INSPIRE

O analiză a industriei românești de software.

Daniela Bichir

În toamna anului 1997, în cadrul proiectului INSPIRE (INitiative for Software Process Improvement - Regions Exterieures) s-a desfășurat o analiză a industriei soft din România. Proiectul INSPIRE, finanțat de către Comisia Europeană, se desfășoară pe durată a doi ani și își propune să realizeze îmbunătățirea procesului soft în patru țări din Europa Centrală și de Răsărit: România, Estonia, Ungaria și Polonia. INSPIRE este condus de MARI Ltd, Irlanda de Nord, cu suportul tehnic oferit de HIGHWARE GmbH Germania.

În România, INSPIRE este condus de SIVECO România SA, o societate româno-franceză al cărei nume se leagă atât de dezvoltarea de soft în domenii cum ar fi întreținerea asistată de calculator, gestiunea stocurilor și achizițiilor, financiar-contabilitate, transporturi, cât și de activități legate de îmbunătățirea calității procesului soft (proiectele SQUARE și INSPIRE finanțate de către Comisia Europeană).

INSPIRE se bazează pe acțiuni de instruire și pe transferul celor mai bune practici în soft, în companii aparținând industriei românești dezvoltătoare de soft. Analiza industriei de soft a fost considerată necesară, ca un prim pas în identificarea acțiunilor de instruire specifice fiecărei țări. Ea s-a bazat pe un chestionar conținând cincisprezece întrebări, împărțite în trei secțiuni : secțiunea I cu date privind profilul companiei, secțiunea II referitoare la situația în dezvoltarea de soft, iar secțiunea III cuprinzând cerințele de informatizare și școlarizare. S-a distribuit un număr de 2000 de chestionare în toate regiunile țării și acoperind toate sectoarele de activitate.

Din totalul chestionarelor primite, 55% s-au situat în sectorul de activitate Producție, reprezentând oficii de calcul aparținând marilor întreprinderi, 24% în domeniul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, reprezentând companii de soft independente sau institute de cercetare, 7% în domeniul Serviciilor și 14% în alte domenii, cuprinzând activități administrative, comerciale etc.

În ceea ce privește distribuția numărului total de angajați, rezultatele au arătat că dacă pentru cele mai multe din societățile comerciale analizate, numărul total de angajați depășește 250 persoane (250-1000 persoane - 34%, peste 1000 persoane - 32%), numărul de angajați implicați în dezvoltarea de soft se situează în domeniul 1-50 (1-5 persoane - 52%, 6-50 persoane - 42%).

Aceste cifre demonstrează că, din punct de vedere numeric, piața de soft este încă dominată de oficiile de calcul care dezvoltă soft pentru marile întreprinderi aparținând sectorului de producție.

Problemele majore cu care se confruntă industria românească dezvoltatoare de soft sunt considerate a fi ( în ordine): Analiză și Proiectare Sistem (61%), Ingineria Specificațiilor Utilizator (41%), Lipsa Standardelor (38%), Managementul Proiectelor (37%), Lipsa unui Sistem de Calitate (37%), Testarea Sistemului (33%). Probleme minore sunt considerate a fi Programarea, Elaborarea Documentației, Testarea Unitară și Gestiunea Configurațiilor.

Se poate observa că, dacă ne gândim la ciclul de viață al unui produs soft, problemele majore enunțate mai sus se concentrează asupra fazelor inițiale ale elaborării unui produs soft, care sunt considerate a fi și cele mai importante, și anume, colectarea specificațiilor de la utilizator și analiza sistemului, precum și asupra unor procese așa-zise de suport: management de proiecte, existența unui sistem de calitate și a standardelor.

De asemenea, se observă că deși testarea unitară, modul cu modul sau funcționalitate cu funcționalitate a unei aplicații, nu pare a pune probleme, testarea de sistem, incluzând teste de integrare și teste de acceptanță reprezintă o problemă, pentru că ea presupune, în general, o planificare și dezvoltarea în prealabil a unor scenarii de test.

Referitor la factorii care ar influența organizațiile care dezvoltă soft, să obțină certificarea ISO 9000, aceștia ar fi în ordine: Presiunea Clienților (31%), Creșterea Competiției (29%), Managementul Intern (29%) și Politica Guvernului (11%).

Aceasta dovedește că, aproape în mod egal, certificarea ISO 9000 s-ar datora atât necesității unei mai bune organizări interne a unei companii, cât și a unor factori externi, cum ar fi concurența firmelor deja certificate sau cerinței exprese a unor anumiți clienți, ca garanție pentru un produs de calitate. Faptul că guvernul, prin politica lui, ar putea oferi sau nu, anumite înlesniri pentru obținerea certificării, nu a fost considerat ca un factor relevant.

Următoarea întrebare punea în discuție aplicarea metodelor de evaluare soft, îmbunătățirea procesului soft și ISO 9000, în ce măsură acestea sunt folosite și operaționale, planificate, luate în considerare sau nerelevante pentru companiile chestionate. Rezultatele au dovedit că 14% dintre cei chestionați folosesc metodele de evaluare soft, 26% folosesc îmbunătățirea procesului soft și 9% au un sistem de calitate ISO 9000 operațional (nu neapărat certificat).

La polul opus, 41% consideră nerelevantă pentru activitatea lor aplicarea metodelor de evaluare soft și 12% consideră nerelevantă îmbunătățirea procesului soft.

Într-o perioadă în care în lume se pune un mare accent pe calitate și pe garantarea acestei calități către clienți, surprinzător este că 40% dintre cei chestionați au răspuns că implementarea unui sistem de calitate ISO 9000, în domeniul dezvoltării de aplicații soft, este o activitate total nerelevantă pentru companiile lor.

Conducerea tehnică, în proporție de 75%, personalul tehnic, în proporție de 64% și conducerea comercială, în proporție de 55%, consideră ca pozitive efectele folosirii metodelor și instrumentelor informatice pentru asigurarea calității, a folosirii metodelor și instrumentelor informatice pentru dezvoltarea soft-ului și implementarea unui sistem de calitate conform cu ISO 9000.

La capitolul referitor la instruirea personalului angajat în dezvoltarea de aplicații soft, analiza a demonstrat că mai mult de 60% din companiile care au răspuns la chestionar, nu au buget alocat pentru instruirea personalului, deși există un larg interes în evenimente de instruire. În instruire, prioritară este școlarizarea, urmată de seminarii de informare generală și de grupuri de lucru, acestea din urmă fiind, de obicei, întâlniri ale companiilor pentru a câștiga experiență și a schimba idei pe diverse teme. În cazul organizării cursurilor de școlarizare, durata preferată a acestor cursuri ar fi de 4-5 zile (58%).

Datele prezentate mai sus nu diferă foarte mult de datele obținute din analize similare efectuate în Europa. Problemele, considerate majore în industria de soft, demonstrează că la noi lucrul în echipa este deficitar, deși acesta este esențial în condițiile trecerii la aplicații complexe și performante. Asigurarea calității și managementul proiectelor soft sunt două subiecte critice pentru succesul unei aplicații. De ele depind, în mare măsură, satisfacția utilizatorului și livrarea la timp a produsului. Încurajator este faptul că într-o mare proporție, managementul firmelor care dezvoltă soft este cel care susține schimbările și le promovează.

Soluția de bază la problemele enunțate mai sus trebuie să fie instruirea și una dintre etapele proiectului INSPIRE în România se referă la organizarea unor sesiuni de instruire generală, referitor la ceea ce Europa de Vest consider㠄cele mai bune practici în soft“.

 


BYTE România - februarie 1998


(C) Copyright Computer Press Agora