Am vrut paperless și...
am scăpat de benzi

Harrison Forbes

La începutul anilor ’70, Internetul era necunoscut nu doar publicului larg, dar chiar și celor familiarizați cu calculatoarele. Desigur, cea mai mare parte a utilizatorilor de computere era o elită compusă din profesori, savanți și militari. Puștii încă mai urmăreau "Leave it to Beaver", liceenii se jucau cu mașini iar "chestia" în vogă la vremea aceea erau jocurile mecanice.

Sofisticarea în automatizarea birourilor a fost introdusă de mașinile de scris IBM Selectic cu bandă corectoare iar lumea întreprinderilor a fost bulversată când Xerox a lansat primele copiatoare. Cam în acea vreme am citit primul meu curs de comunicare interpersonală și am descope rit invazia lucrurilor tipărite. Autorul cărții era cu totul uimit de viteza cu care oricine putea să producă documente folosind un copiator. Dacă tiparnița lui Gutenberg a indus o creștere cu un ordin de mărime a hârtiei scrise, se estima că apariția copiatorului va aduce o creștere de o mie de ori a comunicării scrise față de tot ce-a existat de când omul a folosit pentru întâia oară o tăbliță de lut pentru a consemna ceva.

Desigur, la sfârșitul anilor ’60, compute rele erau încă abia la începuturi și cei mai mulți le asociau doar cu calculele numerice. Când se vorbea despre procesarea datelor, nimeni nu se gândea la înregistrări sonore, la desenarea unor scheme sau la editare video. Astăzi, treizeci de ani mai târziu, nimeni nu mai asociază termenul cu opera țiile numerice, ci cu înregistrări sonore, desenarea unor scheme sau editarea video. O tempora, o mores...

În ciuda faptului că toată lumea este îngrijorată în privința cantității nebunești de hârtie generată zi de zi, nimeni nu face nimic pentru a o reduce. La școala elementară unde învață fiica mea, personalul dispune de o rețea de calculatoare pentru a face comunicarea între birouri, dar directorul școlii a dispus ca toate mesajele veni te prin mail să fie listate. Mai mult, fiecare trebuie să păstreze o copie tipărită a fiecărui memo trimis... Directorul vrea să se asigu re că nici un fel de date nu vor fi pierdute în cazul în care rețeaua se va defecta. Rețeaua nu a căzut niciodată în patru ani, dar nimeni nu poate fi sigur că nu va cădea într-o zi...

E adevărat că în zilele noastre o mulțime de comenzi de cumpărare sunt trimise furnizorilor prin fax, dar foarte multe firme solicită și varianta originală, trimisă prin poștă. În ciuda faptului că unele firme utilizează poșta electronică pentru cores pondență, încă mai păstrează copii tipărite ale fiecărui document. Cabinetele dentiștilor și ale medicilor sunt printre cele mai computerizate birouri din țară, dar fiecare pacient trebuie să aibă o copie tipărită a fișei, pentru posibilele situații litigioase. Așadar, chiar dacă visăm la "biroul fără hârtii", trăim cu hârtii, prin hârtii, pentru hârtii...

La apariția calculatoarelor de birou au renăscut speranțele privind biroul fără hârtii și, pentru a sprijini conceptul, tone de studii au fost scrise pe... hârtie! Încercăm să atingem acest țel, dar drumul către biroul fără hârtii este pavat cu... hârtii...

Biroul fără hârtie este, până acum, o bătălie pierdută într-un război mai mare, așa că trebuie să ne orientăm în altă direcție în lupta pentru "biroul fără ...(ceva)". Dacă bătălia împotriva proliferării hârtiei este deocamdată pierdută, anumiți oameni au găsit o cale de a se descotorosi de un alt suport pentru date. Un suport care este foarte folosit, produs în mari cantități și care ocupă o mulțime de spațiu în rafturile de depozitare. În lumea producției TV, materialul de bază pentru procesarea informației este banda video. Industria o produce zilnic în cantități impresionante. Unele benzi sunt difuzate și vizionate de public, iar altele sunt puse în rafturi, unde își așteaptă vremea când vor vedea luminile rampei.

Știm cu siguranță că hârtia rezistă peste secole. Este greu să estimăm cât timp semnalul va rămâne pe bandă de-a lungul vremii, dar știm cu siguranță că, adesea, accesul la informațiile de pe bandă este foarte dificil și costisitor. Nu vorbesc despre un oarecare Joe căutând un anume fragment pe videorecorderul de acasă, ci despre specialistul Joe care lucrează cu un editor video rapid și care dispune de aparatură specializată care să-i ușureze munca.

Istoria benzii video se întrepătrunde în mare măsură cu istoria calculatoarelor. Ambele își datorează existența unor descoperiri recente în domeniul electro nicii. Pe de altă parte, fiecare bandă video este produsă cu ajutorul unor computere. Dar ultimele evoluții în domeniul editării video nonlineare precum și disponibilitatea unor dispozitive de stocare masivă au ameliorat mult felul în care tratăm astăzi banda video.

Până de curând, benzile erau stocate în arhive video, iar evidența lor era ținută printr-un sistem de indexare foarte deta liat. Pentru a asambla un film pe un anume subiect, chiar și numai pe baza arhivei, era nevoie de multă răbdare, căutări și timp consumat pentru a găsi secvențele necesare. Odată ce materialul era localizat, era nevoie de și mai multă răbdare, căutări și timp pentru a viziona materialul disponibil. Și, desi gur, mai era un element implicat: producătorul trebuia să petreacă tot acest timp în arhivă și în fața editorului video.

Întregul proces pare grozav de interesant și chiar distractiv. Desigur, așa pare doar dacă nu ești producător și nu ai un termen de predare... Sau dacă ai putea planifica evenimentele care să facă subiectul știrilor de seară...

Ei bine, se pare că în zilele noastre arhivele video – așa cum le știm – încep să devină anacronice. Calculatoarele moder ne de mare viteză, noile baze de date rapide, de mare capacitate, precum și ultimele softuri de editare video nonlineară tind să schimbe modul în care sunt realizate producțiile de televiziune.

KGO-TV, un post de televiziune din San Francisco deținut de ABC (American Broadcast Company), a lansat un proiect pilot pentru cele treizeci de minute de știri de la prânz, care sunt produse în totalitate fără a folosi benzi video. Este un început modest, care implică o mulțime de bani și mult efort, dar care – odată ce proiectul va fi pus pe roate – sunt sigur că se va răspândi foarte repede în toată țara și, mai apoi, în toată lumea.

Aș vrea să lămuresc afirmația de mai sus în privința benzilor video. Imaginile sunt în continuare filmate pe benzi – nu fiecare cameră video va dispune de un disc hard – dar, odată materialul filmat, este descărcat în computer iar banda este eliminată din restul fluxului de producție.

Inima sistemului este un sistem Storage Tek Powerhorn care va stoca 15.000 de ore de video digitizat, cuprinzând tot ce postul a înregistrat din 1963 încoace și tot ce va urma de acum înainte. Pentru evenimentele curente, producătorii și editorii au la dispoziție 60 de ore de material brut, păstrat într-un dispozitiv de stocare de tip RAID-3. Dacă dispozitivele de stocare sunt inima noului sistem, sângele care îl pune în funcțiune este un switcher Omnibus care permite tuturor componentelor să comunice între ele. Actualmente, postul deține 18 sisteme Profile pentru editarea știrilor și pentru playback. Un sistem Tektronix NewStar este folosit pentru formatarea emisiunii. Controlul producției este furnizat de un switcher Grass Valley Group 300. Sistemul arterial este compus din interfețe Fiber Cannel și stații grafice Origin de la Silicon Graphics. Producătorii și editorii postului pot utiliza oricare dintre cele opt stații desktop EditStar. Editorii de știri au încă o muncă complexă și migăloasă, dar treburile simple, cum ar fi B-rolls și tease videos, sunt acum realizate chiar de echipa de știri.

Adevăratele avantaje ale noului sistem sunt foarte vizibile atunci când se fac frecvente referințe la materiale din arhivă. Durează doar câteva secunde să inserezi o poză făcută în 1972 și stocată în Storage Tek. La fel se întâmplă și pentru o secvență de câteva minute filmată cu câțiva ani în urmă. Puterea sistemului provine din baza de date care-l susține. Indexarea manuală de până acum este înlocuită de interogarea bazei de date. Poți căuta o înregistrare privind un anume subiect prin simpla introducere a unui cuvînt cheie într-un câmp implicat în căutare. Rezultatul cererii poate consta din mai multe segmente, care pot fi combinate. Păcat că legăturile telefonice sunt atât de proaste, altfel ai putea realiza o emisiune de la computerul de acasă...

În cele câteva luni de când sistemul a fost pus în funcțiune, pe lîngă grijile curente rela tive la corecta funcționare tehnică, admi nistratorul de sistem a fost foarte ocupat și cu prezentarea facilităților studioului unui mare număr de vizitatori de la diferite posturi TV din țară și din străinătate. Toți vizi tatorii au fost foarte impresionați de mo dul în care KGO-TV a realizat acest mozaic și au de gând să adopte o soluție similară, de îndată ce vor dispune de fondurile necesare.

Desigur, mai rămân o mulțime de obstacole care se cer depășite, dar nici Roma n-a fost clădită într-o singură zi. Dincolo de aspectele tehnice, una dintre problemele cele mai serioase cu care conducerea postului se confruntă este restructurarea forței de muncă actuale. În noua paradigmă, vechii ingineri de sunet și imagine nu-și mai găsesc nicăieri locul. Oamenii trebuie să învețe lucruri noi și trebuie să se adapteze unor procese diferite. Unii dintre ei s-au obișnuit deja cu această nebună cursă tehnologică, dar alții au nevoie de o perioadă de acomodare. O atitudine lipsită de înțelegere a conducerii, care să pună interesele companiei înaintea intereselor personalului, nu poate funcționa în acest scenariu. Suntem cu toții oameni, unora ne este teamă de schimbare, iar managementul nu poate trata această problemă printr-o atitudine foarte tranșantă, de gen "accepți sau renunți". Dacă vor proceda în acest mod, foarte curând nu vor mai găsi susținători pentru noua tehnologie în timpul necesarei perioade de tranziție.

La urma urmei, de la începuturile filmului, și apoi ale televiziunii, editarea s-a făcut în același fel până la sfârșitul anilor ’60, când noile tehnologii electronice de înregistrare au invadat domeniul. În anii ’70, când computerele s-au stabilit în mod permanent în industria de televiziune, schimbările tehnologice cărora personalul a trebuit să le facă față au fost încă și mai rapide. În anii ’90, când ciclul de viață al ultimelor aparate s-a redus la doar câteva luni, oamenii care trebuie să le folosească sunt înclinați către o atitudine de respingere. Impactul noilor tehnologii are în aceste vremuri mai multe implicații decât înainte, și nu toate se referă la mașini și electroni.

După cum evoluează lucrurile, va veni curând vremea când publicul va putea să-și editeze propriile știri. Eu mă trezesc de regulă dimineața devreme și primul lucru pe care îl fac este să lansez "My Yahoo" ca să văd știrile și vremea. Îmi caut întâi hainele potrivite pe care să le îmbrac când ies afară, apoi urmăresc principalele subiecte din știri. Așa cum merg treburile azi, prioritatea este de partea cotațiilor bursiere și a informațiilor conexe. Urmăresc apoi știrile externe și, mai cu seamă, Rusia... (Știam că se va întâmpla, era doar o chestiune de timp. Mai știam și că trebuie să-i hrănim pe ruși, dacă vrem să nu mai avem un război pe cap. Sunt lihniți și disperați, și nu-l mai au nici măcar pe Lenin care să-i consoleze. Sunt periculoși...) Apoi caut știrile din tehnologie și stau cu un ochi pe Microsoft, să văd cum mai merge povestea de alcov. Mă uit dacă IBM apare, și dacă apare, sunt curios să văd cu ce produs (ieri seara, cumpărând rechizite școlare pentru fiica mea, am băgat de seamă că Via Voice e de vânzare: $39,95). Și, în fine, deschid poșta.

Dacă aș fi avut posibilitatea, aș fi ales și un articol mai amplu și aș fi adus câteva clipuri conexe pe care le-aș fi vizionat. Aș fi căutat o sursă americană, apoi aș fi mers la BBC, pe urma la Deutsche Welle, la o sursă franceză și, în fine, chiar la ruși... Desigur, înainte ca aceste materiale să fie oferite publicului, câțiva producători, editori și cameramani ar fi avut de muncit câteva ore bune. Ar putea să pară un efort irosit, dar într-o lume care astăzi e atât de dinami că, acesta este singurul mod în care munca lor nu este zadarnică. Primele știri intră în editare aproape imediat după evenimente. CNN este în frunte... Când primele știri ale zilei intră pe post, pe la 5 dimineața, unele dintre știrile de peste noapte sunt deja vechi. Cele mai multe știri de dimineața le iau de la Reuters, înainte chiar de a fi difuzate.

Ar fi minunat dacă aș putea avea acces la știri de îndată ce cobor din pat. Actualmente, informațiile sunt difuzate mai cu seamă la orele serii, când știrile pot fi deja vechi și probabil că au fost schimbate deja de câteva ori... Efortul depus pentru pregătirea emisiunii este în cea mai mare parte irosit, deoarece cele mai noi știri sunt deja "stătute" la momentul când le vine rândul de a fi prezentate. Eu, unul, caut știri le de mai multe ori pe zi... Ei bine, dacă video-clipurile ar fi disponibile celor interesați de îndată ce sunt gata, impactul difuzării știrilor video ar putea fi cu totul altul.

Dar, până atunci, să revenim la realitate și să apreciem eforturile KGO-TV de a face mai ușoară viață fiecăruia.

Astăzi se irosesc o mulțime de eforturi pentru a transforma computerele în receptoare TV sau radio, sau pentru aparate care transformă un receptor TV într-un brow ser Web, fără să mai socotim banii cheltuiți pentru DVD-uri. Și dacă tot am ajuns la DVD-uri: în urmă cu câteva zile am văzut într-un magazin ultimul James Bond apărut doar pe DVD. Versiunea pe caseta video nici măcar nu era anunțată... Dintr-o dată m-am înfuriat. M-am gândit la colecția de LP-uri care acum se prăfuiește într-un dulap (nici măcar nu mai am un pickup; cel vechi s-a stricat și nu mi-am mai luat unul nou). M-am mai gândit cele circa 300 de filme pe casete pe care le-am adunat și la cele câteva sute de CD-uri care, în mare parte, sunt duplicate ale LP-urilor... Acum trebuie s-o luăm de la capăt !?

De fapt, în lume domnește deocamdată confuzia. Nu văd nici o rațiune în a plăti circa 2.000 de dolari pentru un computer bine dotat doar pentru a vedea știrile de seară pe un monitor de calculator. Pot să văd știrile pe un TV portabil de 69 de dolari sau pe un aparat de calitate la 300 de dolari. Nici nu văd vreo logică în a naviga pe Web la televizorul din living-room, în timp ce familia mă bruiază fiindcă vrea să urmărească filmul serii. Desigur, mi-aș aduna din Rețea știrile care mă interesează și le-aș urmări pe ecranul calculatorului, asta ar fi altceva. N-aș sta în fața computerului ca să urmăresc un James Bond, dar aș urmări probabil un seminar interactiv trimis prin poștă pe un DVD. Pe lângă faptul că văd și ascult vorbitorul, aș putea să experimentez "live", pe propriul calculator, tot ceea ce se explică... Sunt sigur că timpul va aranja lucrurile și că oamenii vor înțelege că boii stau în fața carului, și nu invers, cum se întâmplă azi. De fapt, așa cum am mai spus, provocarea zilelor noastre nu este cea a computerelor și perifericelor, ci cea a infrastructurii de comunicații. "Autostrada informațională" nu este la ora actuală decât un amărât drum de țară plin de praf...

În viitorul apropiat o mulțime de lucruri se vor schimba și foarte puțini vor mai realiza valoarea reală a ceea ce oamenii de la KGO-TV au realizat. Până atunci, eu trebuie să-mi exprim uimirea în fața acestei realizări.

Gândindu-mă însă mai bine la aceste lucruri, ajung să mă întreb dac㠖 la urma urmei – este într-adevăr o idee bună... Dacă oricine va putea să-și ia singur știrile, echipele de la programul de actualități vor trebui să se recalifice. Cine știe dacă nu ne vom trezi cu și mai mulți reporteri, sau – mai rău – paparazzi ?


BYTE România - septembrie 1998


(C) Copyright Computer Press Agora