Stare de perplexitateNu știu dacă perplexitatea este în esență un atribut al tinereții sau nu, dacă e numai o formă de mirare mai deosebită sau nu. A te mira cu intensitate este totuși o stare măcar premergătoare unei descoperiri, iar perplexitatea este poate efectul brutal al descoperirii unei evidențe surprinzătoare. Una din perplexitățile de care îmi aduc aminte ține de momentul în care după ani de folosire a Norton Commander-ului, am descoperit că există încă mai multe comenzi pe care le ignoram cu desăvîrșire, comenzi deosebit de utile, deși mă credeam un power user și veteran în fan-club-ul Norton Commander-ului. (Dacă există vreun produs soft ce merită statuie, cred că acesta este nortoncommanderul. Poate că trebuie spus copiator în loc de xerox, dar la nortoncommander încă nu știu cum se spune corect ). Am fost aproape la fel de șocat mai zilele trecute, cînd am descărcat niște module Perl de pe Internet, via CPAN (the Comprehensive Perl Archive Network). Și despre Perl îmi place să cred că știu cîte ceva. Departe de a mă crede un expert, dar un începător avansat, oricum Știam despre CPAN, un fel de arhivă de module-documentații-programe PERL, în care găsești cam de toate, jumătate anticariat, jumătate supermagazin, în care căutarea poate lua un pic de timp, dar în mod hotărît merită făcută, avînd o importantă tentă de deliciu. Ce s-a întîmplat acum m-a luat pe nepregătite, chiar dacă este oarecum în stilul Perl că nu neapărat trebuie să și înțelegi cum se întîmplă, cît timp se întîmplă ceea ce vrei Am încercat să verific unul din modulele noi, cel de acces la CPAN. Am tastat o comandă de test, pentru verificare, și a sunat telefonul. Pînă am terminat convorbirea, progrămelul pe care îl lansasem s-a lămurit unde anume sînt bibliotecile cu care lucrez pe sistemul meu, care sînt utilitarele de acces către Internet disponibile, care este versiunea curentă a modulului de pe calculatorul meu, care sînt modulele asociate cu acesta, unde anume sînt pe Internet (am aflat că cel mai apropiat sit de pe care pot descărca modulele CPAN este la www.dntis.ro), după care mi-au fost puse pe sistem modulele de care era nevoie ca să fiu la zi. A pornit și testul, s-a compilat, no errors, gata eram siderat. Se întîmplase ceea ce vroiam dar mult mult mai repede și mai complet decît m-am așteptat. Ca și cum ai intra într-un magazin de stofe să vezi dacă ar fi ceva cu care să te duci apoi la croitor și te-ai trezi în secunda doi cu un costum nou-nouț făcut pe măsură în pachet Un alt fel de perplexitate m-a prins a doua zi, de data asta în altă lume: Microsoft-ul a achiziționat Hotmail! Hotmail este o firmă cu o istorie de circa un an. Și este o istorie pe care cine nu e legat la Internet nici nu o prea pricepe. Faptele: Hotmail este o firmă înființată în urmă cu circa un an, care și-a cucerit rapid o piață oferind e-mail gratuit oricui îl solicita. Investind masiv în servere, parțial în tehnologie, ceea ce oferă Hotmail clienților săi se axează pe trei puncte cheie: independența de provider, ușurința accesului, anonimat. Independența de providerul de Internet nu înseamnă independența de provideri în general, dar înseamnă că poți să-ți schimbi fără nici o remușcare modalitatea de acces la Internet în orice moment, alegînd o variantă mai ieftină sau mai convenabilă din alt punct de vedere, fără a fi nevoit să schimbi și adresa de e-mail, lucru evident ceva mai complicat - o schimbare bruscă de adresă ar putea însemna pierderea unor mesaje poate importante. Ușurința accesului s-ar putea rezuma la sloganul orice variantă de acces este bună. Nici un fel de soluție proprietară; din orice browser, din orice Internet Café din colț de stradă să fie posibilă consultarea și administrarea poștei personale. Anonimatul are nenumărate fațete și totodată o istorie impresionantă: mitologiile tuturor popoarelor abundă în zei ce se dau drept animale sau zmei ce se ascund în apariții jalnice. Dacă Bill Clinton ar vrea să se dea puțin prin Internet, anonimatul e obligatoriu. Un angajat nemulțumit de locul lui de muncă va evita probabil să păstreze textele scrisorilor de recrutare pe serverul firmei la care lucrează, iar cineva care vrea să se numească odată altfel decît se numește în restul zilelor, just for fun, poate să o facă fără să fie nevoit să depună vreun efort. Hotmail a reușit să treacă cu succes de dificultățile tranziției de la stadiul de idee la stadiul de companie cu peste 9.000.000 de clienți. Clienți cărora li se oferă gratuitate pentru un serviciu care costă, de fapt: muncă, infrastructură, resurse De unde banii ? Banii vin - sau urmau să vină din plata reclamelor. Un potențial set de cîteva milioane de utilizatori, reprezintă (evident ?) o țintă interesantă pentru orice firmă care vinde ceva: de la ciorapi de damă pînă la mașini de lux sau hrană naturistă. Investiția totală făcută pînă în prezent de către Hotmail, care a ajuns la 35 de angajați într-un an de zile, este estimată la circa 500.000 USD. Prețul plătit de către veșnicul Microsoft pentru această firmă vînzătoare de gratuitate e secret; estimările specialiștilor indică o sumă între 300 și 500 de milioane de dolari. Perplexitatea mea nu e (strict) legată de cifre, deși pentru cine încearcă să facă niște împărțiri, rezultatele pot fi măcar interesante. Nici de faptul că această afacere e imposibil de explicat cuiva care nu s-a legat la Internet, și nici de faptul că istoria oricărei firme pare să aibă mai nou doar două coordonate majore: momentul apariției ideii care să ducă la nașterea firmei și momentul în care firma este cumpărată de către Microsoft. Mirarea mea, dublată de admirație și invidie, e simplă: de ce nu mi-a venit mie ideea asta acu' un an ? Nu trebuia să fiu în Sunnyvale, California pentru asta! Plaja de la 2 Mai era la fel de bună Și de făcut se putea face oriunde. Și în California. Și în Tanzania. Și în România. BYTE România - ianuarie 1998
(C) Copyright Computer Press Agora |