Plouă! N-ar fi nimic dacă intemperiile nu s-ar transfera și în spațiul virtual, așa încât am renunțat volens-nolens la partida de bridge de pe yahoo și m-am apucat de răsfoit articolele pe care mi le-am listat din timp pentru astfel de „evenimente”. Numele lui Updike (care are de altfel un site cit se poate de interesant, http://www.users.fast.net/~joyerkes/) mi-a atras atenția și am sărit peste început ca să ajung la încă un argument, speram eu, în teoria mea privind necesitatea conectării omului modern la Internet. Vă dați seama de dezamăgirea produsă la citirea răspunsului de mai sus, mai ales că primul lucru pe care îl fac în fiecare dimineață este să mă uit cum cresc „acțiunile” revistei „agora ON line” (dacă nu ați văzut-o pe tarabe încercați la www.aol.ro) și aștept cu înfrigurare părerile pe care virtualul cititor mi le-ar putea transmite.

Este perfect adevărat că la ora actuală nivelul de informație de doi bani care circulă pe Internet este net superior celui al informației utile și simpla căutare îți poate aduce o mulțime de pagini irelevante, chiar atunci când încerci să îmbunătățești criteriile de găsire. O astfel de încercare făcută cu „balzac” mi-a servit o mulțime de restaurante cu menu franțuzesc din California ! O căutare dup㠄faulkner” are doar vreo 10 locuri relevante din alte zeci găsite. Deci, întrebarea care o pun cu acuitate anti-internetiștii este cum putem să ne debarasăm de „pierderea” de timp și să ne apărăm de invazia textelor nedorite. Un prim pas a fost făcut de programele de căutare din ce în ce mai sofisticate prin includerea în mecanismele susamintite a tagurilor „meta”. Există la ora actuală generatoare gratuite de meta-tag-uri cu posibilități din cele mai variate, incluzând până și poziția geografică. Simpla apelare și completare a rubricilor dorite vă va trimite toate generările, tocmai bune de inclus în codul HTML final al paginii dumneavoastră. Urmează să vă înscrieți în programul de căutare în care doriți să fiți găsit și așteptați cu încredere viitorii apelanți. Dar vă puteți aștepta și la surprize din cele mai neplăcute. Mai deunăzi, căutând „Dan Iancu” în AltaVista, am găsit sute de citări ale listei de discuții „cenaclu” și în nici-un caz site-ul meu. O fi flatant să fiu citat de 346 de ori, dar nu asta căutam.

O altă posibilitate, cea mai banală poate, este de a caută ierarhic în rafturile oferite cu dărnicie, deși nu totdeauna încadrarea în diversele categorii corespunde cu imaginea noastră despre lume și viață. Dar trebuie să înțelegem că ierarhizarea nu este o proprietate a web-ului și rețeaua nu se poate adapta la toate doleanțele. De exemplu, dacă mergeți în yahoo și intrați în Arts, nu veți găsi literatura decât la „Humanities” iar proza doar dacă mai coborâți la „genres”. Se pare că autorii nu sunt specialiști în toate domeniile din păcate sau modificările au fost făcute doar prin adăugare !. Prin alte locuri situația este și mai „interesant㔠(vezi Lycos). Totul este să nu-ti pierzi răbdarea și să încerci s㠄colaborezi” pentru că vei ajunge la rezultate mulțumitoare și oricum între societățile stăpâne pe cuvintele cheie este o continuă concurență benefică pentru cel care caută.

De altfel, se vine în ajutorul nostru și prin tehnologii (vezi „push”), desktop-uri sau facilități de modelare a primirii informațiilor dup㠄chipul și asemănarea” utilizatorului. Tot Yahoo îți vine în întâmpinare prin my.yahoo.com unde poți să-ți creezi propriul tău desktop cu sursele și tipurile de informații dorite. Din păcate, știrile sunt cam „americane” și bătrâna Europa nu e prea prezentă ca să nu mai vorbim de noi înșine care trebuie să facem efortul de a introduce „romania” în caseta de „search”. Se pare că există și preocupări locale în acest sens (kappa promite așa ceva sub forma unui background, dar întrebarea e cine are acces?). Viitorul e oricum al celor care vor ști să-ți dăruiască posibilitatea de a alege cât mai rapid informația strict necesară fără, să fii nevoit să parcurgi lungi liste de rezumate irelevante. În acest joc sunt prinse și agențiile de știri, dar despre impactul lor asupra Internetului citiți, vă rog, în noul număr al Gazetei de Informatică, unde voi dezvolta acest subiect.

Problema este să știi să treci peste mirajul terifiant al legăturii cu toată lumea și să poți pune frână dorinței de a naviga oriunde ți se pare că te duce muzica sirenelor. Internetul încearcă să cumuleze funcțiile deținute până de curând de posturile de radio și televiziune și mai ales de către ziare. Perisabilitatea informației zilnice nu mai este o problemă și istoria devine din ce în ce o știință exactă. Băncile de date dispersate pot aglomera din ce în ce mai multe opinii și nu numai fapte nude. Șocul informațional, pe care-l resimțim în momentul de față, se va atenua prin tehnici sofisticate de selecție bazate pe implicarea imediată a consumatorului. Nu cred că problema este ce te faci cu noianul de cuvinte care vin peste tine, ci care va fi răspunsul la întrebarea cum un terminal te poate face să știi ce vrei.

A încetat ploaia și mă întorc la masa mea de bridge. La revedere.