E greu să trăiești,
e greu să mori...

Povestea plină de învățăminte a unui idealist cu ghinion.

Harrison Forbes

Nu-i așa că e neplăcut să vezi cum unii nu greșesc niciodată, în vreme ce tu, oricît te-ai strădui, nu poți să faci nimic bine, chiar dacă în joc ar fi viața ta ? Probabil că Randal Flint nu se gîndește la așa ceva, altminteri viața sa ar fi un chin. Fost profesor de computer science, Randal a decis, acum zece ani, să abandoneze viața liniștită a mediilor academice și să pornească propria-i afacere. Împreună cu un prieten, au înființat o agenție de consultanță, în Los Angeles. Echipa formată din un calculatorist țicnit (să nu îmi spuneți că avea un doctorat în computer science, oricine are o asemenea diplomă în domeniu este un calculatorist țicnit) și mintea unui întreprinzător care a crescut în kibbutz, ar putea avea rezultate cel puțin interesante... După cîteva luni de consulting, ei și-au dat seama că utilizatorii tînjeau după un organizer și au decis să vîndă aplicația pe care o foloseau, pentru uzul lor intern. Pe vremea aceea, singurul produs similar de pe piață era Borland Sidekick care, deși era puternic și util, nu corespundea necesităților unui programator care lucrează în DOS. Programatorii au tendința de a utiliza absolut toate resursele pe care un sistem le oferă, iar atunci, la mijlocul anilor '80, mașinile DOS își cam atinseseră limitele... Pe scurt, în acea epocă, un power user avea numai bătăi de cap din cauza TSR-urilor...

Nirvana și lumea afacerilor

În timp ce Apple era în plin avînt și calculatoriștii țicniți erau în Nirvana cu Mac-urile lor – o minune care arăta totul în mod grafic, în timp ce navigarea pe ecran se făcea cu o chestie numită mouse – în lumea afacerilor se introducea standardul Intel, cu un aspect neprietenos, greu de folosit și plin de scame... În timp ce restul lumii, din snobism, refuza să aibă de-a face cu „jucării” și se încrîncena să folosească mediul DOS pe care îl găseau detestabil, utilizatorii Apple, ridiculizați și neluați în seamă, aveau productivitate din ce în ce mai mare. Acum știm, însă, că o tehnologie lipsită de deschidere, oricît de grozavă ar fi, va fi învinsă de mediocritate. Astfel, Bill Gates a început să vorbească despre un nou mediu care ar fi trebuit să umple golul existent între DOS și interfața grafică a Mac-urilor. Cum era de așteptat, lumea afacerilor nu prea a fost receptivă la așa ceva, ceea ce a dus la un început dificil pentru Windows și a contribuit la slaba sa performanță și la o arhitectură neinspirată. Știm, însă, că Bill Gates compensează lipsa de inventivitate și de originalitate cu un simț practic ieșit din comun și cu lipsa oricăror piedici morale în calea atingerii scopului propus... Dacă adăugăm la acest amestec și capacitatea de a se găsi în locul potrivit la timpul potrivit, nu ne vom mira de faptul că Microsoft a format un joint venture cu IBM, pentru a crea o interfață grafică aparținînd noii generații și un sistem de operare care să aibă multi-tasking preemtiv și multi-threading. Pentru noi, oamenii de rînd, aceste lucruri sunau amenințător, dar interesant. Habar nu aveam ce însemnau aceste concepte, dar erau, probabil, un lucru bun. Ar fi trebuit să ne ofere posibilitatea de a rula două, trei sau mai multe programe simultan și să ne scape de enervarea provocată de necesitatea de a reporni sistemul dacă o aplicație se bloca. Utilizatorii de Mac-uri nu aveau aceste probleme, deoarece Mac-urile nu se blocau. În plus, puteau să și ruleze simultan mai multe programe.

Tînăra speranță, OS/2

Cînd noul proiect – OS/2 – a fost adus la cunoștința publicului, Randal și partenerul său au decis să se implice în acest domeniu, prevăzînd o piață foarte bună pentru noul produs. În plus, specializarea lui Randal era în computer human engineering, iar noul sistem de operare era plin de promisiuni în această direcție. Sundial, acel organizer produs de ei, urma să fie printre primele programe scrise pentru noul sistem de operare. Apariția pe piață a OS/2 era foarte stimulativă pentru producătorii de aplicații. Toți vedeau în el o mină de aur, deoarece nu exista nici o aplicație anterioară concurentă.

Primii ani au fost grei pentru IBM, care a muncit din răsputeri să facă un produs care să meargă. Randal s-a implicat chiar de la început și, cînd a fost lansată prima versiune, a cumpărat de la Microsoft codul și uneltele de dezvoltare care erau disponibile. De la Microsoft? veți întreba. Da, deoarece în joint venture, Microsoft era cel care comercializa produsul; de aceea, pînă în ziua de azi, unii cred că OS/2 era creația Microsoft.

Începuturile au fost dificile pentru OS/2 și nici Randal nu a fost cruțat de greutăți. Partenerul său, după ce l-a bătut la cap să se reîntoarcă la consultanță, a decis, brusc, să iasă din asociație și l-a părăsit. Viitorul părea luminos, chit că și Microsoft decisese să rupă parteneriatul cu IBM. IBM a hotărît să continue singur proiectul (cîțiva ani mai tîrziu, am aflat că Bill Gates nu avea de gînd să renunțe la ideea unui nou sistem de operare, ci doar să rupă înțelegerea, după care s㠄creeze” NT, cu codul pe care îl „uitase” prin buzunare...). Noul sistem a fost redefinit și a fost suplimentat cu posibilitatea de a rula nu numai programe native, ci și aplicații DOS/Windows. La fel ca utilizatorii de Mac-uri, cei care au adoptat OS/2, au început să se bucure de protecție la blocarea aplicațiilor, multi-tasking și de posibilitatea de a folosi Windows într-un mediu mult mai stabil.

Băncile și lumea financiară au adoptat OS/2, iar viitorul părea strălucit pentru Sundial, deoarece venea în întîmpinarea necesităților a milioane de utilizatori. Randal a încercat să facă o alianță cu IBM și să integreze în noul sistem de operare facilități de organizing și time management. Deși ar fi fost benefic pentru ambele părți, IBM nu a acordat interes produselor lui Randal. Desigur, declarații de interes existau, dar comportamentul era în totală contradicție cu aceste declarații. Viitorul părea prevestit de tot felul de atitudini bizare, dar cine avea timp să fie atent la acele atitudini?

Noua speranță: Java

Astăzi, subiectul aflat pe buzele tuturor este Java, mediul minune, care ar trebui să nu se mai preocupe de sistemul de operare. Dacă Java este nou, ideea este cît se poate de veche. IBM vrea să repete crearea unui nou standard. Acum este vorba „The San Francisco Initiative”. Să sperăm că acest proiect nu va avea soarta nefastă a lui Taligent. La începutul anilor '90, IBM, Apple și HP au încercat să dezvolte, în comun, standardul unui nou sistem de operare universal – o idee care provenea de la Pink Operating System (Apple). Ce era acest Pink și de unde acest nume? Copiii minune de la Apple se jucau cu ideea unui sistem de operare care să permită rularea aceluiași program și pe un Apple, și pe o platformă Intel și pe un DEC. Cînd ideea a apărut, pe la mijlocul anilor '80, a părut atît de revoluționară, încît pînă și promotorii săi au ezitat să se ocupe prea mult de ea. De aceea, au pus-o la păstrare pe un raft, „pentru cînd va fi timpul să o luăm în considerare”, într-un dosar cu etichetă roz... De ce aduc în discuție asemenea proiecte defuncte? Deoarece Randal a văzut și în acesta mari oportunități și a început să se implice. Un sistem de operare universal era exact ceea ce trebuia lumii întregi și părea foarte firesc să cauți să realizezi așa ceva. Întotdeauna întreprinzătorii s-au străduit să fie primii, atunci cînd se deschide o nouă piaț㠖 dar logica și afacerile nu merg mînă în mînă. De Taligent s-a ales praful, de OpenDoc s-a ales praful, iar OS/2 se pare că va avea aceeași soartă...

Micul Woodstock

În ciuda acestui viitor nu prea încurajator, Sundial crează încă produce software pentru OS/2 și se pare că există cerere care să le permită să-și continue activitatea. Cu cei nouă angajați, Sundial pare un fir de nisip pe lîngă Microsoft sau IBM, dar mărimea nu e totul și OS/2 încă stîrnește interesul unui număr suficient de companii. La sfîrșitul lunii octombrie, The San Francisco OS/2 users group a organizat o întîlnire ca la Woodstock, numită WarpStock 97. Se credea că va fi o mică adunare a cîtorva fanatici din zona golfului. Nimeni nu bănuia că oameni din toată America vor traversa țara pentru a vedea un produs lăsat în voia soartei de propriul său creator. Dar și Woodstock, în concepția organizatorilor, ar fi trebuit să fie doar un concert în aer liber, care nu urma să acopere cheltuielile de organizare... WarpStock nu a fost Woodstock, dar numărul participanților a creat probleme cu cazarea, materialele pregătite s-au dovedit insuficiente, iar vînzările au fost spectaculoase...

O cină cu Randal

Într-o seară, la Austin, după seminarul cu tema „Work space on demand”, am cinat împreună cu Randal și am discutat despre viitorul lui OS/2, despre viitorul companiei sale și despre viitorul computerelor, în general. Eram curios. Cum poate o persoană să suporte atîtea eșecuri și să mai caute cu lumînarea și altele? La urma urmei, afacerile sale fuseseră serios prejudiciate de abandonarea OS/2 de către IBM. Sundial scrie aplicații doar pentru OS/2. Randal nu a început să dezvolte aplicații Java – în sfîrșit, a devenit prudent... Se teme de modificările Microsoft la Java? Nu, doar de toanele IBM, și mi-a mărturisit că a cam obosit să tot piardă bani și să-și risipească eforturile cu proiecte falimentare... Singurul lucru care îl mai ținea în picioare era gîndul că există utilizatori ai produsului său și că aceștia au nevoie de sprijin. Era clar că nu va deveni milionar, dar părea mulțumit de faptul că el și oamenii lui trăiesc decent. Sundial a cumpărat Mesa 2, un program de calcul tabelar, ClearLook, un procesor de text și DB Expert, un front-end pentru DB2, în stilul lui Lotus Approach. Cine mai are nevoie de alte procesoare de text, baze de date și foi de calcul? veți întreba. Cum cine? Utilizatorii OS/2. Pînă acum, cu excepția suitei de la StarDivision, o companie subsidiară IBM Germania, nu există alte aplicații native OS/2 provenind de la IBM. Lotus este în beta-testări cu SmartSuite pentru OS/2, dar nimeni nu poate prevedea dacă va apărea vreodată pe piață. Păcat că Mesa 2 nu a avut șansa de a se afirma pe piața spreadsheet-urilor. Provenind din sistemul de operare Next, este un produs cu adevărat orientat pe obiect pentru platforma Intel. Cînd am utilizat Mesa pentru prima dată, eram atît de intoxicat de mediile pseudo-obiectuale ale Microsoft-ului, încît mi s-a părut foarte enervant și eram cît pe ce s-o șterg de pe disc. Țin minte că doream să fac un grafic și să schimb culoarea fonturilor. Nu reușeam acest lucru, oricît de mult aș fi folosit metodele clasice – highlight și clic asupra culorilor. Mi-a luat ceva timp să mă dumiresc că trebuie doar să fac clic pe paleta culorilor și să trag culoarea preferată deasupra textului... Mesa 2 este singurul program de calcul tabelar care acceptă intrare analogică directă, adică posibilitatea de a avea date în timp real, provenind de la o interfață. În plus, Mesa 2 este singura foaie de calcul care poate avea numărul dorit de linii și de coloane. Cu alte cuvinte, o foaie poate avea 30 de linii și 5 coloane, iar alta 100 de linii și 200 de coloane.

Epilog sau „va urma”?

Povestea lui Sundial este foarte interesantă, o adevărată exemplificare a celebrei legi care spune că dacă ceva poate merge prost, în mod sigur va merge prost. Este reconfortant să vezi că există și oameni ca Randal, după ce încrederea în natura umană ne-a fost zdruncinată de indivizi ca Bill Gates. Să nu uităm că Sundial nu își închide porțile, numai pentru a-și ajuta clienții care – la un moment dat – le-au acordat încredere.

IBM poate abandona OS/2, dar produsele pentru OS/2 încă sînt pe piață, iar Sundial, cu Relish (calendaring și time management), program de calcul tabelar, procesor de text și bază de date, este vîndut de marii distribuitori de software. Indelible Blue, un distribuitor specializat în produse OS/2, are cîștiguri foarte bune de pe urma programelor Sundial.

Pentru Sundial trebuie să fie greu de supraviețuit într-o lume Windows, dar iată că reușește, iar Randal nu m-a lăsat să înțeleg că are de gînd să abandoneze partida. Puteți să-l numiți un om de afaceri neinspirat, un vizionar rupt de realitate, dar în nici un caz nu-l puteți numi un om care te abandonează la greu. Ce se va întîmpla cu Sundial și Randal în anul care vine? E greu de spus, dar convingerea mea interioară este că produsele sale vor fi Java-enabled și vor fi prezente pe toate platformele majore. Poate că nu vor fi atît de celebre ca produsele marilor companii dar, odată ce vor fi descoperite de publicul larg, sînt convins că vor juca un rol important în viitorul univers al computerelor. Nici un deschizător de drumuri noi nu a avut parte de liniște, dar, apoi, oamenii întotdeauna le-au fost recunoscători pentru faptul de a le fi făcut viața mai ușoară...


BYTE România - ianuarie 1998


(C) Copyright Computer Press Agora