Lupta pentru pace

Gabriel Proșcanu

Ia zi-mi, ce o să fie anul ăsta cu calculatoarele, m-a întrebat un prieten, iar eu m-am uitat lung la el. Cîteva lucruri erau în neregulă: credința (prea răspîndită) că unii sînt adevărate Casandre, pe care te poți bizui că îți vor furniza răspunsul corect în orice clipă; apoi, generalizarea excesivă - calculatoarele - ce înseamnă calculatoarele? procesoarele? sistemele de operare? firmele producătoare? aplicațiile? prețurile?

Nu știu, i-am răspuns, iar el s-a uitat la mine atît de dezamăgit, încît m-am simțit obligat să-i povestesc un fel de soap-opera a pieței IT.

În primul episod era vorba despre un cuplu fericit. Ambii parteneri fiind bogați și puternici, căsătoria lor pare durabilă, deoarece este clădită pe interes. În timp ce Intel produce variante foarte rapide ale unei familii de procesoare bănuite a-și da duhul pe la începutul anilor ‘80, Microsoft furnizează bloatware celor care cumpără computerele care conțin procesoarele produse de consort. Consumatorii sînt fericiți și se uită fără simpatie la cîțiva nemulțumiți care se plîng de calitatea produselor cuplului. Nimeni nu-i prea bagă în seama pe acești rebeli, așa că ei își organizează o lume paralelă și, pentru moment, dispar din serial, în terra incognita cunoscută sub tenebrosul nume Unix.

În al doilea episod, IBM lasă să moară propriul produs și, spre stupefacția generală, anunță că eforturile sale în domeniul controlat de Microsoft vor avea drept scop tocmai susținerea Windows NT. Nu se mai aude de BlueBird, care trebuia să-i succeadă minunatului Merlin, ci acum se vorbește de WolfPack (remarcați diferența de imagine, cu conotațiile respective). Încurajat de dispariția singurului inamic, diabolicul personaj anunță că NT 5, așteptat de toată lumea, nu va apărea în 1998, ci doar Windows 98, fratele mai mic și mai puțin dotat, fapt care nu reduce din entuziasmul maselor. Dimpotrivă, acestea nu se plîng că embrionul frățiorului, încă nenăscut, se vinde, ci că se vinde doar primilor 100,000 de doritori. Este imoral acest trafic cu nenăscuți ? Poate, dar profitabil, în orice caz - 30$ x 100.000 înseamnă 3 milioane care intră în buzunarul Microsoft.

În al treilea episod apare un inamic neașteptat, Sun, care acuză Microsoft că a încălcat o clauză contractuală importantă. Începe, astfel, un proces tipic american, care va trena pe parcursul a foarte multe episoade… Sigur că, dacă Sun ar cîștiga, scenariul serialelor următoare ar fi altul… Dar nu se întrevede această posibilitate sau, cel mult, poate în episodul 2010…

Al patrulea episod este marcat de tăcerea Microsoft, care, pentru moment, nu prea are cu ce să se laude. Reapar rebelii, care se mîndresc cu o ciudățenie numită Linux. Au și de ce. Un expert independent, a pus față în față NT 4 Server ($4600) și Linux RedHat 5 ($49.95). Pentru o mică rețea de 10 computere, primului i-au fost necesare patru ore, în timp ce doar două ore au fost necesare configurării sub Linux. În prețul incredibil, de nici $50, intră sistemul de operare, Apache Web server, Sendmail mail server (pentru Exchange server, care rulează sub NT, mai adăugați 1.329$), un newsgroup server, PostgresSQL database server, Perl și C++… Problema, însă, este că lumea nu este compusă numai din administratori de sistem, iar atunci cînd ajungem la utilizatorul cotidian, Microsoft își ia partea leului; ce suite sînt disponibile pentru Linux? StarOffice? Petreceți-vă o săptămînă în compania unei mașini Linux perfect configurate, împodobită și cu o interfață grafică arătoasă de genul AfterStep (o clonă NeXT) și încercați să desfășurați aceleași activități cu documente care se duc și vin de la fax sau mail direct în aplicația în care lucrați… Cînd veți reveni la produsele perfect integrate de sub Windows, veți răsufla ușurați…

În al cincilea episod urmează trezirea la realitate: deși Linux este o bijuterie, nu are suport tehnic, iar marile companii țin neapărat să aibă la îndemînă un țap ispășitor, în caz de necesitate. O statistică de ultimă oră în lumea Unix, clasează atît Linux cît și ruda sa de la Berkeley FreeBSD printre variantele „minore”, cu răspîndire redusă în mediile non-academice, tocmai datorită lipsei de responsabilitate juridică. Hmm… variante minore… mari ciudățenii apar atunci cînd se fac statistici, ca de pildă incredibila cifră care rezultă din prognoza conform căreia, în 1999, mașinile cu Windows 3.x vor reprezenta doar 3% din totalul lumii Windows, de la (țineți-vă bine!) 57% cît reprezentau în decembrie 1997! În Statele Unite, mai mult de jumătate din computerele obișnuite încă rulează Windows 3.x! De necrezut, nu?

În al șaselea episod, un personaj care dominase începutul serialului, dar care, ulterior dispăruse, toți crezîndu-l mort și îngropat, reapare trîmbițîndu-și profitul. E ceva, după cîțiva ani de management dezastruos, dar nimeni nu mai crede că Apple mai poate avea vreun cuvînt de spus în domeniul computerelor, chiar dacă Microsoft i-a legat de gît Internet Explorer și va scoate Office’98 în februarie. Cu tot numărul îmbietor, acest Office’98 nu va face altceva decît să aducă o tardivă compatibilitate cu Office’97 de pe platformele Intel.

Tocmai acest Intel este eroul celui de-al șaptelea episod. În sfîrșit, s-a decis să facă marele pas și să anunțe noua serie de procesoare. Chiar dacă Merced se află actualmente doar în laboratoare, el este un adevărat semn al vremurilor care vor veni. Cea mai importantă noutate, însă, o reprezintă știrea că Intel și Hewlett-Packard vor coopera la realizarea acestui nou tip de procesor, care va fi optimizat pentru HP-UX, aroma de Unix produsă de Hewlett-Packard. Dacă lucrurile vor rămîne așa și peste doi ani, cînd este așteptat Merced, poate că atunci NT va fi pus într-o situație cu adevărat dificilă. Dar, să nu ne grăbim cu concluziile - în doi ani se pot schimba atîtea scenarii… după gustul publicului și cel al producătorului…

Episodul opt este plicticos. Toată lumea așteaptă, de mult timp. Java tot promite să crească și să se maturizeze, dar nu o face suficient de rapid pentru a oferi alternative reale soluțiilor existente. Nu încercați să propuneți Java cuiva care vrea viteză, stabilitate și securitate, decît atunci cînd veți auzi de prima bancă din lume care rulează asemenea aplicații.

După un asemenea episod slab, trebuie să fie unul palpitant, compensatoriu. Cel în care Larry Ellison declară că nu se va mai pune accentul pe NC (Network Computer), ci pe Oracle, care a avut vînzări cam slabe, nu e rău, deși ne cam lasă fără prea mari lămuriri. NC.. ăsta nu era și el un personaj care apăruse pe parcursul serialului? parcă era ceva legat de Java, nu? te și miri ce le trece prin cap scenariștilor ăstora, doar-doar ți-or atrage atenția…

Mă pregăteam să-i povestesc și al zecelea episod, cînd am observat că prietenul meu se impacientase. Am tăcut.

- Bine, mi-a zis el, nervos, toate astea le știam sau le bănuiam. Dar ce o să fie tot nu m-am lămurit.
De data asta m-am enervat eu. - Hai să-ți spun bancul cu rabinul, i-am zis, poate așa o să înțelegi. La rabin vine Ițic și îl întreabă, chinuit de angoase:
- Rabbi, sînt atît de alarmat… uite ce grozăvii se întîmplă în lume… parcă au înnebunit toți… se omoară între ei…
Mi-e frică de un război!
- Nu o să fie război, a spus, calm, rabinul.
- Așa… a răsuflat ușurat Ițic. Deci o să fie pace?
- Nu o să fie pace, a răspuns rabinul, la fel de calm.
- Nu înțeleg, s-a plîns Ițic. Pace nu o să fie, război nu o să fie… atunci ce o să fie?
- Ei, aici e problema, i-a răspuns rabinul. O să fie așa o luptă pentru pace că nu știu cine o să scape pînă la urmă…


BYTE România - februarie 1998


(C) Copyright Computer Press Agora