Muzee

Pentru turişti şi nu numai,
muzeele au constituit întotdeauna o atracţie.
Iar acum avem posibilitatea să le vizităm şi pe Web.

Pentru a ne forma o imagine despre viitor, de multe ori ne uităm în trecut. Fie că e vorba de artă, istorie, arhitectură, tehnologie sau orice alt domeniu, cele mai potrivite şi atractive locuri sunt muzeele. Acestea strâng la un loc mărturii despre ceea ce am fost, de-a lungul a sute de ani. Dar, prinşi în vârtejul vieţii „moderne”, tot mai rar dispunem de timpul necesar pentru o documentare temeinică, „la faţa locului”. Ca alternativă însă avem posibilitatea vizitării muzeelor virtuale, iar răspândirea acestora pe Web, chiar dacă nu le vor putea înlocui pe cele reale, ne poate economisi timpul, oferindu-ne totodată informaţii preţioase.

Muzeul Naţional de Artă din România

http://www.itc.ro/museum/museum.html

Fondat în anul 1948, în fosta casă a colecţiilor regale, acest muzeu ne oferă o imagine cuprinzătoare despre arta românească, de la începutul evului mediu şi până în prezent. Temporar închis pentru lucrări de restaurare, muzeul funcţionează prin câteva filiale care oferă o imagine clară despre varietatea colecţiilor de artă. Prin intermediul acestei pagini aveţi însă ocazia să vedeţi cele mai valoroase exponate. Sau puteţi vizita cele şapte departamente ale muzeului: departamentele de artă medievală şi modernă românească ( Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Constantin Brâncuşi, Dimitrie Paciurea şi alţii), departamentul de sculptură şi pictură europeană (Peter Paul Rubens, Claude Monet, Paul Signac etc.), departamentul de artă decorativă europeană, de artă orientală, departamentul de picturi şi desene (Ştefan Luchian) şi cel de artă contemporană (Aurel Vlad, Victor Vasarely).

Muzeul civilizaţiei populare tradiţionale Astra Sibiu

http://www.itc.ro/sibiu/rom/astra_r.htm

Este compus din Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului (http://www.itc.ro/sibiu/rom/dumbra_r.htm), Muzeul de etnografie universală „FRANZ BINDER” (http://www.itc.ro/sibiu/rom/etnogr_r.htm) şi Muzeul civilizaţiei transilvane „ASTRA” (http://www.itc.ro/sibiu/rom/civili_r.htm). Secţiunea Muzeului în aer liber ne pune la dispoziţie o hartă senzitivă care, prin „atingere”, ne dezvăluie o varietate de complexe arhitecturale şi de industrii populare, gospodării şi ateliere, construcţii şi biserici de pe întreg cuprinsul ţării, cum sunt Complexul de industrie textilă populară din Rucăr, Biserica de lemn din Bezded etc. Muzeul „FRANZ BINDER” se află într-o clădire din centrul Sibiului. Expoziţia permanentă este axată pe cultura şi arta popoarelor lumii, iar cele temporare pe creaţia artizanală a popoarelor lumii. În pagina Web a muzeului găsim exponate cum sunt Pasărea Garuda (Indonezia), Statuete africane (Tanzania), Mumie cu sarcofag (Egipt), Bambus sculptat (Japonia), Masa sculptată (India) şi multe altele. Muzeul mai cuprinde colecţiile de artă populară românească şi a minorităţilor naţionale: port-textile, broderii, ceramică, obiecte de cult, obiecte de lemn, os şi fier.

Muzeul ţăranului român

http://www.sfos.ro/culture/roweb/mtr/

Muzeul, fondat în 5 februarie 1990, este expresia unei îndelungate tradiţii care datează din 1875. Acesta conţine o bogată colecţie de obiecte ţărăneşti, însumând aproximativ 90.000 de articole. Pentru o mai bună gestiune, observare şi conservare, această colecţie este împărţită în mai multe categorii. Colecţia de ceramică este formată din aproximativ 18.000 de obiecte din aproape 100 de centre culturale şi artistice (Horezu, Făgăraş, Curtea de Argeş, Vama etc.). Cel mai vechi obiect ceramic din muzeu poartă inscripţia anului 1746. Colecţia de costume este formată din aproape 20.000 de piese, de la începutul secolului al XIX-lea şi până în prezent. Mai găsim aici colecţia de artă decorativă cu peste 10.000 de exponate, colecţia de obiecte lucrate în lemn şi fier, colecţia de obiecte religioase, cu peste 3.000 de picturi pe sticlă, lemn, matriţe şi obiecte de cult religios. Toate acestea sunt completate de colecţia de obiecte tradiţionale din alte ţări. Merită să vizitaţi acest muzeu.

Muzeul Naţional Brukenthal

http://www.dntcj.ro/others/brukenthal/beginvar.htm

Ca instituţie de prestigiu european, Muzeul Naţional Brukenthal este unul dintre cele mai mari muzee ale României. Şi-a dobândit notorietatea datorită colecţiei sale de o inestimabilă valoare, ce conţine un număr impresionant de picturi şi gravuri ale principalelor şcoli europene de pictură ale secolelor al XVI - XVIII-lea : italiană, flamandă şi olandeză, germană şi austriacă, spaniolă. În afară de aceasta, galeria şi-a îmbogăţit colecţia şi cu 1.800 picturi româneşti. Colecţia de pictură europeană a fost realizată de Baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803), guvernator al Transilvaniei între 1777-1787. Fiind un spirit enciclopedic şi vizionar, el a contribuit la înflorirea spiritualităţii transilvănene. Merită să-i vizitaţi colecţia.

Cetatea Voievodală Curtea Veche

http://www.kappa.ro/photos/curtea_veche/

Dacă Bucureştiul ar putea fi caracterizat printr-o singură clădire care să-l reprezinte, aceasta este complexul voievodal Curtea Veche. Pentru necunoscători, simplele şi sinistrele ruine încă vizibile, reprezintă un eveniment spectaculos. Cei avizaţi însă, ştiu că aceste ruine reprezintă inima Bucureştiului. Începuturile bucureştene sunt pierdute în legendă, poate şi pentru că de acest subiect s-a ocupat o personalitate recunoscută ca fiind un mare „producător” de mituri- colonelul Papazoglu. Acesta este autorul şi cel care a lansat legenda pastorului care a dat numele oraşului-Bucur. Revenind la Curtea domnească, ea reprezintă un „paradis” pentru orice istoric şi arheolog. Acest palat are, în fundaţiile sale, fazele cele mai semnificative de construcţie a oraşului. Deşi nu a reprezentat în ultimele secole reşedinţa domnească, el a exercitat o atracţie specială asupra vizitatorilor şi locuitorilor oraşului. Dacă treceţi prin Bucureşti, nu rataţi ocazia să vizitaţi aceste locuri. Dar până atunci, puteţi arunca o privire pe pagina Web, consacrată acestui complex voievodal.

Castelul Peleş

http://www.kappa.ro/travel/sinaia/peles/

În anul 1873, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, venit pe tronul României în 1866, începea înălţarea Castelului Peleş la Sinaia, după planurile arhitectului Wilhelm Doderer, de şcoală germană. După 1876, şantierul a fost încredinţat lui Johannes Schultz, iar inaugurarea oficială s-a desfăşurat în octombrie 1883. Dar construcţia a continuat cu transformări executate între 1893-1914 de arhitectul Karel Liman, care definitivează lucrările în stilul neo-renaşterii germane-sunt dominante profilurile ascuţite, fragmentarea compoziţiei faţadelor, abundenţa lemnului sculptat şi a elementelor decorative. În prezent, Castelul Peleş este muzeu, iar o mică parte din acesta o regăsim şi pe Web. Este vorba despre Holul de intrare, Sala de concerte, Sala veche de muzică, Sala de teatru, Sala turcească, Dormitorul regal, Sala regală de studiu şi altele.