Vi editor WYSIWYG?

Noi folosim vi ca să edităm pagini Web.

În cele ce urmează, încerc să vă prezint modul în care putem transforma editorul vi într-un editor WYSIWYG, de HTML. Pentru cei care nu sunt familiari cu editoarele de texte, WYSIWYG este prescurtarea de la „what you see is what you get“.

De multe ori, am fost nevoit să schimb câte ceva într-o pagină HTML, o adresă, un număr de telefon, sau să introduc o imagine, după care, de fiecare dată, trebuia să reîncarc pagina ca să văd schimbările efectuate. Mult mai elegant ar fi fost ca după modificarea fişierului HTML, schimbările să se producă automat şi în browser.

Ideea care mi-a venit pentru rezolvarea problemei era să scriu un program care verifică permanent un fişier iar când aceasta se schimbă, programul numit atchange lansează o comandă. Trebuie să menţionez că programul rulează doar sub UNIX şi a fost testat cu RedHat 4.2.

Atchange foo date

Programul este scris în limbajul Perl şi apelat cu parametri foo şi date. Acesta verifică momentul când se schimbă fişierul foo, şi de fiecare dată când acest eveniment se produce afişează data. În listingul 1 se află sursa programului, care după cum vedeţi este foarte scurt. În prima linie comunicăm sistemului interpretorul folosit pentru lansarea acestui program, iar în liniile 5 şi 6 citim parametri utilizaţi de program. În linia 12 putem observa funcţia stat care returnează toate datele disponibile despre fişierul primit ca parametru. Rezultatul va fi un tablou cu următoarele date: numărul device-ului din sistemul de fişiere, numărul I-nodului, modul de acces (rwx), numărul hard linkurilor la fişier, numărul ID al proprietarului fişierului, GID, identificatorul de device (numai pentru fişiere speciale), dimensiunea fişierului în bytes, timpul până la ultima accesare a fişierului (se socoteşte de la 00:00 Ianuarie 1, 1970 GMT), timpul până la ultima modificare, timpul de la schimbarea inodului, dimensiunea blocului folosit de sistemul de fişier, numărul de blocuri alocate.

Trucuri cu Netscape

Navigând pe Internet, am aflat că se pot da instucţiuni din linia de comandă browserului Netscape care a fost deja pornit. O comandă de genul netscape-remote 'openURL(http://www.netsoft.ro)' ar cauza ca Netscape-ul, care era deja pornit, să ne afişeze pagina Netsoft-ului. (Dacă în momentul lansării acestei comenzi nu rulează programul Netscape, atunci această comandă va afişa un mesaj de eroare.) Putem afla mai multe comenzi ce se pot da Netscape-ului navigând la adresa http://home .netscape.com/newsref/std/x-remote.html.

Până acum totul pare perfect. Spunem programului atchange să urmărească un fişier HTML editat cu vi, de fiecare dată când fişierul se schimbă, atchange putea să spună Netscape-ului să-l reafişeze. Listingul 2 conţine exact codul care face acest lucru.

Comentariu de text

Să parcurgem listingul 2 linie cu linie. În linia 1, specificăm sistemului ce program să folosească ca să interpreteze programul nostru. Eu am folosit „bash“, dar şi cu alte shell -uri ca ksh, sh ar trebui să funcţioneze corect.

Liniile 3 până la 8 sunt comentarii, inclusiv o descriere despre cum să instalăm programul, dacă o punem pe un sistem nou.

Linia 9 era scrisă din reflex, este prezentă din cauze de securitate. Prin teorie această linie se află acolo ca să ne protejeze împotriva cailor Troiani. De exemplu, să considerăm că PATH -ul este setat la PATH= /tmp:/bin:/usr/bin:/usr/local/bin şi Johny lucrează şi el la un proiect şi face un program numit „atchange“, care şterge toate fişierele dintr-un director şi îl pune în directorul /tmp. Când scriptul nostru este apelat, în loc să lanseze programul nostru aflat în /bin, se va lansa programul lui Johny şi spre surprinderea noastră, se va întâmpla un lucru inexplicabil la prima vedere, adică ni se vor şterge toate fişierele. Dacă setăm corect PATH -ul, această problemă nu mai apare.

Liniile de la 10 până la 32 sunt funcţii shell care afişează o descriere despre modul de folosire a programului. Acest mesaj poate fi unul scurt, o descriere sumară tipic UNIX sau unul mai lung.

Linia 12 pare puţin ciudată la prima vedere. $0 conţine calea absolută a scriptului care poate fi de forma ./edit.sh sau /home/cpeter/edit.sh iar expresia ${0##*} returnează in $ARGV0 cuvântul care se află după ultimul „/“ adică numele scriptului.

Notaţi de asemenea că în liniile 13 şi 16 mesajul afişat este redirecţionat către „standard error“, ca să devină un mesaj de eroare. Mulţi programatori fac acest lucru în programele de C, dar neglijează acest lucru când este vorba de scripturi shell.

Liniile 34 până la 63 încapsulează o pagină HTML iniţială, care ne va apare în cazul în care edităm un fişier inexistent.

Linia 65 ne aduce partea principală a programului. Începem prin a verifica dacă programul a fost apelat corect de la linia 65 până la linia 68, după care facem o expansiune de parametru ca numele fişierului să fie intr-o formă standard. După liniile 70 până la 75, $html va conţine calea absolută a fişierului al cărui nume se termină cu .html.

Pentru simplificare sau pentru a scrie mai puţin liniile 72 până la 75 puteau fi scrise şi ca o simplă comandă test "${html#/}" ="$html" && html=$PWD/$html dar ar fi fost mult mai greu de înţeles.

Linia 77 verifică dacă fişierul există sau nu. In cazul în care fişierul nu există, creează un fişier HTML iniţial folosind funcţia descrisă mai înainte.

Linia 79 spune Netscape -ului, care deja rulează să afişeze versiunea curentă a fişierului $html. În linia imediat următoare specificăm programului atchange să urmărească fişierul $html, şi când acesta se schimbă să dea de ştire Netscape -ului că fişierul trebuie recitit.

La sfârşit, pornim editorul, folosind încă o dată expansiunea de parametru. De data aceasta pornim vi -ul, doar în cazul în care nu am specificat un alt editor în variabila $EDITOR. Aceasta vă dă posibilitatea să folosiţi şi programul joe pentru a edita fişiere HTML, dacă chiar doriţi.

Liniile 84 şi 85 ne asigură o ieşire curată din program. Kill 0 va opri programul atchange şi wait va aştepta până când acesta se opreşte înainte de a ieşi din script, eliminând astfel apariţia unor procese numite zombie.

În final, dar nu în ultimul rând, linia 26 ilustrează un mic, dar folositor, principiu de design: întotdeauna comentariile negative, plângerile trebuie direcţionate la altcineva.

La ce foloseşte?

Bine, acum avem ceva care ne lasă să folosim vi -ul ca un editor HTML WYSIWYG: Şi ce dacă? Desigur, cei care folosesc FrontPage -ul pentru crearea unor pagini HTML, nu vor folosi de acum încolo vi -ul.

În primul rând, am vrut să vă prezint câteva idei şi sfaturi folositoare, să creez ceva folositor şi să o fac din plăcere.

Cei care doresc să vadă cum funcţionează aceste programe le pot găsi la adresa http://www.uttgm.ro/~cpeter/atchange.

Vi editor WYSIWYG?

Atchange foo date

Trucuri cu Netscape

Comentariu de text

La ce foloseşte?

BYTE România - ianuarie 1998

(C) Copyright Computer Press Agora