Linux şi ceapă verde

Ceapă verde pentru că e de sezon, înseamnă prospeţime şi pentru că iar am trecut pe la www.theonion.com. Un fel de Academia Caţavencu americănesc, ceva mai puţin direct şi totuşi muşcător în toate direcţiile.

Zice the ONION, prezentînd rezultatele unui posibil sondaj de opinie: 70% dintre americani sînt interesaţi să urmărească bombardarea Irak-ului la televiziune, la ore de vîrf. 91% dezaprobă însă puternic ideea ca bombardamentele să aibă loc joi seara, acceptînd acest lucru numai dacă eventual ar avea loc în jumătatea de oră dintre Seinfeld şi ER. 36% ar prefera să mănînce o masă substanţială urmărind transmisia, în timp ce 42% ar opta pentru ceva uşor, preferabil covrigi şi ceva de băut. Numai 6% au declarat că ar prefera să urmărească bombardamentele fără să mănînce sau să bea ceva. Secretara de stat Madeleine Albright a declarat că „este evident sprijinul americanilor pentru planul preşedintelui Clinton, cît timp transmisia s-ar face între orele 8 p.m. şi 10:30 p.m. şi include explozii spectaculoase”.

O altă ştire: GATED-COMMUNITY MEMBERS WISH THERE WAS SOMETHING THEY COULD DO.

HIGHLAND PARK, IL – Rezidenţii din Maplewood Estates, o zonă din partea de sus a suburbiei Highland Park din Chicago, au anunţat marţi că ar vrea să poată face ceva. „Dacă te uiţi prin lume în ziua de azi, sînt atît de mulţi oameni săraci şi alte lucruri oribile”, a declarat Marjorie Evans, locuitoare a zonei şi pasionată jucătoare de bridge. „E foarte trist”. Judith Donnelly, editoarea revistei „Maple Leaves”, un buletin informativ lunar ce apare în Maplewood Estates, declară că este şi ea răvăşită de toate problemele ce există dincolo de porţile păzite de poliţie ale zonei în care locuieşte. „E o ruşine!”, spune Donnelly. „Dar ce putem face?”.

„E o ruşine! Dar ce putem face?” este o declaraţie ce merge perfect nu numai pentru „the gated-community” ci şi pentru „the Gates-community”. Dar se poate face cîte ceva. Şi se face, chiar dacă încă mai sînt unii ce nu văd, nu pot sau nu vor să vadă.

Comunitatea utilizatorilor de Linux a crescut simţitor. Se estimează că Linux-ul a fost instalat în 1997 pe circa 2 pînă la 6 milioane de calculatoare. Spre comparaţie: MacOS pe circa 3.8 milioane de calculatoare, Windows NT pe circa 7 milioane de calculatoare, OS/2 pe circa 1,2 milioane de calculatoare.

Faptul că Linux-ul a fost ales ca sistem de operare de către Digital Domain pentru a realiza trucajele video pentru „Titanic”, cel mai scump film turnat vreodată, vorbeşte de la sine. Evident, nu faptul că un kit rotund de Red Hat Linux 5.0 costă 50 USD a fost relevant - realizatorii explică într-un articol (http://www.ssc.com/lj/issue46/ 2494.html) de ce au ales Linux-ul. Şi de ce estimează că le-ar fi luat de 3-4 ori mai mult timp să facă aceleaşi lucruri cu alte soluţii.

Linux-ul „merge” pe platforme Intel, Alpha, Sparc, PowerPC – şi primiţi o suită completă de facilităţi, care în alt context costă uşor cîteva mii de dolari. Dar nu numai despre bani e vorba (chiar dacă pentru unii contează…)

Un lucru mult mai important este uitat deseori, sau trecut cu vederea fără să i se acorde importanţa meritată: dinamica nemaiîntîlnită şi suportul absolut uimitor pe care Linux-iştii îl dau şi îl găsesc pe Internet.

Ai o problemă – aproape sigur găseşti un răspuns. Problema e falsă – ei da, te cam faci de rîs şi eşti luat în tărbacă. E reală – sigur găseşti pe cineva care să ajute la diagnosticare, să dea sugestii, să indice soluţii posibile. Sau chiar să zică ei da, eu am făcut treaba aia şi e clar că nu am făcut-o bine, stai un pic să rezolv şi asta.

Faptul că toate sursele sînt disponibile înseamnă două lucruri dintr-o dată, sau chiar mai multe. Întîi, că cine scrie cod prost e sancţionat rapid şi se face de rîs cît ai clipi din ochi. N-ai cum să ascunzi belelele pe care vreun programator în zi proastă le-a comis într-un program. Dacă sînt acolo, vor fi văzute – şi probabil mult mai repede decît într-un program pe care nimeni nu-l vede vreodată decît ca executabil. A scrie cod de care să nu te ruşinezi mai apoi e oricum o chestie de onoare – dar e o provocare cu atît mai serioasă cu cît ştii de la bun început că toată lumea poate vedea codul făcut.

Apoi, se ştie deja că nu există documentaţie mai bună a unui program decît sursa sa… Transparenţa cvasi-totală a Linux-ului înseamnă în final calitate: pentru că greşelile pot fi sesizate şi corectate. Rapid şi temeinic. Nu e nimic de ascuns. Nimic de muşamalizat în caz că ceva n-a mers cum trebuie.

Aşa că numai pe cei care încă nu lucrează cu Linux-ul îi poate surprinde vreuna din următoarele două ştiri scurte:

1. Red Hat Linux 5.0 just a primit titlul de „Network Operating System of the Year, 1997”
2. Comunitatea Utilizatorilor Linux a primit „Technical Support Award for the Year, 1997”. Pentru prima dată, nu o firmă a primit acest premiu, ci un „ceva” imposibil de definit fără Internet.

Ambele distincţii acordate la InfoWorld 1998, San Francisco, februarie.

Linux şi ceapă verde

BYTE România - martie 1998

(C) Copyright Computer Press Agora