iMac sau nu ai Mac?

Dorin Piţigoi
Un Mac compact nu este o idee nouă; procesor G3, memorii SDRAM, bus de 66 MHz etc., toate sunt prezente în PowerMac-urile G3. Cu toate acestea iMac-ul este diferit de ceea ce aşteptam de la un Macintosh.

În bună tradiţie Mac, iMac aduce o serie de elemente noi în construcţie. Primul ? remarcabil ? este alura sa futuristică, dată de combinaţia verde-albastru (Bondi Green, cum o numeste Apple) şi alb, ca şi de faptul că este complet transparent. Desigur, nu poţi vedea componentele din interior, ci doar şasiul pe care acestea se sprijină. Chiar si tastatura, mouse-ul si cablul de alimentare sunt transparente. În al doilea rând, ceea ce te surprinde la un astfel de computer este că anumite lucruri pe care te-ai obişnuit să le vezi la un Mac lipsesc; există, în schimb, altele pe care nu le-ai mai întâlnit în altă parte. Mac-ul original (modelul 1984) a fost primul computer dotat cu o unitate de 3.5" (chiar daca nu era floppy); iMac-ul este primul care nu o are. În concepţia lui Apple, instalarea de software pentru acest model se face numai prin intermediul unităţii CD-ROM sau prin reţea. Personal, sunt de acord cu această simplificare, fiind ani de când nu am mai utilizat o dischetă, iar lipsa acesteia contribuie la preţul scăzut al modelului. De asemenea, nu sunt prezente porturile SCSI, cele două seriale, ADB-ul. În schimb, ai două porturi USB. Serios, mai este iMac un Mac?

Exteriorul

Aşa cum vă spuneam, iMac-ul este un model compact. Ca si primul Mac, are un mâ ner pentru a putea fi transportat oriunde este nevoie, deşi la o greutate de aproxima tiv 20 kg acest fapt vă va crea o serie de inconveniente. Greutatea sa relativ mare este datorată în principal monitorulului incorporat de 15?. Cu suprafaţa vizibilă de 13.8?, o rezoluţie maximă de 1024x768 pixeli (640x480 şi 800x600, de asemenea disponibile, cea din urmă fiind cea implici tă) , acesta are o imagine deosebit de bună, deşi este un monitor care utilizează tehnologia "shadow mask". Aceste performanţe sunt datorate dot-pitch-ului de 0.28 şi rate lor de reîmprospătare ridicate (117 Hz, la cea mai mică rezoluţie, şi 75 Hz, la cea mai mare). În partea de jos a monitorului se află cele doua boxe incorporate, emiţăto rul/re ceptorul IR în stânga, un buton de pornire şi doi conectori pentru căşti în dreapta, iar deasupra monitorului se află un microfon. Boxele au sunet SRS, facilitate oferită până acum doar de unul din producătorii de clone, Umax, în modelele Apus.

Interiorul

Accesul în interior este relativ simplu. Două ar fi motivele pentru care ai desface un iMac. Unul ar fi montarea de memorii sau înlocuirea hard disk-ului, al doilea? curiozitatea. Aceasta din urmă mă împinge să desfac trei şuruburi, să scot o mască de plastic, cablurile care duc către unitatea CD-ROM şi placa de bază, şi atunci, surpriză: CD-ROM-ul se desprinde şi el alături de placa cu componente. Operaţia nu a fost complicată, dar mai bine lăsaţi pe cineva care se pricepe să o facă, mai ales că ea violează condiţiile de garanţie impuse de Apple, care recomandă ca orice operaţie în interiorul computerului să fie făcută doar de perso nal autorizat.

O serie de componente importante se află pe un modul montat într-un soclu al plăcii de bază. Inima acestui computer este un procesor rapid PowerPC 750 (G3), având o frecvenţă de tact de 233 MHz, care include unitatea de calcul în virgulă mobilă şi 64 KB cache nivel 1 (32 KB pentru date şi 32 KB pentru instrucţiuni). Pe modulul procesor se află, pe un bus backside dedicat de 64 bit, şi cache-ul unificat nivel 2 de 512 KB, rulând la jumătate din frecvenţa procesorului. Ca şi modelele G3 existente, acest mo dul comunică cu restul componentelor prin intermediul unui bus de 66 MHz. Toate acestea oferă noului model beneficiile celei mai noi generaţii de procesoare PowerPC, cu performanţe de 2-3 ori mai mari decât modelele compacte anterioare care utilizau procesoare PowerPC 603e, performanţe similare modelelor standard cu G3.

Tot pe acest modul, pe un bus de 64 bit, se află şi cele două socluri SO-DIMM, câte unul pe fiecare parte a acestuia, socluri care suportă memorii de tip SDRAM, aceleaşi memorii utilizate pentru portabilele PowerBook G3 şi PC-urile Wintel. Configuraţia de bază este de 32 MB si este extensibilă la 128 MB, conform specificaţiilor Apple, şi nu este nevoie de întreţeserea lor pentru a obţine un maxim de performanţă.

Cei care au mai văzut o placă de bază a unui model Apple vor recunoaste cu uşurinţă faimosul ROM cu o capacitate de 3 MB (la modele le noi) sau 4 MB (la cele vechi), care include o parte din sistemul de operare, mai precis Macintosh Toolbox. De obicei, acesta se află fie într-un soclu, fie sudat pe placa de bază. Cu toate strădanii le mele nu am reuşit să localizez acest ROM. Misterul l-am rezolvat după ce am citit docu mentaţia furnizată de Apple şi am pornit computerul. iMac este, de asemenea, primul Mac care nu are ROM în sens obişnuit. Există totuşi un ROM, dar acesta este unul Open Firmware. Voi reveni asupra acestui punct ceva mai târziu.

Vizibil pe placa de bază este şi chipul ATI Rage Iic ? inima sistemului video al iMac-ului, oferind un nivel rezonabil al performanţelor grafice, cu acceleraţie 2D si 3D. Configuraţia de bază include 2 MB SGRAM sudaţi, extensibili prin intermediului unui SO-DIMM care suportă doar memorii SGRAM, la 6 MB. Adăugarea extensiei de memorie SGRAM permite obţinerea modu lui 24 bit la rezoluţia de 1024x768 (cu 2 MB fiind posibil doar modul 16 bit, celelalte două rezoluţii mai mici funcţionând totuşi în 24 bit), dar şi memorie adiţională pentru acceleratorul 3D (mai multe texturi etc.).

Aşa cum aminteam, nu are interfaţă SCSI. Hard disk-ul de 4 GB este conectat la o interfaţă de tip IDE extins (cunoscută şi ca ATA), care se conformează specificaţiilor ATA-3, iar unitatea CD-ROM 24x este ATAPI.

Porturi

Toate porturile se află localizate în partea dreaptă a computerului şi sunt mascate de o uşă de plastic, în spatele căreia se află şase conectori şi două butoane, unul de reset, celălalt NMI (un buton cu funcţii speciale la orice Mac). Inovaţiile aduse de Apple la acest model nu s-au rezumat doar la a scoate aproape toate porturile la care ai putea conecta unul dintre perifericele tale favorite, ci include introducerea unui port complet nou pentru un Mac. Conceptul este revoluţionar şi are ca scop transferul funcţionalităţii porturilor SCSI, ADB şi serial către unul singur: Universal Serial Bus. Acesta este un port cu adevărat Plug&Play, având posibilitatea de a conecta nu mai puţin de 127 de periferice, printr-o topologie stea cu ajutorul hub-urilor (la fel ca si la Ethernet). Este adevărat că aceste periferice partajează aceeaşi bandă, cu alte cuvinte cu cât ai mai multe conectate, cu atât viteza de transfer individuală dintre acestea şi computer va fi mai mică. Totuşi, să nu ne facem griji din acest motiv. Intenţia este de a utiliza acest port pentru dispozitive care nu necesită transferarea unui volum mare de informaţii pe unitate de timp, precum scanere, imprimante, dispozitive de intrare si stocare. iMac-ul are două astfel de porturi. Conectorii USB sunt de tipul A cu patru pini, doi folosiţi pentru alimentarea cu curent şi doi pentru date. Porturile suportă ambele standarde de viteză, de 1.5 Mbps şi de 12 Mbps, dar pentru acesta din urmă este necesară utilizarea de cabluri ecranate. De asemenea, este permisă conectarea/deco nec tarea din mers a acestor dispozitive.

iMac-ul are, chiar din cutie, primele două astfel de dispozitive: tastatura si mouse-ul. Tastatura acţionează şi ca hub cu două porturi, la unul dintre ele conectându-se mouse-ul, celălat fiind disponibil pentru alt periferic. Alimentarea se face de către bus şi din acest motiv nu se va putea conecta un al doilea hub cu o astfel de alimentare la ea (al doilea trebuie alimentat separat). Tastatura este compactă şi, în mare, seamănă cu vechea Apple Standard Keyboard, cu singura deosebire că tastele Option si Control din partea dreaptă au fost scoase si înlocuite cu cele patru săgeţi, aşezate în forma unui T inversat, iar tastele cu funcţii speciale (Esc, F1-F12, help, pg up, pg down şi home), inexistente la tastatura standard, se găsesc într-un rând de dimensiuni mai mici deasupra tuturor celorlalte taste. Butonul de pornire, localizat între cele două grupuri de taste, este identic cu cel de pe carcasă. Combinaţia de taste pentru repornirea computerului există, dar fiind codată în software, există posibilitatea ca ea să nu funcţioneze în anumite situaţii de blocare a sistemului, din acest motiv este prevăzut butonul de repornire de lângă conectori, care se poate apăsa doar cu o agrafă sau cu un obiect ascuţit. Mouse-ul, care utilizează acelaşi mecanism ca şi Apple Desktop Bus Mouse II, este rotund şi destul de plăcut în funcţionare, deşi unele persoane par să prefere vechiul design.

Probabil vă veţi întreba ce se poate, totuşi, conecta la un astfel de Mac. Întrebarea este simplă, cu răspunsul va fi mai greu. Alăturat am pregătit o listă cu o serie de furnizori care au anunţat că produc sau vor produce echipamente pentru iMac. Deşi există o serie de astfel de dispozitive pentru PC-urile Wintel, este nevoie ca acestea să aibă un driver şi pentru MacOS ca să le puteţi folosi. Singurul periferic USB cu care am putut lucra la momentul scrierii acestui articol a fost un scaner produs de Umax, modelul Astra 1220U, care funcţio nează atât cu iMac-ul, cât şi cu PC-urile Wintel. Ceea ce vă pot spune este că totul funcţionează aşa cum trebuie. Computerul a sesizat conectarea unui dispozitiv USB pentru care nu are driver, anunţându-mă de acest lucru, iar după instalarea software-ului scanerul a funcţionat fără pro bleme, chiar şi după o deconectare/co nectare la cald, iar viteza de scanare este similară cu cea a modelului pe SCSI.

O altă interfaţă, introdusă pentru prima oară la portabile, dar neutilizată până acum la modelele desktop, este cea IR (Infra Red). Când iMac-ul este situat în raza de emisie/re cepţie a unui alt dispozitiv cu interfaţă IR, ele pot schimba date folosind protocolul IrDA. Distanţa maximă la care cele două dispozitive pot comunica este de 1 m, iar viteza interfeţei este de 4 Mbps.

Modemul incorporat permite rate de transfer pentru date de până la 56 Kbps (standardul v.90) şi 14.4 Kbps pentru fax. Conectorul său se află, ca toţi ceilalţi conectori, în partea dreaptă si este un RJ-11. El apare sistemului ca un port serial obişnuit. De fapt, putem spune că iMac-ul are două porturi seriale: unul este ocupat de IR, iar al doilea de acest modem.

iMac-ul este şi primul Mac cu un port Ethernet 10/100. Evoluţia portului Ethernet la Mac este, cred, interesantă. Primele modele cu Ethernet incorporat (Quadra 700 & 900) aveau doar conectorul AAUI; ulterior, o dată cu apariţia modelelor cu sloturi PCI, a fost introdus şi conectorul RJ-45, care va rămâne singurul conector Ethernet pentru modelele bazate pe G3. Prin intermediul acestui conector, vă puteţi conecta fie la un hub 10Base-T, fie la unul 100Base-TX, portul sesizând automat ti pul acestuia. Interfaţa Ethernet se conformează specificaţiilor ISO/IEC 802.3.

Ultimii doi conectori rămaşi sunt cei audio, unul pentru intrare şi altul pentru ieşire. De remarcat este faptul că se recomandă conectarea doar a boxelor la această ieşire, căştile putând fi conectate la una dintre cele două ieşiri situate în partea din faţă dreapta. Circuitul audio este de calitate, oferind o eşantionare de până la 16 bit, la o rată de 44,1 kHz, stereo.

Sub toţi aceşti conectori se află o fantă care momentan este acoperită de un capac prins în şuruburi. La ora actuală, ea este lipsită de funcţionalitate, dar este posibil ca la viitoarele iMac-uri să apară aici un soclu de extensie sau încă un port standard, de exemplu IEEE 1394 Firewire.

La lucru

Pornirea iMac-ului se face de la unul dintre cele două butoane de start, de pe tastatură sau de lângă boxa din dreapta. Procesul de iniţializare este mai lent, trecând două secunde până la auzirea sunetului de boot şi încă alte 10 până la pornirea efectivă a monitorului. Încărcarea sistemului şi a extensiilor este însă rapidă, dovadă a performanţelor acestui Mac compact. În mod uzual, un iMac scos din cutie are pe hard disk un sistem minimal (dacă-l putem numi aşa) care, împreună cu o aplicaţie specifică, poate restaura pe disc, în funcţie de opţiunile selectate de utilizator, conţinu tul unui CD-ROM numit Apple Software Restore în mai puţin de cinci minute. Acesta, alături de MacOS CD Install, constituie cele mai importante elemente software necesare unei bunei funcţionări.

Apropo de primele lucruri pe care le faci când pui pe masă un iMac, adică în timpul utilizării unităţii CD-ROM, remarci două lucruri. Primul este ventilatorul acestei unităţi, care este destul de zgomotos şi produce o serie de vibraţii neplăcute, iar al doilea este fineţea cu care trebuie să o utilizezi. Cei care au portabile vor recunoaşte acest tip de unitate, mai puţin uzuală la mode lele desktop. După ce apeşi pe butonul de utilizare situat în mijlocul fantei de acces la CD, ea se va deschide, însă doar cu aproxi mativ 3 cm. În acest moment observi că tava conţine şi mecanismul propriu-zis, ceea ce înseamnă că CD-ul se fixează direct pe axul de rotaţie. Mai înainte însă, trebuie să tragi de tavă până ce iese complet. După fixarea CD-ului în tavă, ea trebuie împinsă efectiv înapoi în locaşul ei, dat fiind că nu există un mecanism de tragere a acesteia în interior. Pentru rezolvarea zgomotului si a vibraţii lor, Apple a pregătit, de altfel, o actualizare pentru firmware-ul CD-ROM-ului (ea se găseşte în zona de Software Updates, pe site-ul www.apple .com, împreună cu o actualizare pentru MacOS-ul acestui mo del). Al doilea ventilator se află în interior şi are ca scop răcirea componentelor aflate pe placa de bază şi a hard disk-ului. Conform celor comunicate de Apple, acest ventilator îşi modifică viteza de lucru în funcţie de temperatura din interior.

iMac-ul foloseşte MacOS 8.1. Singurele elemente noi sunt System Enabler 462 v 1.0 şi un nou fişier, MacOS ROM, amândouă aflându-se în System Folder. Dacă vă mai aduceţi aminte, iMac-ul nu are decât un ROM OpenFirmware, care cuprinde doar instrucţiuni simple şi permite încărcarea acestei imagini a Mac Toolbox-ului în RAM, în cursul procesului de pornire. Din acest motiv, sistemul îşi alocă cu aproximativ 3 MB în plus faţă de un 8.1 normal, chiar dacă fişierul de ROM are numai 1.8 MB pe disc. OpenFirmware este o moştenire a defunctei CHRP (Common Hardware Reference Platform). Apple atrage atenţia asupra a două aspecte. Primul, că acest nou design de sistem va permite creşterea producţiei, deoarece nu va mai fi necesară utilizarea memoriilor ROM care să conţină Macintosh Toolbox, iar al doilea este creşterea vitezei prin simplul fapt că accesul la MacToolbox se face mai repede în RAM decât în ROM. În plus, rutinele accesate frecvent se pot afla în cache-ul rapid de tip backside. Practic, şi actualizarea acestui ROM este oricând posibilă, printr-un simplu software.

Pe lângă MacOS 8.1, în configuraţie mai sunt incluse următoarele software-uri: AppleWorks 5 (fostul ClarisWorks), FaxSTF 5.0, Kai PhotoSoap SE, o serie de jocuri şi programe interactive (MDK, Nanosaur, Thinking Things, Sammy?s Science House). Un punct asupra căruia Apple insistă cu deosebire este faptul că iMac este pregătit pentru Internet. Cu modem incorporat, cu un MacOS care suportă acces la distanţă (inclusiv PPP), cu o colecţie de software-uri pentru Internet (Netscape Navigator 4, Microsoft Internet Explorer 4 şi Outlook 4), iMac este într-adevăr o bijuterie. De fapt, setarea contului meu a durat un minut, cu ajutorul aplicaţiei Internet Setup Assistant, moment în care m-am putut conecta la Internet.

În rest, nu pot să spun decât că, în lucrul pe un astfel de computer, plăcerea a fost, şi este, de partea mea.

În concluzie

Am folosit de multe ori fraza "iMac este primul Mac care?", şi pe bună dreptate: el este un produs menit să modifice concepţia noastră despre cum va arăta computerul viitorului. Este doar un început, dar Apple a dovedit că este la fel de inovator ca în 1984 şi că poate să-şi susţină punctul de vedere. Totuşi, trebuie să ţineţi cont de amănuntele apărute în urma acestei inovaţii. El nu se adresează utilizatorilor cu pretenţii. Dacă sunteţi un grafician care are nevoie de scanere performante, unităţi Zip sau Jazz, periferice de depozitare, extensibilitate şi multe altele, iMac nu este un computer pentru dvs. În schimb, el se integrează foarte bine în reţeaua firmei dvs. pentru serviciile de secretariat sau contabilitate. La fel de potrivit vă este şi dacă sunteţi la primul computer, iar nivelul de performanţă şi preţul atractiv îl fac comparabil cu PC-urile Wintel. Însă dacă aveţi deja o serie de periferice la care nu vreţi să renunţaţi şi nici nu aveţi intenţia de a face investiţii pentru a le schimba, iar ele nu au fost create pentru utilizarea în reţea, singura soluţie este achizi ţionarea unui adaptor de la serial, ADB sau SCSI, altfel iMac-ul rămâne stingher într-o postură care nu îi este caracteristică.