O chestiune de etică

Sfîrșit de martie plicticos. În lumea IT nu se întîmplă mari evenimente. Arunc o privire distrată pe un număr al depeșei digitale CNet. Nimic nou - se pare că Windows 98 va fi lansat în jurul datei de 25 iunie și că va corecta…

Îmi scot ochelarii, mă frec la ochi, apoi recitesc fraza cu pricina. „…pe lîngă noutăți, următoarea versiune de Windows va corecta și cele 5000 de bug-uri din Windows 95, în toate variantele sale“.

Stai, îmi spun, nu se poate, este o eroare. Celui care a scris aceste rînduri i-a scăpat degetul pe alături. Mă duc glonț la situl CNet, pentru a confrunta textul depeșei pe care o primesc prin e-mail, cu textul din articolul original. Nici o deosebire. Cifra este exactă.

Oricine a scris fie și un singur program știe că acesta nu poate ieși perfect „din prima“. Deseori este nevoie de altcineva să parcurgă sursa sau să întoarcă aplicația pe toate părțile, pentru a observa anumite lucruri care scapă unui singur om. Situația nu se schimbă, nici chiar atunci cînd este vorba de o echipă de programatori. Nimeni nu poate prevedea toate situațiile care pot apărea în toate contextele posibile pe toate mașinile. De aceea, există faza beta, de testare a unui produs, etapă importantă, nu numai din punct de vedere al reclamei. Se speră ca un produs final, care a parcurs și această fază beta (care nu durează doar două-trei zile, ci mult mai mult), să nu mai aibă decît foarte puține bug-uri care încă nu s-au manifestat. Acest produs final se cumpără, adică este obiect contractual între producător și utilizator, cu toate responsabilitățile care revin dintr-un asemenea act.

Cu doar cîțiva ani înainte, oricărei aplicații majore i se descopereau anumite bug-uri, corectate în versiunile succesive. Numărul acestor erori, însă, era redus, în timp ce astăzi este legiune. Justificarea că o aplicație din - să zicem - 1993 nu era atît de complexă ca o aplicație din zilele noastre nu poate fi invocată. Programele au devenit mai complicate, dar și sculele de dezvoltare au evoluat; echipele de programatori sînt din ce în ce mai numeroase și mai specializate. Poate că și aici este o problemă; nimeni nu mai este în stare să gîndească un întreg sistem de operare, de exemplu, pe baza a multor milioane de linii de cod, ci doar o parte a sistemului; în cazul acesta, comunicarea dintre echipele care dezvoltă subsisteme devine esențială și orice perturbare a sa duce la dezastre; în plus, datorită acestei înlănțuiri, propagarea erorilor este facilitată, iar efectele lor nu mai sînt limitate la un modul anume sau la un singur subsistem.

Și totuși…

Modul în care se speculează snobismul utilizatorilor, care vor mereu cele mai noi versiuni, chiar dacă aplicația actuală îi satisface, tinde să se plaseze în afara oricărei etici profesionale. Să dau un exemplu al unei aplicații binecunoscute: Eudora. Eudora Pro 3.0.5 este o aplicație decentă, care își face treaba foarte bine. Acest .0.5 indică tocmai corecțiile unor probleme minore, care apăreau la versiunile inițiale 3.0, 3.0.1, 3.0.3… Ce înseamnă probleme minore? De pildă, faptul că un anume plugin (PGP) face ca afișarea unei pagini HTML să fie aliniată la dreapta în propriul editor. Atît.

De cîteva luni, însă, a apărut versiunea 4.0 Mult mai hulpavă de resurse și, inevitabil, mai lentă, această versiune este plină de bazaconii. Stabilitatea sa este mult mai redusă decît cea a versiunii anterioare, amestecă ASCII cu HTML într-un mod independent de voința utilizatorului, nu lucrează bine cu Clipboard-ul, nu se înțelege cu unele drivere video, utilizatorul nu poate controla în totalitate fonturile care se afișează pe ecran sau se trimit la imprimantă, compatibilitatea API cu versiunea anterioară este redusă, deci toate acele plugins trebuie rescrise și cîte și mai cîte. Dacă mai adăugăm că acest program, ajuns la versiunea 4, încă nu are multithreading, adică nu poate trimite/primi mesaje în background, iar, în timpul dialogului cu serverul nu poți face altceva decît să stai și să te uiți la clepsidră, atunci senzația de incompetență și lipsă de profesionalitate a companiei producătoare devine evidentă. Acest program nu este freeware, ci se cumpără. Suportul tehnic din partea Qualcomm lasă mult de dorit, după cum se plîng utilizatorii din SUA. De curînd, a fost anunțată versiunea beta 4.01 Va aduce aceasta stabilitate multithreading? Nu, ci va aduce cîteva cosmetizări, după cum se poate citi în manifestul care însoțește această versiune beta. Care versiune reprezintă un mizilic de 5 mega și ceva. Doar kit-ul de instalare (comprimat, evident).

50 de bug-uri corectate față de versiunea din 1995 a sistemului de operare mi s-ar fi părut o cifră firească. Cifra de 500 m-ar fi îngrozit. Dar incredibila cifră de 5000 nu poate să-mi trezească decît indignare. Ce credibilitate mai poate avea acel producător al unui sistem de operare, care anunță, cu aerul cel mai firesc posibil, că produsul său arată ca un șvaițer? Windows 95 nu este folosit doar de copiii care joacă Quake sau Descent, pentru care dezastrele înseamnă blocarea computerului, tocmai cînd reușiseră să ajungă la nivelul cutare.

Mare parte dintre noi, în viața de zi cu zi, sîntem dependenți de suitele Microsoft, pe care nu le putem găsi pe alte platforme reputate a fi fără probleme. Care ar fi, atunci, soluția ?

Windows NT. Răspunsul este evident. Atît de evident, încît parcă începem să ne întrebăm dacă seninătatea cu care Microsoft își apreciază propriul produs ca fiind subțirel, nu are și un tîlc. Desigur că are, deoarece tot cei de la Microsoft au anunțat că Windows 98 va fi ultima dezvoltare a acestui sistem hibrid. S-a ajuns la capătul liniei. De-acum vom vorbi doar de NT 5.0 - Personal Edition acasă și Enterprise Edition la serviciu. De fapt - vom vorbi doar de NT 5.0 de cum va apărea, deoarece actualmente NT 5.0 este frumos și nemaipomenit, dar ziua în care va exista cu adevărat este încă departe.

Dar va apărea.

Atunci problemele dumneavoastră, așa cum le știți prea bine, vor lua sfîrșit. Veți avea, în fine, un sistem de operare solid, care va merge lin pe un computer cu cel puțin 128 MB de memorie și un procesor Pentium II la 300 MHz. Dacă nu aveți un asemenea computer și nici nu sperați să-l achiziționați prea curînd, resemnați-vă să folosiți Windows 98 și să vă întrebați de ce, printre cele 5000 de erori corectate, nu se află și o simplă tratare a erorilor I/O (programare de liceu? mai curînd de școală generală), care ar evita să vă fericiți cu un binecunoscut ecran albastru, dacă scoateți o dischetă sau un CD afară din drive, atunci cînd se realizează o operație de citire sau scriere…

Așa cum bănuiți, în NT 4.0, acest lucru este deja rezolvat. Pînă la urmă, știința învinge, se zicea, într-un trecut nu foarte îndepărtat.

Așa o fi, dar o întrebare tot mă macină:
- oare pe cine învinge ?…


BYTE România - aprilie 1998


(C) Copyright Computer Press Agora