academic și de cercetare, a anunțat inițierea unui nou program de colaborare dintre universități și compania Sun Microsystems. Este vorba de Authorised Academic Java Competency Centers. Un astfel de centru este proprietatea și este condus de către universitate. Scopul său este de a furniza cursuri și servicii profesionale pentru companiile din țara respectivă, care doresc să încerce soluții Java. În cadrul unui astfel de centru, se vor putea demonstra soluții, se vor implementa aplicații specifice, etc. Un astfel de centru va fi organizat pe principii comerciale, în el va lucra numai personal certificat Sun. Toate centrele trebuie să prezinte lumii o aceeași imagine (the same look and feel). Domnul Iskander a prezentat și ideea organizării in universități a unor masterate numite JCA (Java Computing Architect) care ar putea sa devină la fel de important ca și MBA-urile. Informații despre acest program vor fi disponibile la adresa http://www.sun.com/edu/java/javacenters.

Au urmat două prezentări ale unor aplicații bazate pe Java. După amiază, conferința s-a desfășurat pe 4 secțiuni: Java in Administrative Computing, Java in Libraries, Java in Distance Learning și Java in Primary/Secondary School. Am ales Distance Learning.

În cadrul secțiunii de Distance Learning, și-au prezentat experiența doi profesori din universități foarte diferite: doamna Maha Ashour Abdalla, UCLA, (unul dintre cele mai cunoscute personalități în domeniu, renumit cercetător in domeniul fizicii plasmelor) și domnul Caspe Shutte. Universitatea din Pretoria, Africa de Sud (specialist în spectroscopie moleculară, decan al facultății de științe, se ocupă acum de crearea unei universități virtuale pentru întreaga regiune a Africii de Sud). Ultima prezentare a fost făcută de către doamna Cindy Jones, directorul unei companii specializate în învățământ la distanță.

În total, au fost două zile extraordinar de dense, o ocazie unică de a simți pulsul celor care cred în Java. Mesajul întregii conferințe mi s-a părut destul de clar: drumul spre Java este deschis, marile primejdii au fost înlăturate, investițiile de energie, timp și, de ce nu, bani în soluțiile Java sunt justificate.