V -am prins. Vă spune ceva numele ăsta, și nu mai știți exact de unde îl știți! Kubitschek, Kubitschek… Imposibil să nu vă aduceți aminte. Nu, Boditschek e din hochei, și de fapt e bodycheck, Rubik e cu cuburile alea colorate făcute să-i împiedice pe studenți să adoarmă la cursuri, Kubala, da, era un fotbalist, e de actualitate, da’ e un pic altfel, Dubtschek, nu, ăsta era Dubcek și era de actualitate acu’ treizeci de ani, cînd cu primăvara de la Praga, Hašek nu, deși rimează, ca și Capek, cel cu roboții și cu salamandrele, dar tot nu, ei, ei, ei…? În fine… Kundera? Nu, e și ‘mnealui prin Franța acum, dar nu joacă fotbal.

Totuși, atunci de unde numele ăsta? Țineți un pariu că oricine ar fi domnul Kubitschek (ce nume…!), este în mod evident rudă bună de-a lui Švejk ?

Dacă da, s-ar putea să pierdeți. Surpriză sau nu: domnul Kubitschek, al cărui nume scris în inițiale este JK și este foarte cunoscut în țara lui, (și nu ca urmare a unui vreunui film american cu președinți asasinați), se numește pe numele lui adevărat Juscelino Kubitschek de Oliveira și este brazilian.

(Probabil că nu e bine să o fac, dar nu pot să nu mă delectez cu ideea asta: să fii președintele Braziliei și să te cheme Juscelino Kubitschek!! Îmi pot închipui că elevii din clasa I nu învață despre ciudățenia numită k de la kilogram, ci despre k de la Kubitschek:).

Dacă acum vă aduceți aminte de meritele domnului Kubitschek, aveți respectele tuturor celor care, ca și mine, îl ignorau complet pînă deunăzi. Cîteva date suplimentare, pe care le-am aflat cu încîntare de la (atenție, nu uitați de sonorizare – încercați să auziți numele proprii, nu numai să le citiți – în portugheză, desigur):

Juscelino Kubitschek s-a născut în 1902 la Diamantina, Minas Gerais. La 19 ani s-a mutat la Belo Horizonte, unde a devenit medic și s-a căsătorit cu Sarah Luiza Gomes de Lemos.

Și-a început cariera politică în 1934, dar a fost nevoit să revină la medicină în 1937, pînă în 1940, cînd a devenit primar la Belo Horizonte, numit fiind de Benedito Valadares. Din această funcție l-a chemat pe Oscar Niemeyer (alt brazilian acum celebru, nu?) pentru varii proiecte, printre care reurbanizarea Pampulhei. A devenit guvernor al statului Minas Gerais în 1951, conducînd o administrație care a pornit la drum cu motto-ul „Energie și Transporturi”; a fost ales președinte al Braziliei în 1956 și președinte a rămas pînă în 1961, în fruntea unui guvern care pornise la drum cu sloganul „50 de ani în 5”. Din perioada asta datează și realizarea noii capitale a Braziliei, Brasilia.

Suspendat din toate drepturile politice odată cu instaurarea regimului militar din iunie 1964, ca senator de Goias la momentul respectiv, s-a aflat apoi o vreme în exil voluntar în Europa. Întors după o vreme, a activat un timp ca antrepenor și a murit în 1976 într-un accident de automobil.

În Brasilia se află un Memorial JK.

Am adus toate acestea la lumină din joacă. Pentru simplul fapt că cea mai serioasă joacă din lume se pare că este în momentul acesta fotbalul, sportul rege, și pentru că Brazilia este țara în care fotbalul este o joacă mai serioasă decît în oricare parte a lumii… Jocul ca mod de viață, jocul ca esență.

În țara sambei, carnavalul este unul din reperele majore ale fiecărui an, iar o joacă a arhitecților – încrîncenată? – a produs un oraș-capitală luminos, artificial și încîntător, numit, ciudat de anost, Brasilia.

Un oraș ca o poezie, despre care probabil s-ar putea spune la fel cum spune Leonard Cohen că se întîmplă cu un poem: „un poem nu se termină, ci se abandonează”.

Brazilia, cea despre care de cele mai multe ori nu se cunosc decît date pitorești, Rio, Amazon, favellas, etc. mai are și alte nuanțe.

Puțin se știe că Brazilia este o superputere în materie de supercalculatoare. Calculatoare care sînt anexe indispensabile în proiecte de genul celor în care, cot la cot, HGS, US Air Force Commands, NASA Goddard Space Flight Center și (… surpriză?) Embratel Brazilia s-au pornit să recupereze un satelit de comunicații pierdut după lansare. În premieră, în joacă, într-un proiect despre care cel care l-a condus povestește că

„Au fost unii care au spus că e imposibil – și așa spuneam și eu. Dar a evoluat în modul acela ciudat care trece de la ‘La naiba. Nu știu. Nu cred.’ la ‘Da, sigur, putem face chestia asta’.”

BYTE România - iunie 1998

(C) Copyright Computer Press Agora