E bine că doar în 40% din casele americane există computere, deci restul de 60% ar reprezenta potențiali cumpărători. Rău este, însă, că doar vreo 40% au de gînd să cumpere computere, restul de 20% ignorînd cu desăvîrșire beneficiile acestei minuni a secolului XX. Mai bine de zece ani au trecut de la apariția primului desktop, pînă ce s-a ajuns ca în 40% din casele americanilor să se afle un computer…

Dacă nu privim lucrurile din punctul de vedere al producătorilor de computere, rata aceasta de creștere pare firească, dar asta exclude dorința de a te îmbogăți peste noapte… Toți producătorii de computere sau de componente manifestă o nervozitate specifică perioadelor în care vînzările stagnează. În discursul său de acum cîteva săptămîni, de la mitingul de solidaritate cu Windows, Bill Gates a declarat că amînarea lansării Windows 98 ar perturba serios întreaga economie americană… Această declarație mi-a confirmat bănuielile că Bill nu prea înțelege ce se întîmplă în jurul său. Mulți pot crede că m-am distrat, auzindu-l pe Bill cum spune o asemenea bazaconie. Nu m-am distrat, ci m-am îngrijorat. Cred că el este un tip inteligent – lipsit de principii etice, da, dar nu mai puțin inteligent – iar oamenii inteligenți nu devin paranoici… Înțeleg să fie îngrijorat președintele Compaq, care și-a fixat drept țel obținerea unor venituri de 100 de miliarde, dar nu înțeleg de ce ar fi disperat Bill Gates. Contul lui din bancă nu a avut de suferit, iar Windows 98 nu este chiar gata de scos pe piață. Microsoft mai are pînă să scoată un produs în termenele anunțate…

Mitingul de care pomeneam mi-a trezit niște amintiri neplăcute. Poate că nu ar trebui să merg atît de departe cu analogiile, dar nu am putut să mă împiedic să-mi spun că și Ceaușescu organizase un miting similar pe 21 decembrie 1989… Patru zile mai tîrziu, Ceaușescu sfîrșea într-un proces dubios… Chiar dacă, în cazul lui Gates, mitingul nu a avut urmări atît de tragice, nu ne-a lăsat nici un gust plăcut. Nu-mi stă în fire să fac declarații dramatice, dar cred că, într-un fel, pentru Bill Gates a fost un fel de cîntec al lebedei. Lucrurile sînt cît de poate de clare, a spus el. Acum, cînd Microsoft controlează 90% din piața desktop, atunci cînd cei din Redmond strănută, toată lumea computerelor face pneumonie. Bunul simț nu acceptă asemenea declarații, dar Bill a ajuns în punctul în care nu mai are minima decență de a evita asemenea declarații publice.

De fapt, realitatea este cu totul alta. După aproape patru ani și cîteva peticeli, ne-am obișnuit toți cu idiosincraziile Windows 95. Ne-am învățat cînd trebuie să repornim computerul sau ce anume să nu rulăm, pentru a evita blocarea sistemului. Windows 95 nu este un sistem desktop perfect. Nu este nici măcar decent. Și totuși, ne putem face treaba cu el. Cînd această "treabă" devine critică, întotdeauna alegem UNIX. Atunci, de ce ar dori cineva să treacă pe Windows 98 și să o ia de la capăt cu descoperirea altor probleme și a altor incompatibilități? De ce ar mai da cineva bani pe o versiune nouă, care este deja perimată, acum cînd știm că nu va mai fi nici un Windows 9x, ci doar Windows NT? Am dat bani pe Windows 95; am dat bani pe peticeli. Am pierdut bani prin blocaje și timpi morți. Iar acum să dăm bani pe ceva care ne-ar trimite înapoi de unde am pornit? Om fi noi fraieri, dar nu și tîmpiți. Dacă ne vom lăsa păcăliți și de data asta, înseamnă că merităm cu adevărat tot ceea ce ne bagă pe gît cei de la Redmond!

Bill Gates declară că Guvernul stopează progresul și inovația, prin aplicarea unor norme de conduită. Are dreptate; nu ar trebui să fie pedepsit pentru ce a inovat, ci pentru ceea ce a pretins a fi inovația sa. El ne tot plimbă de colo-colo, și declară că acesta ar fi progresul. Cu siguranță că NT a adus ceva nou în lumea computerelor, dar NT nu este invenția Microsoft, ci o nereușită copie după OS/2. Windows NT este un sistem proprietar, la fel ca oricare altul. Impresia că ar fi un standard și o platformă, care permite interoperabilitatea, este dată de faptul că toate platformele hardware ar trebui să ruleze doar NT, iar toate programele să fie scrise doar pentru NT. Aceasta este "inovația" Microsoft… Și, pentru a pune capac, orice aplicație pentru NT merge perfect, atîta timp cît este vorba de o aplicație dezvoltată de Microsoft…

Cu peste 15 ani în urmă, AT&T crease un standard, fiind singurul furnizor de servicii interurbane și internaționale. Astăzi, ridicăm telefonul în Milwaukee și vorbim cu Kenosha, Wisconsin, sau cu Tokyo. Nu ne interesează aspectele tehnice ale felului în care este posibilă conversația. Se poate chiar ca legătura dintre Milwaukee și Kenosha (aflate la o distanță de vreo 50 de km) să fie realizată de două sau trei companii, iar cea cu Japonia de una singură. Nimeni nu știe aceste detalii și pe nimeni nu-l interesează, atîta timp cît își poate desfășura cu succes convorbirea. De ce n-ar exista o asemenea situație și în lumea computerelor? De ce să nu putem rula același software și să schimbăm date și pe un procesor Intel, pe un Sun Sparc, pe un IBM RS/6000 sau pe un Apple? Bill Gates cere să folosim NT, pentru a putea face acest lucru; desigur că am putea manipula datele, dacă pe toate aceste mașini am folosi aceeași versiune de Back Office… Problema este că nu agreez NT, iar Back Office consider că este cea mai proastă aplicație de acest gen de pe piață. De aceea, caut alternative.

Astăzi, miliarde de telespectatori se uită la TV, oriunde în lume. Pare că există un standard în emisia aceasta mondială, deoarece putem vedea același lucru, în același timp, indiferent de poziționarea noastră geografică. Să luăm, de exemplu, Jocurile Olimpice. De fiecare dată au loc în altă țară, cu o altă localizare și cu o altă infrastructură. În Europa, standardele tehnice sînt atît de variate, încît ar da oricui dureri de cap. Germania are standardul PAL, Franța SECAM, țările din Europa Răsăriteană diferite variații ale acestor sisteme…Cu toate astea, Jocurile Olimpice sînt vizionate, de fiecare dată la fel, de către oricare telespectator, indiferent de felul televizorului pe care îl deține. Îmi amintesc că, acum cîțiva ani, apăruse la Chicago o industrie înfloritoare a televizoarelor pentru alte sisteme decît NTSC; americanii trimiteau aceste televizoare rudelor lor din alte țări, cu alte standarde. Astăzi poți găsi la supermarket televizoare multisistem, alături de televizoarele NTSC. Arată la fel, chiar dacă, pe dinăuntru, sînt foarte diferite. Dacă acest lucru este posibil cu telefoanele și cu televizoarele, de ce nu ar putea fi posibil și cu computerele? De ce, domnule Gates?

Guvernul nu ar trebui să se bage în afacerile noastre și să ne dicteze ce și cum să facem. Guvernul ar trebui să fie un arbitru, care să-i penalizeze pe cei care nu țin seama de legile decenței și bunului simț. Pot să înțeleg că lui Microsoft nu îi convine să fie chemat la ordine, deoarece Microsoft este un monopol. Dar să nu uităm că datorită Guvernului este astăzi Microsoft ceea ce este. Puține companii de software au făcut o asemenea poliție copyright ca Microsoft. Primul drum al lui Bill Gates, după patentarea sistemului său de operare pe cartele, cu ceva ani în urmă, a fost la procurorul districtual, pentru a-i cere să-i trimită în judecată pe cei care copiau ilegal cartelele sale. Și Autodesk a hăituit utilizatorii ilegali de AutoCad, dar acțiunile lor nu au avut nici pe departe amploarea celor generate de Microsoft, care a trimis în instanță companii întregi, unele chiar din afara granițelor Statelor Unite. Pe atunci, guvernul făcea ceea ce trebuie, nu-i așa?

Multă lume, astăzi, face comparații între procesul intentat Microsoft și cel în care a fost implicat Standard Oil. Ironia istoriei: acest secol a început cu lupta guvernului împotriva unui monopol și se pare că se va sfîrși cu lupta împotriva altuia… De fapt, nu există similitudini, în afara faptului că era vorba de două monopoluri. Comparația ar fi mai bună cu IBM. Cît timp IBM producea computere și sisteme de operare, totul era OK, chit că situația era delicată, datorită lipsei de concurență; atunci cînd a început să introducă și aplicații și să pretindă că făceau parte din sistemul de operare, situația a devenit primejdioasă. Guvernul a intervenit, iar IBM a trebuit să aleagă: fie să furnizeze aparate și sisteme de operare, fie aplicații și service. Desigur, celor de la IBM trebuie să li se fi părut nedrept să renunțe la o asemenea poziție dominantă, dar concurența a apreciat foarte mult posibilitatea oferită de a deveni parte din acest joc al pieței… Fiecare avea dreptate și, pînă la urmă, IBM a cîștigat, competitorii au cîștigat și ei, clienții au cîștigat la rîndul lor. IBM deține o poziție de frunte în lumea computerelor – asta și datorită acelui istoric Consent Decree pe care l-a semnat cu guvernul. Managerii IBM au fost siliți să inoveze, pentru a-și păstra poziția, iar acest lucru nu a avut decît rezultate benefice pentru toți. Același lucru ar fi normal să se întîmple și cu Gates și Microsoft, dar probabilitatea este mică…

Spre deosebire de IBM, care avea de-a face numai cu mediul afacerilor, Microsoft deține monopolul asupra sistemelor desktop, atît în domeniul afacerilor, cît și în cel al utilizatorilor casnici. În plus, Microsoft ar vrea să-și adjudece și Internetul. Ar fi interesant de văzut cum vrea Bill să dețină ceva care nu poate fi deținut… Oricum, merită un premiu pentru această încercare… Microsoft a intrat și în domeniul televiziunii prin cablu, pe care vor să-l transforme în infrastuctură pentru oferta lor de servicii Internet. Să mai adăugăm și faptul că Microsoft deține 15% din acțiunile unei companii farmaceutice din Seattle, care produce un competitor pentru Viagra. Se pare că Bill Gates nu lasă nici un domeniu neacoperit… Dacă Microsoft deține cheia Internetului – browserul – atunci va deveni proprietarul rețelei, prin controlul conținutului său. Oricine pornește Internet Explorer este purtat automat la site-urile controlate de Microsoft. Bineînțeles, cei familiarizați cu computerele vor ști să schimbe acest lucru, dar majorității îi vor fi arătate numai acele lucruri pe care Microsoft vrea să le arate. Dacă și mijloacele de transport – cablurile – ajung să fie deținute de Microsoft, atunci situația se complică. Dacă IBM ar fi putut controla aplicațiile, ar fi putut controla prețurile. Astăzi, Microsoft controlează informația și accesul la informație, creînd posibilitatea unui scenariu apocaliptic, în care utilizatorului final să i se ofere doar ceea ce Bill Gates a decis că ar trebui să vadă. Tocmai această situație vrea Guvernul s-o evite. Dacă asta înseamnă stoparea progresului și inovației, atunci progresul și inovația trebuie stopate!

Multă lume nu poate vedea lucrurile în perspectivă. Nu cumva cei cîțiva vizionari exagerează? Ce este, însă, de preferat? O exagerare acum sau un dezastru viitor?

Legile americane par stranii celui neinițiat, ba, cîteodată, chiar și celui inițiat... Conform lor, este greu să începi o urmărire penală, bazîndu-te doar pe supoziții. Scenariul de mai sus este posibil, dar nu putem dovedi că acestea sînt planurile lui Gates. Deoarece nimic de acest gen nu s-a întîmplat încă, nu putem întreprinde nimic împotriva sa. Dar atunci cînd am avea motivele unei acțiuni judiciare, probabil că nu am mai putea întreprinde nimic, deoarece el ar deține totul, iar noi nu am avea cu ce să-l înlocuim. Pentru a evita această situație, guvernul a venit cu cîteva amănunte tehnice. Se știe că, la începutul anilor ’90, Microsoft i-a forțat pe dezvoltatorii software să semneze contracte de exclusivitate, prin care aceștia se obligau să scrie aplicații doar pentru Windows. Din acel moment, dacă ar fi vrut să-și dirijeze eforturile către un alt sistem de operare, Microsoft i-ar fi adus în fața instanței; cine își permitea să se lupte cu Microsoft? În același timp, producătorilor hardware le-au fost impuse contracte similare, referitoare la sistemul de operare preîncărcat pe mașinile lor. Aceste contracte erau nu numai lipsite de etică, ci și ilegale. Dar, deși acest lucru era cunoscut, atîta timp cît nimeni nu se plîngea, guvernul nu putea interveni. Nimeni nu cuteza să se avînte în bătălii judiciare, astfel că situația rămînea neschimbată. Între timp, toți se plîngeau, Microsoft se îmbogățea, utilizatorii sufereau, iar afacerea mergea.

Lucrurile s-au schimbat în 1995, cînd Microsoft a semnat un Consent Decree, similar celui al lui IBM, cu 30 de ani în urmă, prin care promitea ca Internet Explorer să rămînă un produs separat și nu parte integrantă din sistemul de operare. Dacă Bill Gates nu se prea pricepe la inovații tehnice, în schimb, are consilieri legali foarte buni. Tatăl său este avocat și face parte din firma care reprezintă Microsoft. Deoarece în trecut nimeni nu ripostase la manevrele lor, au crezut că la fel urma să se întîmple și de această dată.

Unii cred, în mod eronat, că procesul în care se află actualmente Microsoft se datorează geloziei stîrnite de succesul său. Se zice că acei concurenți care nu au putut să-i facă față în mod cinstit, au apelat la guvern pentru a pune capăt ascensiunii Microsoft. Realitatea este cu totul alta. Nimeni nu vrea să pedepsească Microsoft pentru succesul său, ci pentru faptul că nu respectă legile. Actul semnat în 1995 trebuie respectat.

Cîtă risipă! Eforturi, energie, bani, intenții bune – toate aceste lucruri se consumă inutil. Microsoft are programatori foarte buni, mulți dintre ei proveniți de la firmele concurente. Mulți dintre ei fuseseră falimentați, apoi înglobați de către Microsoft. Toată lumea vedea aceste lucruri petrecîndu-se, dar abia acum "își dă seama"… Un obicei al lui Bill Gates era să înceapă negocieri de fuzionare cu companii care aveau anumite tehnologii de interes pentru el; primul lucru era "un schimb de informații", prin care Microsoft evalua ceea ce urma să cumpere. Asemeni unui păianjen, Microsoft sugea toată proprietatea intelectuală a acelei companii, apoi abandona negocierile. Desigur, noua tehnologie apărea în DOS sau Windows… Pînă ce foștii parteneri de discuții realizau ce se întîmplase, Microsoft deja își asigurase proprietatea intelectuală în fel și chip. Nenumărate sînt exemplele care pot fi date, dar cel mai răsunător este cel al lui Stack Electronics, care se ocupa de tehnologia comprimării datelor. Majoritatea publicului nu cunoaște povestea, iar cei care o cunosc probabil că au uitat-o. Și totuși ar trebui reamintită, deoarece a fost prima dată cînd Microsoft pierdea o bătălie, fiind silit să retragă de pe piață DOS 6.2, care conținea tehnologia Stack de comprimare a datelor. Nu numai atît, ci judecătorul a acordat și despăgubiri în valoare de 120 de milioane de dolari micii companii. Cifra pare grozavă, dar, dacă ne gîndim că Stack a trebuit să-și schimbe domeniul de activitate, lucrurile capătă alte proporții…

Din păcate, Bill nu a trecut prin astfel de chinuri pentru a-și asigura locul său în istorie. Ar fi putut s-o facă, prin muncă cinstită și inteligență. A scris sistemul de operare pentru Apple I, II și III, a produs un procesor de text și ar fi putut fi o figură proeminentă printre creatorii de aplicații. E adevărat, contul său bancar nu ar fi fost tot atît de mare, dar ar fi rămas un om onest… Asta este… unii intră în istorie fără a merita acest lucru…

Se vorbește despre împărțirea Microsoft. Unii văd în acest lucru sfîrșitul lumii. De fapt, nu este o idee rea. Dacă Microsoft este atît de bun pe cît spune Gates, va găsi o cale de a supraviețui. Într-adevăr, ar trebui să se pună pe treabă și să-și curețe sistemul de scame. La fel, și aplicațiile ar trebui îmbunătățite, pentru a nu mai rămîne în stadiul precar actual. Desigur, urmașii Microsoft ar trebui să se învețe cu concurența, iar acest lucru nu e simplu. Dacă nu vor putea să facă față… asta-i viața! Sînt sigur, însă, că vor face față cu succes. IBM nu a dispărut, după Consent Decree, Standard Oil nu o duce prea rău, iar Ma Bell continuă să fie liderul comunicațiilor telefonice interurbane și internaționale, ba chiar încearcă să intre și pe piața celor locale. Acum cîteva zile, am citit că IBM a licențiat către Symantec propriul antivirus. Personal, cred că este o decizie înțeleaptă. IBM are unul dintre cele mai mari numere de patente din întreaga lume, dar serviciul lor de marketing continuă să fie deplorabil. IBM Anti Virus este un produs ieftin și foarte bun, dar lumea nu îl cumpără, deoarece nu știe de existența lui! Pare incredibil, dar lumea cumpără, la un preț dublu, antivirusul Symantec, care nu se compară, ca performanțe, cu cel al IBM… IBM nu a înțeles niciodată ce înseamnă marketingul și în ce fel trebuie să pătrunzi cu un produs pe piață.

În concluzie, dacă fostul Imperiu al Răului a reușit să se transforme într-un gigant acceptabil, de ce nu ar reuși și Microsoft?

Astăzi, o nouă jucărie domină lumea computerelor: Internetul. În cîțiva ani, acesta se va transforma atît de mult, încît nimeni nu-l va mai recunoaște. Deși a apărut acum mai bine de 25 de ani, datorită limitărilor tehnice, Internetul se află încă în faza copilăriei. Două lucruri majore nu sînt ce ar trebui să fie: infrastructura de comunicații, arhaică, și un browser-sistem de operare. Termeni ca Net-centric încă sînt înspăimîntători, iar idea ca un browser să fie și sistem de operare pare stranie pentru majoritatea celor dintre noi. În realitate, conceptele sînt foarte simple. Un computer nu este altceva decît o grămadă de piese costisitoare, atîta timp cît nu există programe care să-l poată exploata. Chiar și cu programe, computerul rareori este altceva decît o mașină de scris mai sofisticată, un calculator cu multe funcții sau o planșetă de proiectant. Adevărata putere a computerelor apare atunci cînd ne dau posibilitatea de a comunica unii cu ceilalți. O scrisoare introdusă de la tastatură este fără vreun folos, dacă nu poate fi trimisă destinatarului. Dacă putem face ca aparatul de pe birou să trimită scrisoarea în timp real sau să trimită imagini și secvențe video, abia atunci grămada de piese scumpe și nefolositoare își capătă o utilitate reală. Pentru a reuși acest lucru, cumpărăm software cu care ne încărcăm mașinile; acest software necesită mentenanță și service și, din cînd în cînd, investiții suplimentare pentru upgrade. E adevărat, nu toți ne repezim să facem upgrade, unii preferă să aștepte un timp destul de mare pînă să cumpere sau să copieze (a se citi "pirateze") ultima versiune… Să fim sinceri, totuși: majoritatea cumpărăm aceste upgrades imediat cum apar… Cu toate astea, statisticile arată că folosim, în mod curent, doar 7% din grămada de software pe care o găsim pe disc, la achiziția unui computer. Din acest punct de vedere, mi s-ar părea mai productiv să putem primi automat, de pe Net, ultimele upgrades. În loc să avem atîția dezvoltatori care scot procesoare de texte care folosesc formate incompatibile între ele, mi s-ar părea mai productiv să existe diferiți dezvoltatori software care să scrie părți, applets, module sau cum doriți să le numiți, care, odată ajunse în computer, alcătuiesc un procesor de text, o foaie de calcul sau orice altceva dorim, iar în acest fel toată lumea ar fi fericită. De ce ar fi fericiți și creatorii software? Deoarece ar cîștiga conform vînzărilor, deoarece și-ar petrece timpul în cercetare și deoarece ar avea clienți satisfăcuți. De ce am fi satisfăcuți noi, clienții? Deoarece am putea să lucrăm cu programe familiare plătind mai puțin și am scăpa de frustrările impuse de Windows. În plus, am folosi orice sistem de operare ne-ar plăcea, fără să ne temem că nu vom găsi acolo o aplicație anume, care nu este decît în lumea Wintel…

Tot visînd, am uitat să pomenesc și de cealaltă componentă: browserul, care ar trebui să fie și sistem de operare. În locul lui Windows 95, care să însuflețească mașina, și a lui Netscape, care să ne permită conectarea la Net, am avea un hibrid unitar, care ar facilita conectarea, dar ar fi capabil și să ruleze aplicații. Dacă Microsoft ar fi scos un sistem de operare numit System Internet Explorer, lucrurile ar fi stat altfel. Dar, atîta timp cît sistemul de operare nu poate realiza comunicații prin Internet, iar browserul nu poate însufleți computerul, oricît de mult s-ar strădui Bill Gates să "inoveze", cele două entități rămîn distincte, chiar dacă sînt cusute împreună, la fel ca într-o operație chirurgicală…

Sînt convins că, în cîțiva ani, va apărea un Internet Operating System, iar creatorii săi vor domina piața computerelor și publicul de pe Internet. Abia atunci vom putea spune despre computere că au devenit cu adevărat folositoare, iar inventatorii IOS se vor îmbogăți, fără să tragă pe sfoară consumatorii…

Pînă atunci, nu putem decît să stăm cu brațele încrucișate și să privim la circul care s-a declanșat. Trebuie să admit că Bill Gates și-a asigurat rolul de clown. De ce oare? La banii lui ar fi putut să-și găsească o persoană mai pricepută la vorbe, care să-i fie purtător de cuvînt. La ultima audiere în Senat, Bill a reușit să-l irite pe unul dintre cei mai puternici senatori cu remarcile sale deplasate. Herb Kohl, senator democrat de Wisconsin, un om de afaceri renumit și proprietarul Milwaukee Bucks, una dintre cele mai bune echipe de baschet din America, și-a exprimat preocupare asupra faptului că, la fiecare dolar cheltuit pe produsele Microsoft, 35 de cenți reprezintă profitul; de unde asemenea profit enorm? Răspunsul lui Bill a fost nu numai arogant, ci și insultător: a spus că i se pare normal ca domnul Kohl, care se ocupă de articole de băcănie și are un profit de 3 cenți la dolar, să nu poartă înțelege cum se poate utiliza proprietatea intelectuală și ce înseamnă progresul și inovația…

Unii oameni nici nu au nevoie de dușmani, își fac singuri de petrecanie…

Eu sînt o persoană răbdătoare; după ce s-a țipat la mine, am fost luat în șuturi sau umilit în fel și chip, tot aș fi curios să văd ce ar mai urma. Și ceva îmi spune că, în viitorul apropiat, vom fi martorii unor evenimente de seamă. În primele clipe, viața nu ne va fi mai ușoară și vor fi momente în care vom regreta că Microsoft, cel de pe vremuri, nu mai există. Nu vom aștepta mult, însă, pînă ce vom zări lumina de la capătul tunelului. Cînd băncile au căpătat noi regulamente, cînd Ma Bel a fost destrămat, cînd industria aeronautică a fost ușurată de reglementări stricte – primul lucru care a urmat a fost haosul. Imediat, însă, lucrurile au început să se așeze la locul lor. Băncile își văd de treaba lor, dar și personajele minore pot desfășura afaceri, companiile de telefoane se luptă între ele pentru piață, iar prețurile devin rezonabile, companiile aeriene își dau toată silința să se întreacă una pe cealaltă…

Cînd va fi destrămat Microsoft, nu va putea supraviețui decît fără Bill Gates și anturajul său. Microsoft va supraviețui sau nu, dar industria va reîntineri. Multe companii se vor scufunda, deoarece nu făcuseră altceva decît să se țină orbește după Microsoft, dar altele le vor lua rapid locul. Iar acele companii care vor supraviețui, o vor face deoarece vor avea produse într-adevăr bune. Desigur că se va reduce și producția hardware, dar asta nu înseamnă decît că vor rămîne doar produsele cu adevărat bune. Să mă aventurez și să fac o prezicere asupra celor care vor rămîne? De ce nu? După mine, vor fi IBM, HP, Dell, Sun și Apple. De ce? IBM va rezista pe piața hardware atîta timp cît vor fi interesați de aceasta, pentru ei ceva auxiliar pe lîngă serviciile oferite. HP va rezista datorită computerelor sale rapide și robuste. Dell va găsi întotdeauna o modalitate de a furniza direct mașini bune și un service pe măsură. Sun pentru că își are propria sa nișă, pe care Wintel nu o poate amenința, iar Apple pentru că reprezintă tocmai excepția la regulă: întotdeauna a fost prea avangardist pentru epoca sa și întotdeauna a găsit o modalitate de a supraviețui. La urma urmei, noi, în lumea Wintel, în 1998, la doar doi ani de sfîrșitul mileniului, putem spune, cu mîndrie "aproape că putem să facem și noi ce face Apple"… Dar Compaq, Gateway 2000, Digital și ceilalți? Hm… sînt mașini foarte bune; dar, la fel de bune erau și Packard, Studebacker, Nash, Pierce Arrow...